Pulpectomia și pulpotomia (devitalizare)

Pulpectomia este extirparea (ablația) pulpei dentare. Numită și extirpare vitală, aceasta reprezintă operația de extragere a nervului inflamat din canalul unui dinte.
Pulpa dentară conține nervul dentar, numeroase vase de sânge, țesut conjunctiv și celule reparatorii ce asigură vitalitatea dintelui.
Sinonim: Devitalizare

Pulpectomia este efectuată doar sub anestezie și nu este dureroasă.
După extirpare se realizează o sigilare a canalelor dentare, așa-numita obturație de canal.

Pulpectomia reprezintă îndepărtarea completă a țesuturilor pulpei dentare, atât din coroana dentară cât și din canalele radiculare ale dintelui. Acesta reprezinta primul pas în cadrul unui tratament endodontic (al canalelor radiculare) cât și a procedurilor de apexificare (procedeu care permite vârfului rădăcinii unui dinte imatur să formeze o barieră de țesut fibros).

Chiar și dinții copiilor pot experimenta astfel de probleme, la vârste fragede. În stomatologia pediatrică terapia pulpei dentare asigură vitalitatea dintelui afectat (pentru a preveni pierderea acestuia). Cele mai frecvente cauze sunt cariile dentare sau vătămarea în urma unei traume.

Simptome ale inflamației pulpei dentare:

• orice durere spontană severă, în special pe timpul nopții;
• durere resimțită în timpul ocluziei, masticației sau expunerii la schimbări de temperatură (rece, fierbine);
• nevoie acută de analgezice pentru a calma durerea;
• apariția unei fisuri, fracturi la nivelul crestei marginale cauzate de extinderea cariilor;
• apariția umflăturilor faciale sau la nivelul cavității bucale.

Investigația facută de specialist la apariția a cel putin 3 dintre simptomele prezentate începe cu aplicarea unei presiuni ușoare asupra dintelui pentru a determina dacă acesta este mobil sau sensibil la atingere. Următoarele informații sunt culese în urma unei radiografii, pentru a stabili cât de extinsă este caria și apropierea de cornul pulpar.
Există cazuri în care dintele trebuie extras, în special atunci când nu se poate aplica nicio metodă de restaurare în urma realizării unui tratament al pulpei dentare, atunci când cariile au afectat mai mult de 3 dinți consecutivi, în cazul internării de urgență (umflare facială acută) sau al riscului unei infecții reziduale (atunci când dintele este aproape de cădere).

Procesul de tratare al pulpei dentare cuprinde mai multe alternative:

• aplicarea unui tratament indirect – atunci când pulpa dentară nu este afectată direct;
constă în îndepărtarea cariilor evitând expunerea pulpei, apoi un material din ionomeri de sticlă este plasat pentru a obtura cavitatea.

• aplicarea unui tratament direct (coafaj pulpar) - nu este recomandat pentru copii; dintele este izolat și este aplicat un tampon medicamentos, dupa care se obturează zona cu hidroxid de calciu.

Tratamentul de sedare al pulpei dentare reduce inflamarea acesteia și simptomele pentru a facilita o viitoare procedură de pulpectomie sau pulpotomie.
Pulpectomia este aplicată pentru a îndepărta inflamația ireversibilă a pulpei sau pulpa necrozată, urmat de o curățare a sistemului radicular și obturarea acestuia.
În cazul abcesului instalat la dinții primari, acesta nu creează disconfort, deoarece structura osoasă de susținere este spongioasă, poroasă. Astfel, abcesul se poate drena prin structura osoasă și gingii fără a presa dintele. Pe de altă parte, în cazul dinților permanenți, dintele acumulează presiunea exercitată de abces și provoacă un disconfort major.

Un dinte primar profund afectat de carii nu va putea primi o plombă obișnuită, din cauza unei structuri de susținere insuficientă pentru a suporta restaurarea. Acest lucru se poate întâmpla din cauza tratamentelor repetate asupra dintelui, o pulpectomie, pulpotomie sau numărul suprafețelor dintelui care au fost afectate de carii. În acest caz, cea mai buna opțiune este o coroană din oțel inoxidabil, pentru a proteja dintele primar de fracturi și a-l menține intact până va veni timpul să fie înlocuit de dintele permanent.

Etape

Pulpectomia se realizează atât la dinții primari, cât și la cei permanenți, pentru a ameliora durererea acută, în vederea realizării unui tratament al canalului radicular. Se efectuează doar sub efectul anesteziei.
Acest tratament este individualizat, în funcție de fiecare caz în parte, însă respectă următorii 4 pași:
1. Realizarea unei deschizături în structura dintelui pentru a permite medicului dentist să ajungă la locul infecției.
2. Țesutul infectat este indepărtat și are loc dezinfecția canalului (irigarea lui cu soluții pe bază de hipoclorit de sodiu).
3. Pregătirea canalului radicular (curățarea pereților canalului) și obturarea acestuia (cu o pastă care rămâne definitiv pe canal.)
4. Aplicarea unei coroane dentare pentru a sigila și proteja dintele.

Datorită tehnicilor noi de radiografiere digitală și de măsurare prin diferențe de potențial electric a lungimii rădăcinilor dentare, tehnica de tratament endodontic a devenit mai ușoară, mai precisă și mai rapidă.

Indicații pentru o pulpectomie:

• o structură osoasă suficientă pentru a putea realiza procedura (fără pierderi osoase majore);
• existența unei posibilități de restaurare a dintelui;
• un pacient cooperativ.

Alternativa existentă este extracția dentară.

Pulpotomia

Pulpotomia presupune îndepărtarea pulpei dentare coronare și menținerea pulpei radiculare. Aceasta se poate desfășura în 3 moduri:

• 1. cu prezervarea pulpei radiculare în stare vitală, sănătoasă;
• 2. pulpa radiculară inertă;
• 3. încurajarea regenerării țesutului și vindecării zonei de amputație radiculară.

Denumită și amputație pulpară, are scopul de a menține vitalitatea porțiunii rămase printr-un tratment și înveliș adecvate.
Procedura poate fi aplicată atât asupra dinților primari, cât și celor permanenți, pentru a conserva dintele și a evita realizarea unei obturații de canal.

Este utilizată frecvent în cazul dinților primari, deoarece stratul de smalț al acestora este mult mai subțire decât al dinților permanenți, iar pericolul de a fi afectat de carii este mai mare. Atunci când bacteriile penetrează dintele până în cămăruța nervului și mai departe nervul, dintele va suferi un abces. În acest caz, prin pulpotomie este îndepărtat nervul și țesutul pulpei dentare din coroană, iar în loc este plasat un material de obturație sedativ, ce păstrează nervul rămas intact și vital.
După realizarea acestui tratament dintele are nevoie de un proces de restaurare complet (coroana dentară din oțel inoxidabil sau compozite) pentru a proteja dintele împotriva fracturilor.

Singura alternativă a pulpotomiei este extracția dentară, ce va necesita pe termen lung alte tratamente de restaurare (punți dentare, implanturi).

Diferența dintre pulpectomie și pulpotomie

Pulpotomia se limitează doar la îndepărtarea pulpei dentare din coroana dintelui, nu și din canalele radiculare ale dintelui.
Medicul dentist aplică acest tratament în pincipal pentru dinții primari, dar și dinții adulților, care din anumite motive nu și-au format o structură radiculară. Scopul, în cazul dinților copiilor, este de a menține dintele în locul său până când acesta va fi înlocuit de dintele permanent.

Pulpita

Pulpita este o inflamație a pulpei dentare. Pulpita apare în urma pătrunderii în pulpa dentară a unor microbi, fie prin smalțul și dentina distruse de caria dentară, fie prin orificiul apical al rădăcinii dintelui. Se caracterizează prin accese de dureri violente.

Dacă este atinsă pulpa de la rădăcina dintelui, durerile pot iradia de-a lungul ramificațiilor nervului trigemen, iar bolnavul nu poate indica precis dintele bolnav și are impresia că îl dor câțiva dinți.
În general, acesta este un semn al necesității unei pulpectomii sau pulpotomii, din cauza infecției acute a pulpei dentare și poate anunța moartea nervului dentar. Pulpita ireversibilă poate fi tratată doar printr-un tratament endodontic sau extracția dintelui.