Durerea de burtă la copii

Durerea de burtă la copii este un simptom frecvent întâlnit în practica pediatrică. Aceasta poate îmbrăca diferite aspecte, în funcție de caracter, de intensitate, de durată și în funcție de celelalte manifestări clinice care o însoțesc.

Studiile realizate până în prezent pe această temă susțin faptul că, din totalitatea copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 16 ani, aproximativ 10-15% acuză săptămânal durere de burtă.

Durerile de burtă la copii pot fi de natură acută, apărute în contextul unei afecțiuni acute cu debut sponatn sau pot fi cronice, apărute în contextul unei afecțiuni cu evoluție cronică, îndelungată.

Cauzele care se află la baza durerilor de burtă la copii sunt diverse, de la o simplă indigestie, până la apendicită sau alte urgențe chirurgicale, care necesită tratament de urgență. [1], [2]

Care sunt cauzele durerilor de burtă la copii?

Printre cauzele acute ale durerilor de burtă la copii se numără:

• Indigestia
• Angina acută streptococică
• Refluxul gastro-esofagian
• Gastritele
• Ulcerul gastric sau duodenal
• Enterocolitele acute
• Enteropatia indusă de gluten
• Intoleranța la proteinele laptelui de vacă
• Parazitozele
• Hepatita toxică medicamentoasă
• Pancreatita acută
• Glomerulonefrita acută poststreptococică
• Infecțiile urinare
• Apendicita acută
• Pneumoniile
• Stările de anxietate
• Invaginația intestinală
• Hernia încarcerată
• Constipația
• Ruptura de chist ovarian
• Tumorile abdominale
• Torsiunea testiculară. [3], [4], [5]

Care sunt caracteristicile și implicațiile clinice ale afecțiunilor care determină durere de burtă la copii?

După cum spuneam anterior, durerile de burtă apărute la copii pot îmbrăca caractere și intensități diferite, pot persista durate variabile de timp și pot fi însoțite de diferite manifstări clinice, în funcție de boala de fond.

Odată cu prezentarea la medic se recomandă efectuarea așa-numitului „jurnal al durerii” care să cuprindă momentul apariției durerii (ora la care aceasta își face apariția), intensitatea durerii (care poate fi apreciată pe o scară de la 1 la 5,1 întruchipând durerea cea mai ușoară, iar 5 întruchipând forma cea mai severă de durere), localizarea acesteia la nivelul abdomenului (indicarea cu exactitate a locului în care este prezentă durerea), durata durerii (cât tip a persista durerea), identificarea anumitor factori de risc care au dus la apariția durerii abdominale, precum ingestia anumitor medicamente, stresul psiho-emoțional, etc.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni acute care duc la apariția durerilor de burtă la copii:

Indigestia sau dispepsia la copii

Este o tulburare alimentară care este caracterizată din punct de vedere clinic prin arsuri gastrice, vărsături, grețuri, dureri abdominale colicative (crampe abdomianle), balonare, inapetență, eructații, borborisme, oboseală, astenie, uneori diaree sau constipație.

Angina acută streptococică

Este o boală inflamatorie acută apărută frecvent la copii, secundară infecției cu Streptococ beta-hemolitic de grup A, caracterizată din punct de vedere clinic prin febră cuprinsă între 39,5 și 40 de grade Celsius, stare generală alterată, dureri abdominale, grețuri, vărsături, hiperemia și hipertrofia amigdalelor, care sunt acoperite de un exudat alb-cenușiu, edem și eritem al faringelui posterior și adenopatie subangulomandibulară dureroasă.

Refluxul gastro-esofagian la copii

Presupune refluarea conținutului gastric în esofag și se caracterizează din punct de vedere clinic prin agitație, neliniște, scăderea tonusului muscular, anorexie, staționare și chiar scădere în greutate, regurgitații, ruminație, sialoree, dureri de burtă la copii, cu caracter de crampe abdominale la sugari, respectiv dureri în epigastru la copilul mai mare, vărsături, hematemeză, tuse recurentă, mai frecvent nocturnă, crize nocturne de bronhospasm și cianoză, wheezing nocturn, apariția pe acest fond a laringitelor sau a pneumopatiilor recurente.

Gastritele

Sunt boli inflamatorii ale mucoasei gastrice, de etiologie multiplă (factori infecțioși, chimici, genetici, fizici, mecanici, etc.). Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția durerilor de burtă la copii, localizate cu predominanță în zona epigastrică, grețuri și vărsături postprandiale, scădere ponderală, anorexie, hemoragii digestive superioare (exteriorizate prin melenă sau hematemeză), dureri toracice, ascită și edeme în gastrita Menetrier, diaree în formele alergice, febră și frisoane în formele toxice, disfagie și sialoree în formele corozive.

Ulcerul gastro-duodenal la copii

Se caracterizează prin dezvoltarea unei leziuni ulcerative la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale, care care penetrează stratul muscular al mucoasei și este însoțită de inflamație locală. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere de burtă la copii localizată cu predominanță periombilical sau la nivelul epigastrului, care durează între 30 și 60 de minute, cedează spontan sau la ingestia de alimente sau medicamente alcaline, prezintă caracter de arsură, foame dureroasă, roadere sau senzație de gol, trezește deseori noaptea bolnavul din somn și apare mai frecvent primăvara și toamna. Această durere poate fi însoțită de următoarele manifestări clinice: meteorism abdominal, inapetență, vărsături, hematemeză sau melenă, grețuri, pirozis și scădere ponderală.

Enterocolitele

Sunt boli inflamatorii gastro-intestinale caracterizate prin diaree frecventă, apoasă, în urma căreia rezultă pierderea a peste 200 ml de lichide în rândul copiilor mai mari și a peste 10 ml/kg la sugari și la copii mici, în decursul a cel mult 14 zile. Enterocolitele sunt caracterizate din punct de vedere clinic prin diaree, anorexie, vărsături, dureri de burtă, febră, tenesme rectale, convulsii, eritem fesier și deshidratare. Durerile de burtă apărute la copiii cu enterocolite pot avea caractere diferite, în funcție de agentul patogen implicat. Astfel, în cazul infecției cu Salmonella sau rotavirus, durerile de burtă la copii sunt ușoare sau moderate. În infecția cu Yersinia, durerile de burtă prezintă caracter colicativ, asemănător durerilor apendiculare. În infecțiile cu Shigella, Campylobacter sau Escherichia coli, durerile de burtă sunt severe.

Enteropatia indusă de gluten sau boala celiacă

Este o afecțiune autoimună caracterizată prin hipersensibilitatea organismului la gluten, secundar trofierii vilozităților intestinale în urma consumului de gluten. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin diaree cronică, de culoare deschisă, voluminoasă cu aspect neformat, chitos (scaune steatoreice), vărsături, inapetență, dureri abdominale colicative, meteorism abdominal, prolaps rectal, apatie, iritabilitate, paloare, sindrom hemoragipar, etc.

Intoleranța la proteinele laptelui din vacă

Este o hipersensibilitate imuno-alergică a organismului copilului față de proteinele laptelui din vacă. Boala se caracterizează clinic prin diaree apoasă, cu scaune frecvente și explozive, dureri de urtă colicative, vărsături, meteorism abdominal și deshidratare, iar ca expresie a reației alergie, pot apărea edemul feței și erupția cutanată urticariană, pruriginoasă.

Paraziți intestinali

Parazitozele sunt boli inflamatorii gastro-intestinale secundare infecției cu diferite tipuri de paraziți. Parazitozele apărute la copii sunt caracterizate din punct de vedere clinic prin diaree, dureri de burtă, prurit cutanat, cefalee, febră, tuse, grețuri, vărsături, inapetență, meteorism abdominaldiaree apoasă, scaune explozive și urât mirositoare, anxietate, iritabilitate, insomnie, astenie, scădere în greutate, uneori diareea poate apărea în alternanță cu constipația.

Hepatita toxică medicamentoasă

Este o inflamație a ficatului în urma administrării unor medicamente cu puternică acțiune hepatotoxică. Această afecțiune poate apărea și în rândul copiilor și se caracterizează din punct de vedere clinic prin febră, icter sclero-tegumentar, durere de burtă, inapetență, urini hipercrome.

Pancreatita acută

Este o boală inflamatorie acută a pancreasului, de etiologie multiplă (factori traumatici, infecțioși, toxici, mecanici, etc.). Pancreatita acută la copii se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere de burtă paroxistică, intermitentă sau continuă, localizată în regiunea epigastrică, supraombilical sau difuză, însoțită de febră, grețuri, vărsături bilioase, icter sclero-tegumentar și stare generală alterată.

Glomerulonefrita acută poststreptococică

Este o boală inflamatorie a glomerulilor renali, secundară infecției cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Această boală odată apărută la copii se caracterizează din punct de vedere clinic prin febră, edeme, hematurie, oligurie, polakiurie, lombalgii, dureri de burtă colicative, vărsături și convulsii.

Infecțiile urinare apărute la copii

Se caracterizează clinic prin stare generală alteratăfebră sau subfebrilitate, icter, diaree, vărsături, somnolență, convulsii, curbă ponderală staționară, tulburări de creștere, astenie, polakiurie, disurie, enurezis, lombalgii, grețuri, vărăsturi, dureri de burtă localizate cu predominanță în flancuri sau difuze.

Pneumoniile

Sunt boli infecțioase pulmonare, secundare infecției cu diferiți agenți patogeni bacterieni. Pneumoniile la copil sunt caracterizate din punct de vedere clinic prin febră, frisoane, junghi toracic, tuse, stare generală alterată, tahipnee, tahicardie, cefalee, diaree, vărsături, obstrucție nazalădureri de burtă cu caracter colicativ și anorexie.

Invaginația intestinală

Este o afecțiune chirurgicală frecvent întâlnită în pediatrie, caracterizată prin pătrunderea unui segmnet din intestinul subțire sau gros într-un alt segment intestinal. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin dureri severe de burtă, care impun adoptarea de către copiii afectați a unei poziții antialgice, cu genunchii gemuiți la piept. Aceste dureri de burtă apar inițial la un interval cuprins între 15 și 20 de minute, pentru ca mai apoi să apară la intervale de timp tot mai scurte, iar episoadele dureroase să fie tot mai lungi. Durerile de burtă apărute în acest context pot fi însoțite de vărsături, febră, diaree, scaune amestecate cu sânge și mucu, letargie.

Apendicita acută

Este cea mai frecventă urgență chirurgicală din sfera abdominală între vârstele de 10-20 de ani și o importantă cauză de durere de burtă la copii. Durerea de burtă apărută la copii în cadrul apendicitei acute poate apărea spontan, în plină stare de sănătate sau progresiv, pe fondul unui diosconfort digestiv. Durerea de burtă apărută la copii în apendicită este localizată inițial în regiunea periombilicală sau în epigastru, iar mai apoi se localizează la nivelul fosei iliace drepte. Durerea de burtă la copii apărută în apendicita acută este continuă, exacerbată de tuse, mișcare sau de mers și poate fi descrisă o poziție antalgică cu coapsa dreaptă așezată în flexie și în ușoară abducție. Durerea de burtă din apendiicta acută mai poate fi însoțită de grețuri, vărsături, constipație, etc.

Durerea abdominală cronică sau recurentă

Pe lângă toate aceste dureri de burtă apărută în contextul unor boli acute, mai există o formă particulară de durere abdominală, durerea abdominală cronică sau recurentă.
Durerea abdominală cronică sau recurentă este definită în ghidurile de specialitate ca fiind o durere cu o durată cuprinsă între două și trei luni, prezintă cel puțin trei episoade dureroase odată pe lună și împiedică desfășurarea în bune condiții a activității fizice și intelectuale a copilului. Conform datelor din literatura de specialitate, aproximativ 20% din totalitatea copiilor de pe glob cu vârste cuprinse între 5 și 12 ani sunt afectați. [1], [2], [3], [4], [5]

Care este tratamentul afecțiunilor care au dus la apariția durerii de burtă al copii?

Tratamentul administrat la domiciuliu, în cazul copiilor care prezintă dureri de burtă, presupune repaus la pat, hidratare corespunzătoare și regim alimentar. Ca alimente solide, este permisă consumarea pâinii prăjite, a biscuiților, a orezului gătit și a bananelor.

Tratamentul medicamentos util pentru combaterea durerilor de burtă la copii presupune administrarea de antiinflamatoare, precum paracetamol (Panadol), analgezice (Algocalmin) sau antispastice (Antispasmin, etc.).

De asemenea, este foarte importantă instituirea tratamentului etiologic pentru combaterea bolii de fond care a dus la apariția durerilor de burtă la copii.

• Astfel, tratamentul indigestiei constă în impunerea unui regim alimentar, creșterea consumului de lichide și repaus fizic. Regimul alimentar presupune consumarea de carne fiartă, legume fierte sau preparate pe aburi, supă de rădăcinoase, brânză de vaci, măr copt și banane. În prezent, au fost concepute anumite medicamente (precum Digex Kids) care dețin în componență enzime digestive și alți componenți alimentari importanți, care asigură o bună digestie, stimulează dezvoltarea florei intestinale normale, ajută la combaterea stărilor de indigestie și favorizează absorbția nutrienților utili pentru creșterea și dezvoltarea copilului.
• Combaterea anginei acute streptococice s epoate realiza prin administrarea de Penicilină G, Benzil-Penicilină G și Moldamin, cefalosporine orale (precum Cedax) sau macrolide, în cazul copiilor alergici la Penicilină, precum Eritromicină, Josamicină, Claritromicină.
• Tratamentul administrat în cazul refluxului gastro-esofagian apărut la copii poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos precupune administrarea inhibitorilor pompei de protoni (Omeprazol, esomeprazol, etc.), administrarea prokineticelor (Precum Metoclopramid, Cisaprid, etc.) și a inhibitorilor receptorilor H2 (precum Nizatidină, Cimetidină, ranitidină, etc.). Tratamentul chirurgical presupune corectarea herniei hiatale apărute în cadrul refluxului gastro-esofagian la copii prin intermediul gastro-jejunostomiei anterograde percutane sau a fundoplicaturii Nissen.
• Tratamentul copiilor cu gastrită constă în administrarea antiacidelor, inhibitorilor pompei de protoni (Omeprazol, etc.), agenților protectori ai mucoasei gastrice (precum Sucralfat, Prostaglandine, Bismut coloidal), blocanților receptorilor H2 (Ranitidină, Cimetidină, etc.) și inițierea terapiei cu antibiotice, în caz de prezență a infecției cu Helicobacter pylori (Omperazol-Amoxicilină-Claritromicină, Omeprazol-Amoxicilină-Metronidazol, respectiv Omeprazol-Metronidazol-Claritromicină).
• Tratamentul administrat în cazul ulcerului gastro-duodenal la copii poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiacide (oxid de magneziu, hidroxid de aluminiu), medicamente antisecretorii (Gatrozepin, Telenzepin, etc.), blocanți ai anhidrazei carbonice (Acetazolamidă), blocanți ai receptorilor H2 (Ranitidină, etc.), inhibitori ai pompei de protoni (Omeprazol, etc.) și medicamente protective la emucoasei gastrice (Sucralfat, prostaglandine, Bismut coloidal). În caz d eprezență a infecției cu Helicobacter pylori, se recomandă administrarea dublei antibioterapii cu Omperazol-Amoxicilină-Claritromicină, Omeprazol-Amoxicilină-Metronidazol sau Omeprazol-Metronidazol-Claritromicină. Tratamentul chirurgical presupune realizarea uneia din următoarele tehnici chirurgicale: vagotomia cu rezecție gastrică, antrectomia sau piloroplastia cu vagotomie selectivă.
• Tratamentul enterocolitelor de etiologie bacteriană presupune administrarea antibioterapiei cu Norfloxacin, Cotrimoxazol, Furazolidon, Ciprofloxacin, Cefixime, Azitromicină, Ceftriaxonă, Eritromicină, Metronidazol, AmpicilinăAmoxicilină. De asemenea, se recomandă administrarea de antisecretorii (Racecadotril), absorbante intestinale (Diosmectită), inhibitori ai motilității gastrice (Loperamid) și probiotice intestinale (Flonivin, Enterol, Biosun, etc.).
• Tratamentul enteropatiei induse de gluten constă în administrarea suplimentelor medicamentoase pe bază de vitamina A, D, E, K, B, calciu, enzime pancreatice, aminoacizi în formele cu hipoproteinemie. În formele severe se recomandă administrarea de Prednison. De asemenea, se impune și un regim alimentar fără gluten.
• În cazul copiilor care prezintă intoleranță la proteinele laptelui din vacă nu există tratament specific. Se recomandă evitarea consumului laptelui de vacă.
• Tratamentul parazitozelor apărute în rândul copiilor presupune administrarea medicamentelor antimicotice, precum Tinidazol, Metronidazol, Mebendazol, Albendazol, Quinacrină și a altor medicamente antiparazitare sau antidiareice, cu acțiune bactericidă (Nematocton, Furazolidon).
• Tratamentul administrat în cazul copiilor cu hepatită toxică medicamentoasă presupune întreruperea de urgență a administrării substanței medicamentoase hepatotoxice, adoptarea unui regim alimentar de protecție a ficatului, hemodializă, dializă peritoneală sau exsanguinotransfuzie, pentru eliminarea substanței hepatotoxice din organism, administrarea medicamentelor hepatoprotectoare, administrarea genților chelatori sau a unor antidoturi, pentru îndepărtarea substanței toxice și combaterea efectelor acesteia (de exemplu, în cazul intoxicației cu Paracetamol, se poate administra Acid acetilsalicilic - Aspirină). În formele severe de hepatită toxică medicamentoasă se poate recomanda transplant hepatic.
• Tratamentul pancreatitei acute la copii poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea intravenoasă a inhibitorilor pompei de protoni (Omeprazol, Esomeprazol, etc.) și a blocanților receptorilor H2 (Famotidină, Ranitidină, etc.), antiacide și fermenți pancreatici (Cotazym, Triferment). De asemenea, se administrează antibiotice, precum Ampicilină cu Gentamicină, pentru prevenirea supurației locale, Tratamentul chirurgical se realizează în caz de prezență a unor chiste hepatice necrotice sau a unor malformații ale sfincterului Oddi. În acest context se recurge la pancreatectomie parțială, respectiv la sfincteroplastie.
• Tratamentul glomerulonefritei acute poststreptococice presupune administrarea antibioterapiei, cu Penicilină G, Claritromicină, Cephalexin sau Eritromicină, pentru combaterea agentului patogen, administrarea de antiinflamatoare, precum Ibuprofen sau spirină, pentru combaterea inflaamției locale și a sindromului dureros și administrarea de capilarotrofe, precum vitamină C sau Tarosin. În formele severe de boală se poate recurge la hemodializă.
• Tratamentul infecțiilor urinare apărute la copii presupune administrarea de antibiotice precum Ampicilină, Amoxicilină, Ampicilină cu Gentamicină, CotrimoxazolAmoksiklav, Cefotaxim, Gentamicină, Cephalexin, Trimetoprim, Sulfisoxazol. De asemenea, pentru combaterea febrei se pot administra antipiretice (precum Aspirină, Ibuprofen), iar pentru combaterea durerilor se pot administra antispastice.
• Tratamentul penumoniilor apărute la copil presupune inițierea antibioterapiei cu Penicilină, Cefprozil, Cefuroxim axetil, Cefpodoxime proxetil, Amikacină, Vancomicină sau Gentamicină.
• Tratamentul invaginației intestinalepoate fi conservator sau chirurgical, și presupune dezinvaginarea anselor intestinale. Tratamentul conservator presupune efectuarea clismei cu aer sau cu bariu. Tratamentul chirurgical presupune dezinvaginarea anselor intestinale pe cale clasică, deschisă și este recomandat în caz de eșec al clismei sau în caz de apariție a fisurilor.
• Tratamentul apendicitei acute este chirurgical și presupune realizarea apendicectomiei (secționarea și îndepărtarea apendicelui inflamat). Aceasta se poate realiza prin intervenție chirurgicală clasică deschisă sau prin tehnici chirurgicale minim-invazive (precum tehnicile NOTES, SILS sau pe cale laparoscopică). [1], [2], [3], [4], [5]