De ce ți-e foame atât de des și cum scazi senzația de foame

Cu toate că senzația de foame este deseori fiziologică, ea poate apărea și într-un alt context, psihologic, emoțional și chiar patologic, atunci când este persistentă și accentuată.

Depistarea afecțiunilor care pot determina apariția senzației continue de foame este necesară nu doar datorită kilogramelor în plus care pot apăre, ci și datorită consecințelor grave pe care acestea le pot avea asupra organismului în timp și a complicațiilor care pot apărea în evoluția bolii.

În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni însoțite de senzația continuă de foame și modul în care le putem combate:

hipertiroidism

Hipertiroidismul reprezintă creșterea nivelului de hormoni tiroidieni la nivelul țesuturilor din organism, cu hiperfuncția glandei tiroide și accelerarea secundară a proceselor metabolice. În hipertiroidism poate apărea o senzație continuă de foame însoțită de o scădere inexplicabilă în greutate. Alături de acestea, mai pot apărea și alte manifestări clinice, precum tahicardie, palpitații, hiperkinezie, oboseală, nervozitate, tranzit intestinal accelerat, intoleranță la căldură, transpirații excesive, slăbiciune musculară.

Senzația permanentă de foame care apare în hipertiroidism poate fi datorată tiroida participă la desfășurarea metabolismului energetic din organism și la menținerea sațietății. Astfel, creșterea în dimensiuni și accelerarea funcției glandei tiroide poate avea drept consecință creșterea poftei de mâncare și scăderea în greutate.

Tratamentul specific administrat în cadrul hipertiroidismului constă în modificarea stilului de viață (renunțarea la fumat, la consumul de alcool și de cafea, alimentație corespunzătoare, respectarea orelor de odihnă, antrenament fizic regulat), tratament medicamentos cu antitiroidiene de sinteză (Metimazol, Propiltiouracil, etc.), iod și agenți care dețin iod în componență, litiu, Colestiramină, Colestipol, Dexametazonă, etc. și tratament chirurgical (tiroidectomie totală sau cvasitotală).

diabet

Diabetul zaharat este o afecțiune metabolică cronică, caracterizată prin creșterea nivelului de zahăr în sânge cu mult peste valorile normale. Diabetul zaharat este una dintre afecțiunile care pot determina apariția senzației de foame permanente, alături de alte manifestări clinice precumpolifagie, polidipsie, poliurie, sete exagerată, parestezii la nivelul membrelor superioare și inferioare, tulburări de vedere, infecții frecvente, întârzierea vindecării rănilor. Atunci când nivelul de zahăr din sânge (glicemia) este scăzut foarte mult sub acțiunea tratamentului specific cu insulină și a celorlalte măsuri de combatere a hiperglicemiei (eliminarea dulciurilor din alimentație, a carbohidraților și a mâncărurilor procesate, etc.), apare hipoglicemia care induce apariția senzației de foame în scopul exhilibrării nivelului de zahăr. Specialiștii le recomandă bolnavilor cu diabet zaharat să își mențină glicemia la valori normale, pentru a evita apariția acestor dezechilibre.

Tratamentul specific de combatere a diabetului zaharat constă în administrarea de insulină sau a medicamentelor antihiperglicemiante orale sau injectabile noninsulinice (precum biguanide, tiazolidindione, sulfonilureice, incretinmimetice, metiglinide, inhibitori ai alfa-glucozidazei, etc.).

obezitate

Obezitatea poate reprezenta una dintre cauzele senzației de foame permanente. O persoană obeză este acea persoană a cărui indice de masă corporală este mai mare de 30. În funcție de valorile indicelui de masă, pot fi descrise trei grade de obezitate: grad I cu IMC cuprins între 30 și 35, grad II, cu IMC cuprins între 35 și 40 și grad III cu IMC de peste 40.

În cadrul obezității se creează un cerc vicios, deoarece mâncatul în mod abuziv duce la acumularea kilogramelor în plus care (excesul de grăsime) la rândul lor influențează rezistența organismului la insulină, cu apariția senzației de foame permanentă. Totodată, țesutul adipos poate duce la secreția unor substanțe hormonale proprii, care la rândul lor vor determina apariția senzației de foame continue. Studiile efectuate în acest sens au demonstrat faptul că senzația de foame în rândul persoanelor obeze este mult mai accentuată decât în rândul persoanelor normoponderale.

Principalul mod de combatere a obezității constă în consultarea unui nutriționist și respectarea cu strictețe a regimului alimentar impus de acesta.

Stresul

Stresul psihic este unul dintre factorii declanșatori ai senzației de foame permanente. În contextul stresului psiho-emoțional se secretă un anumit hormon, cortizolul, denumit și „hormonul de stres”, care poate induce senzația de foame continuă și astfel, individul în cauză poate consuma anumite alimente bogate în calorii fără ca acest lucru să fie nevoie.

Principala formă de combatere a stresului și a senzației permanente de foame indusă de acesta constă în îndepărtarea factorilor favorizanți, schimbarea stilului de viață și administrarea unor suplimente alimentare cu magneziu sau a calmantelor special concepute.

depresie

Depresia este o afecțiune psihiatrică, caracterizată printr-o stare de tristețe patologică cu bradipsihie, repliere pe trecut și gâdul inutilității și a morții. Depresia poate duce la apariția senzației de foame, alături de alte manifestări clinice precum tulburări de somn, scădere ponderală, grețuri, vărsături, cefalee, constipație, meteorism, coșmaruri, dureri musculare, nevralgii, artralgii, uscăciunea gurii, uscarea pielii și a părului, spasme viscerale. Apariția senzației de foame permanentă apare în context depresiv datorită scăderii nivelului de serotonină din organism, acesta din urmă încercând să refacă nivelul acestei substanțe în corp.

Tratarea depresiei se poate realiza prin administrarea de antidepresive.

anxietate

Anxietatea este o altă afecțiune psihiatrică care poate determina apariția senzației de foame permanentă alături de alte manifestări clinice, precum tulburări de somn, oboseală la trezire, tresăriri musculare, imposibilitatea de relaxare, tremor al extremităților, apăsare în piept, tahicardie, palpitații, transpirații, cefalee, creștere în greutate prin polifagie, balonare, dureri abdominale, borborisme, tresăriri musculare, regurgitații, polachiurie, amenoree, diaree/cosntipație, grețuri, vărsături, etc. Tot scăderea nivelului de serotonină ar fi principala cauză a acestor afecțiuni și în acest context.

Tratarea anxietății se poate realiza prin administrarea de anxiolitice.

Hipoglicemia

Reprezintă scăderea nivelului de zahăr în sânge și poate apărea în contextul dietelor alimentare, în rândul bolnavilor care țin post prelungit sau în contextul anumitor afecțiuni pancreatice (inclusiv a diabetului zaharat). Episoadele de hipoglicemie se caracterizează prin senzația imperioasă și continuă de foame, greață, extremități reci și umede, neliniște, agitație, tremor al extremităților, parestezii și chiar amorțeli ale degetelor de la mâini și a buzelor, tahicardie, palpitații, cefalee, anxietate, confuzie, slăbiciune musculară, oboseală, tulburări de vedere și de coordonare a mișcărilor, dificultăți de vorbire și de mers. Senzația permanentă de foame care apare în cadrul episoadelor de hipoglicemie este un act reflex datorat acesteia din urmă, organismul încercând să readucă glicemia la valori normale prin aport alimentar.

Prevenirea episoadelor de hipoglicemie constă într-o alimentație echilibrată. În cazul în care hipoglicemia apare, aceasta poate fi corectată prin consumarea unor alimente bogate în zaharuri (de ex. ciocolata). În forme severe, episoadele hipoglicemice pot fi combătute prin administrarea de glucoză sub formă injectabilă sau perfuzabilă.

Menstruația

Menstruația poate reprezenta una dintre cauzele fiziologice ale senzației crescute de foame. Numeroase femei au recunoscut faptul că, în perioada menstruației, pofta de a consuma multe dulciuri și alimente bogate în carbohidrați este destul de mare comparativ cu restul perioadei.

Pentru a depăși această perioadă cu bine, fără multe kilograme în plus, specialiștii recomandă consumarea unei cantități suficiente de lichide în timpul menstruației și evitarea alimentelor hipersodate.

Sindromul de deshidratare

Acesta poate induce senzația falsă de foame permanentă. Alte manifestări specifice sindromului de deshidratare sunt reprezentate de pliu cutanat persistent, senzația de sete, tegumente și mucoase uscate, oligurie/anurie, slăbiciune musculară, febră, tahicardie, hipotensiune arterială, confuzie, puls filiform, etc.

Combaterea sindromului de deshidratare presupune creșterea aportului zilnic de lichide, iar în forme severe necesită rehidratare pe cale medicamentoasă (administrarea sărurilor de rehidratare, rehidratare parenterală).

Oboseala

Lipsa de somn poate duce la apariția senzației de foame continuă. Privarea organismului de somn duce la apariția a numeroase perturbări în cadrul organismului uman, acesta din urmă încercând să compenseze necesitățile apărute prin creșterea aportului de hrană.

În cazul în care apare o senzație permanentă de foame, iar persoana în cauză doarme mai puțin de opt ore pe noapte, combaterea acestei manifestări clinice trebuie făcută în primul rând prin realocarea orelor pentru somn. În multe cazuri, în urma restabilirii programului de opt ore de somn pe noapte a dispărut senzația continuă de foame. [1], [2], [3], [4], [5]