Inteligența și IQ-ul - ce trebuie să știi

Ce este inteligența?

Inteligența este capacitatea mentală prin care se emit raționamente și sunt integrate funcții cognitive precum percepția, atenția, memoria, limbajul, planificarea. (1)

Raționamentul, rezolvarea problemelor și învățarea sunt fațete cruciale ale inteligenței umane.

Prin inteligență, indivizii diferă unul de celălalt, având capacitatea de a formula idei complexe, de a se adapta eficient mediului, de a învăța din experiență, de a se angaja în diverse forme de raționament, de a depăși obstacole. (1)

Așadar, inteligența generală presupune capacitate de raționament și flexibilitate comportamentală. (1)

Totodată, inteligența poate fi definită ca fiind capacitatea cuiva de a obține succesul în viață într-un context socio-cultural. (2)

Cum se măsoară inteligența?

Inteligența poate fi măsurată prin teste standard. Acestea măsoară performanța educațională, performanța la locul de muncă, sănătatea și longevitatea.

Coeficient de inteligență sau IQ (Intelligence Quotient) este un scor ce rezultă în urma efectuării unui test standardizat cu scopul de a măsura gradul de inteligență al unei persoane. (3)

Scorul IQ mediu estimat la oameni este de 100 (intervalul 90-110), iar cel mai mare cunoscut ar depăși 240. Peste 120 este specific unei inteligențe superioare, iar între 70-90 se încadrează la “intelect de limita”. Scorul IQ sub 70 este dovada unui retard cognitiv. (3)

Testele psihometrice ale abilităților cognitive diferă mult ca formă și conținut. De exemplu, unele teste psihometrice evaluează capacitatea verbală, iar altele, capacitatea nonverbală; unele oferă limite stricte de timp, iar altele sunt necronometrate. O persoană care are scoruri mari la un tip de test cognitiv în comparație cu alte persoane se va descurca, de asemenea, comparativ bine la alte tipuri de teste cognitive. Acest fenomen este cunoscut sub numele de varietate pozitivă, sau pur și simplu „g”, factorul general al inteligenței, care reiese din scorurile testelor. Factorul g exemplifică natura inteligenței ca o trăsătură complexă care pătrunde în multe rezultate comportamentale și psihologice, inclusiv nivelul de studii, statutul ocupațional, sănătatea și longevitatea. (4)

Scorurile de la testele cognitive cronometrate tind să atingă vârful la vârsta adultă tânără și să scadă ulterior. Mai important, inteligența s-a dovedit a fi maleabilă, în special la copii, prin intervenții sistematice majore, cum ar fi educația, o nutritiție mai bună, adoptarea acestora din medii defavorizante. (4)

Pentru a înțelege mai bine mecanismele creierului prin care se formează abilitățile mentale, sunt realizate mai ales studii neuroimagistice. S-a constatat cum inteligența rezultă din interacțiunea unui număr mare de structuri ale creierului (de exemplu, cortexul, ganglionii bazali, creierul anterior bazal, talamus), iar cortexul cerebral joacă un rol dominant. Regiunea frontoparietală este cea mai relevantă pentru noțiunea de intelect. (5)

Zone ale creierului implicate

Creierul este împărțit în 47 de zone, numite Brodmann. Acestea au fost descoperite în 1909 și se găsesc atât la oameni, cât și la animale, unde doar gradul de inteligență variază. (6)

Există mai multe etape prin care trec informațiile pentru a fi procesate. Informația trebuie inițial percepută, ulterior înțeleasă, ca mai apoi să fie realizate conexiuni cât mai variate cu aceasta.

De exemplu, următoarele regiuni sunt implicate în procesare informațiilor senzoriale:

• O parte din informația senzorială este procesată inițial în regiunile occipitale și temporale- cortexul extrastriat (zonele Brodmann - ariile 18 și 19) și girusul fusiform (aria 37). Aceste zone sunt implicate în recunoașterea și elaborarea informațiilor vizuale. Pentru analiza informaţiei auditive, responsabilă este regiunea Wernicke (aria 22).

• Ariile adiacente 39 și 40 (girus supramarginal), împreună cu aria 7 (lobul parietal superior), contribuie la înțelegerea limbajului. Acestea corespund celei de-a doua etape de procesare.

• Zonele parietale realizează conexiuni cu lobii frontali (ariile 6, 9, 10, 45, 46 și 47) în a treia etapă de procesare, iar această interacțiune stă la baza rezolvării problemelor, evaluării și testării ipotezelor. Cingulatul anterior (aria 32) se află între lobii frontali și parietali. Realizează de asemenea conexiuni mintale superioare, fiind implicat în luarea deciziilor și inhibarea răspunsurilor automate. (6)

Raportat la inteligența umană, ariile 7, 9, 40, 45, 46, 47 integrează procesele mentale superioare: conștiința de sine, empatia, gestionarea emoțiilor, memoria. (7)

Rețelele inteligenței umane

Măduva și creierul sunt alcătuite din substanță cenușie și substanță albă. Materia cenușie procesează informațiile, le integrează și le descifrează, în timp ce materia albă facilitează transmiterea acestora spre și în interiorul creierului, formând rețele neuronale complexe. Nivelurile ridicate de inteligență implică un transfer mai eficient de informații în creier. (8)
Eficiența neuronală

Creierul utilizează glucoză în timpul activităților mentale. Există studii care atestă faptul că persoanele cu IQ mai mare au un metabolism mai scăzut al glucozei cerebrale în general, în timp ce în zonele mai importante pentru sarcina pe care o au de procesat, prezintă o metabolizare crescută și eficientă a glucozei. Astfel, este posibil ca persoanele cu IQ mai mare să fi învățat cum să-și folosească creierul mai eficient. (2)

Dimensiunea creierului și inteligența

Unii cercetători au examinat relația dintre dimensiunea creierului și inteligență. Totuși, cât de eficient este folosit creierul pare mai important decât dimensiunea. De exemplu, în medie, bărbații au un creier mai mare decât femeile, dar femeile fac conexiuni mai bune prin corpul calos, care leagă cele două emisfere. Deci nu este clar care sex ar avea, în medie, un avantaj – probabil nici unul. (2)

Inteligența omului comparativ cu alte vertebrate

Se presupune că primatele, elefanții și cetaceele sunt mai inteligente față de alte mamifere.

Oamenii au mai mulți neuroni la nivel cortical decât majoritatea mamiferelor, deși doar periferic mai mulți prin comparație cu balenele și elefanții. Deși cortexul uman este mult mai mic ca suprafață față de creierul acestor animale, este de două ori mai gros și are o densitate celulară mult mai mare.

Numărul de neuroni corticali combinat cu o viteză mare de conducere a neuronilor se corelează cel mai bine cu inteligența. (9)

Se poate specula că tipul de inteligență identificat la nivelul marilor maimuțe și al strămoșilor direcți ai oamenilor moderni a fost puternic amplificat de limbajul sintactic-gramatical al oamenilor moderni, despre care se spune că a evoluat cu 80.000 – 160.000 de ani în urmă. (5)

Alte curiozități despre creier și inteligență

• Creierul uman cântărește aproximativ 1,35 kg. (9)
• Suprafață corticală (ambele emisfere împreună) la om este de aproximativ 2.400 cm2.
• În perioada de creștere, cortexul se dezvoltă mai repede decât restul creierului.
• Cortextul frontal uman este aproximativ 280 cm3 comparativ cu 80 cm3 la maimuțele mari.
• Dimensiunea creierului în raport cu dimensiunea corpului tinde să scadă o dată cu creșterea dimensiunii corpului, rezultând faptul că animalele mici au creier relativ mare, iar animalele mari, creier relativ mic. (5)
• Creierul procesează zilnic 70.000 de gânduri, folosind 100 de miliarde de neuroni, care se conectează prin sinapse ce transportă informații cu 300 de mile/oră. (10)
• Creierul nu ar putea să se adapteze la schimbări dacă nu ar exista neuroplasticitatea (capacitatea rețelelor neuronale de a crește și de a se reorganiza, atunci când condițiile de mediu cer). (10), (11)

Teoria multiplelor inteligențe

Pe de altă parte, Howard Gardner propune teoria multiplelor inteligențe. Considerând capacitatea intelectuală nefiind limitată doar la cogniție, propune 8 inteligențe diferite:

• Inteligența vizual-spațială
• Inteligența lingvistică
• Inteligența logic-matematică
• Inteligența corporal-kinestezică
• Inteligența muzicală
• Inteligența interpersonală
• Inteligența intrapersonală
• Inteligența naturalistă

Astfel, acesta constată cum capacitatea de memorare, respectiv logica, nu sunt singurele elemente ce marchează gradul de inteligență. (12)

Indiferent de gradul de inteligență, datoria fiecărui om conștient de abilitățile sale este de a-și antrena mintea pentru a evolua cognitiv sau, cel puțin, pentru a o menține sănătoasă. Practicând o serie de exerciții, există posibilitatea antrenamentului mintal:

• completarea unor puzzle-uri;
• rezolvarea exercițiilor cu imagini/ numere (exemplu: Sudoku, rebus);
• cititul constant, urmărind abilitatea de concentrare, precum și dezvoltarea vocabularului;
• orientarea spre întelegerea artei;
• emiterea raționamentelor verbale, antrenarea în discuții contradictorii sau cel puțin stimulante intelectual;
• capacitatea de a privi lucrurile și din afara contextului (în engleză, „out of the box”), de a fi deschis și la alte perspective. (13)