Fenomenul Bullying sau comportamentul de intimidare

Dintotdeauna au existat mici răutăţi între copii, aplanate de părinţi sau profesori, conflicte care în trecut, rareori luau o amploare îngrijorătoare. Astăzi însă, un fenomen menţionat cu preponderenţă în străinătate a început să îşi facă simţită prezenţa şi la noi.

Octombrie este Luna Naţională de Prevenire şi Conştientizare a Fenomenului Bullying în Statele Unite ale Americii, perioadă în care adulţii încearcă prin diverse căi să facă cunoscut acest comportament dăunător şi periculos, ce ia o amploare îngrijorătoare şi printre copiii şi adolescenţii din România. (1)

Chiar dacă se ştiu foarte puţine despre fenomenul bullying, el este astăzi prezent şi în şcolile şi mediile din România, iar părinţii şi copiii afectaţi de acest comportament de intimidare nu ştiu, deseori, nici la ce pericole se expun şi nici cum să reacţioneze corect.

Ce este şi cum se manifestă Bullying – comportamentul de intimidare?

Atunci când una sau mai multe persoane aparţinând aceluiaşi grup încearcă în mod repetat şi intenţionat să lezeze sau să controleze o altă persoană într-un mod negativ apare acest fenomen, tradus prin comportament de intimidare.

Bullying-ul nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorinţa unor persoane de a-şi câştiga puterea şi autoritatea, punându-i pe alţii int-o lumină proastă. Comportamentul de tip bullying apare atât la şcoală, cât şi în afara acestui mediu.

• Intimidare verbală: şicanare, poreclire, ameninţare, replici sarcastice, comentarii sexuale nepotrivite, replici ofensatoare etc.
• Intimidare socială: excluderea intenţionată a cuiva dintr-un anume grup, răspândirea unor zvonuri răutăcioase, poziţionarea cuiva într-o situaţie jenantă, în public etc.
• Intimidare fizică: lovire, scuipare, daune aduse asupra lucrurilor persoanelor intimidate, bruscarea acestora etc. (2)
• Cyberbullying: comportament de intimidare prin intermediul tehnologiilor de informare şi comunicare: texte sau emailuri răutăcioase, zvonuri răspândite prin email sau site-uri de socializare, share-uirea unor poze sau filmuleţe ofensatoare, crearea de profiluri false etc.

Dintre acestea, cyberbullying este un fenomen ceva mai complex. Se manifestă oricând, mesajele sau imaginile trimise pot fi postate anonim, se pot distribui foarte uşor şi repede şi, odată share-uite pe internet, sunt foarte greu de şters. În plus, e foarte dificil (dar nu imposibil) de identificat autorul. (3)

Care sunt efectele fenomenului Bullying?

Din păcate, efectele unui astfel de comportament de intimidare sunt de durată şi implică: depresie, probleme de sănătate, note proaste, absenteism, abandon şcolar, anxietate, sentimentul de tristeţe şi singurătate, insomnie, pierderea interesului pentru anumite activităţi etc.

În unele cazuri, atunci când fenomenul bullying este asociat şi cu depresie, probleme familiale, când părinţii nu se implică şi nu susţin moral copilul în rezolvarea acestei situaţii, creşte riscul de sinucidere printre copiii agresaţi astfel. (4)

De ce recurg ceilalţi copii/adolescenţi la un astfel de comportament?

Profilul celui care îi intimidează pe ceilalţi nu este deloc al unei persoane puternice şi încrezătoare, ba chiar dimpotrivă. Copiii şi adolescenţii care sunt agresivi în acest mod se simt superiori doar dacă îi lezează pe ceilalţi, crezând că, astfel, devin mai populari şi mai puternici. Deseori, ei înşişi sunt victimele fenomenului de bullying și/sau îl învaţă de la părinţi sau fraţi mai mari. (4)

Ce poţi face dacă eşti victima fenomenului de Bullying?

Documentează-te asupra acestui tip de comportament şi apoi răspândeşte informaţia

E drept că, în cazul copiilor mai mici sau a celor aflaţi în şcoala generală, documentarea are loc mai greu. Părinţii şi profesorii ar putea însă să le furnizeze informaţiile necesare prin discuţii sau teme la dirigenţie, tocmai pentru a preveni sau pentru a stopa fenomenul de bullying în colectiv.
Mult timp s-a crezut că răutatea copiilor este justificată prin lipsa lor de experienţă și că ceilalţi trebuie să suporte cu stoicism manifestările ei. Ei bine, adolescenţii, şi nu numai, au la îndemână internetul şi alte mijloace pentru a afla ce presupune mai exact acest comportament de intimidare. Doar informându-se, vor afla că nu sunt singurii abuzaţi, care este profilul celui care apelează la un astfel de comportament, folosind aceste date tocmai pentru a-i dezarma pe cei care recurg la el.

Povesteşte-i unui adult tot ce ţi se întâmplă

Nu eşti singur în toată această situaţie, aşa că alege o persoană de încredere (părinte, frate mai mare, diriginte, profesor, antrenor) căreia să i te destăinui. Nu-ţi fie teamă şi nici ruşine, întrucât nu tu eşti persoana responsabilă de ceea ce ţi se întâmplă.

Uneori, însă, este posibil ca adulţii de la care aşteptăm anumite reacţii, să nu acţioneze în consecinţă, dar nu trebuie să te descurajezi. Fenomenul de bullying nu este unul normal, nu tu eşti de vină pentru el şi nu ai de ce să te laşi intimidat.

Fii calm şi nu acţiona sub imperiul impulsului de moment

Reacţia ta în fata comportamentului de intimidare este foarte importantă. Fii calm şi nu te înfuria, afişând mai degrabă un aer de indiferenţă. De asemenea, nu sta în bătaia puştii celui care vrea să te intimideze. Acesta are nevoie întotdeauna de public, aşa că, dacă tu întorci spatele şi refuzi să fii părtaş la acel joc, el îşi va pierde din autoritate.

Dacă indiferenţa nu funcţionează, reacţionează

Spune-i calm, dar ferm să înceteze! Nu apela şi tu la acelaşi comportament agresiv!Arată-i doar că nu eşti afectat de tot ce se întâmplă. Util ar fi să încerci să îţi faci prieteni noi şi să fii mereu în prezenţa acestora. Apartenenţa la un grup te va face mai puţin vulnerabil. Arată-i că eşti încrezător în tine, indiferent de comportamentul lui.

Vorbeşte cu un psiholog

Indiferent de situaţia prezentă în şcoala ta, orice instituţie de acest fel ar trebui să aibă un psiholog cu care să poţi sta de vorbă. Un specialist te poate sfătui îndeaproape și poate fi acel om de încredere căruia să i te destăinui. (5)

Sună la Telefonul Copilului – 116111

Ştiai că, potrivit Asociaţiei Telefonului Copilului, în perioada octombrie 2011- octombrie 2013, la numărul 116111 au fost înregistrate 2. 907 cazuri de bullying în România, cei mai mulţi fiind adolescenţi (fete între 12-17 ani 28. 58% şi băieţi între 12-17 ani 57. 14 %) ?

Aşadar, şi aceasta este o modalitate prin care te poţi informa, îţi poţi spune povestea şi poţi fi îndrumat de specialişti. (6)

Fereşte-te şi de fenomenul Cyberbullying

Cum cei mai mulţi copii şi adolescenţi au astăzi profil pe site-urile de socializare, riscul de cyberbullying creşte simţitor. Tocmai de aceea, trebuie să îţi iei unele măsuri de prevenţie: gândeşte-te bine înainte de a posta ceva, nu da share la nimic din ce ar putea să te lezeze pe tine sau pe alţii, nu spune parola nici măcar celor mai buni prieteni, securizează-ţi profilul astfel încât doar prietenii din listă să îl poată vedea etc.

În plus, vorbeşte cu părinţii despre activitatea ta pe Facebook. Astfel, curiozitatea lor va scădea şi, în plus, îţi vor putea oferi sfaturi bune în momentele necesare.

În cazul în care cyberbullying trece de o anumită limită, ţine minte că poţi oricând să faci o plângere la poliţie. (3)

Ce poţi face dacă eşti un părinte al cărui copil este astfel agresat?

Informează-te, vorbeşte cu copilul tău şi recunoaşte semnalele de alarmă

Ca părinte, ar trebui să te axezi în principal pe prevenirea unui astfel de fenomen. Informează-te mai înainte despre pericolele ce apar odată cu schimbarea şcolii şi a colectivităţii sau despre aceste probleme specifice adolescenţilor, astăzi. Apoi, indicat ar fi să vorbeşti deschis cu copilul tău despre toate acestea, pentru ca şi el să le identifice la timp.

Cum foarte mulţi copii povestesc ce li se întâmplă şi cer ajutor după mult timp, e necesar să recunoşti unele semnale de alarmă: copilul devine mai trist, refuză să participe la activităţi care înainte îi plăceau, refuze să meargă la şcoală, nu are prieteni etc.

Implică profesul şi şcoala în demersul tău

Din păcate, nu toţi profesorii sau directorii de şcoală sunt deschişi să aplaneze acest tip de comportament, în parte şi din cauza influenţelor sociale. Cu toate astea, e de datoria ta să mergi la şcoală, să discuţi cu dirigintele pentru a vedea ce poţi face în mod direct şi oficial.

Orice instituţie de acest fel ar trebui să aibă atât psiholog, cât şi activităţi în care să tragă un semnal de alarmă în privinţa fenomenului de tip bullying. (7)

Caută alte resurse

Indiferent dacă şcoala se implică sau nu în acest demers, este de preferat să stai de vorbă şi cu un psiholog. Un specialist te poate îndruma şi îl poate ajuta pe copilul tău să iasă dintr-o astfel de situaţie. În plus, dacă lucrurile se complică, atât tu, ca părinte, cât şi copilul tău, trebuie să ştiţi că aveţi la dispoziţie Telefonul Copilului, dar şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, două programe prin care puteţi afla mai multe despre bullying şi obține îndrumare în demersurile tale. (8)