Ce este uscăciunea vaginală?

Uscăciunea vaginală sau atrofia vaginală poate fi extrem de neplăcută şi poate aparea în orice moment din viaţa unei femei. Uscăciunea vaginală poate fi declanşată de o serie de cauze, precum starea generală de sănătate, diverse medicamente, fluctuaţiile hormonale sau probleme psihologice. Cu toate acestea, uscăciunea vaginală este întâlnită mai ales în rândul femeilor care au ajuns la perioada de menopauză, cauza principală fiind scăderea nivelului de estrogeni.

În mod normal, pereţii vaginali sunt lubrefiati de un strat subţire de fluid limpede produs de cervix în partea de sus a vaginului, având următoarele efecte:

• protejarea vaginul împotriva infecţiilor, precum candidoza
• curaţarea vaginului prin eliminarea celulelor moarte şi a sângerării menstruale
• lubrefierea vaginului în timpul actului sexual

Estrogenul stimulează producţia acestui fluid în timp ce pastrează sănătatea şi elasticitatea mucoasei vaginale. În momentul în care nivelul de estrogen scade - în timpul menopauzei sau în orice alt moment - se produce uscăciunea vaginală, care reduce gradul de lubrefiere natural al mucoasei vaginale, aceasta devenind fragilă şi mai mai puţin elastică.

Aceasta reprezintă o schimbare normală în perioada pre sau post-menopauză. De îndată ce menopauza se apropie, nivelul de estrogen începe să scadă. Estrogenii determină dezvoltarea caracteristicilor feminine ale corpului, precum sânii, forma corpului şi a părului corporal. Estrogenii joacă de asemenea un rol important în reglarea ciclului menstrual şi în perioada de sarcină.

Majoritatea femeilor ajung la menopauză la o vârstă cuprinsă între 45 şi 55 de ani. Vârsta medie a declanşării menopauzei este de 51 de ani. Determinarea exactă a apariţiei menopauzei poate fi extrem de dificilă datorită unicităţii organismului fiecărei femei în parte. De asemenea, femeile aflate în perioada de tranziţie pot experimenta diferite simptome, care pot fi mai mult sau mai putin severe. (1, 2)

Simptome asociate cu uscăciunea vaginală

Mai mult de jumătate dintre femeile cu vârste cuprinse între 51 şi 60 ani prezintă modificări vaginale în timpul menopauzei atunci când producţia de estrogen începe să incetinească iar în cele din urmă să se oprească definitiv.

Simptomele menopauzei

• bufeuri
• modificări ale stării de spirit
• apariţia părului facial
• îngroșarea vocii

Uscăciunea vaginală poate să apară şi în cazul unor femei mai tinere care au suferit o intervenţie chirurgicală de eliminare a ovarelor. Unele femei sunt afectate de apariţia uscăciunii vaginale imediat dupa naştere sau în timpul alăptării, când nivelul de estrogen este mai scăzut.

Mucoasa vaginală poate fi iritată de săpunuri, detergenţi de rufe, loţiuni, parfumuri, sau duşuri vaginale. Anumite medicamente, fumatul, tampoanele sau prezervativele pot de asemenea provoca sau agrava uscăciunea vaginală.

În această situaţie simptomele sunt:

• arsuri la urinare
• apariţia sângerărilor uşoare după actul sexual
• actul sexual dureros ce provoacă pierderea interesului sexual
• secreţie vaginală uşoară
• dureri vaginale, inclusiv mâncărime sau senzaţii de arsură

Ce anume cauzează apariţia uscăciunii vaginale?

• stres
• un nivel scăzut de estrogen
• probleme în relaţia de cuplu
• sentimente de frică sau vinovaţie
• lipsa preludiului înainte de actul sexual
• produse de igienă
• substanţele chimice folosite în piscine sau căzi cu hidromasaj
• naşterea sau alăptarea
• diabet
• radioterapie sau chimioterapie
• îndepărtarea chirurgicală a ovarelor
• sindromul Sjögren (o boală autoimună care atacă celulele din organism responsabile de lubrefierea naturală)
• antidepresive sau alte medicamente anti-alergice

Diagnosticarea uscăciunii vaginale

În cazul în care resimţi arsuri, mâncărime, sau disconfort în zona vaginală este cazul să faci o vizită la medicul de familie sau la cabinetul ginecologului.
În urma evaluării stării tale generale de sănătate precum şi a simptomelor apărute şi a potenţialelor cauze, va urma un examen pelvian precum şi analiză a mucoasei vaginale. Se va exclude prezenţa unei infecţii a tractului urinar iar medicul iţi poate sugera efectuarea unui un test Papanicolau.

Tratament

Există mai multe modalităţi de a trata uscăciunea vaginală. În primul rând medicul specialist va stabili care este cauza declanşării acesteia: scăderea nivelului de estrogen, prezenţa unei infecţii sau a unei iritaţii, administrarea anumitor medicamente - dupa care va decide care este cea mai bună alternativă de tratament.

Terapia hormonală

Terapia hormonală (HT) s-a dovedit a fi eficientă în tratarea uscăciunii vaginale. Cunoscută şi ca terapie de substituţie hormonală, aceasta reprezintă unul dintre tratamentele de bază în reducerea cu succes a uscăciunii vaginale precum şi a simptomelor asociate cu menopauza - bufeuri, pilozitate excesivă, tulburări ale somnului sau schimbări de dispoziţie.

Cu toate acestea, terapia hormonală nu este lipsită de riscuri: studiile de specialitate arată faptul că femeile care s-au tratat prin intermediul terapiei hormonale combinate, care conţine atât estrogen cât şi progesteron, au dezvoltat un risc crescut de atac de cord, accident vascular cerebral sau cancer de sân - comparativ cu femeile care au optat pentru un alt tip de tratament.

Femeile care utilizează terapia hormonală pe bază de estrogen exclusiv - prezintă un risc crescut de accident vascular cerebral, însa nu unul de natura atacului de cord sau a cancerului de sân. Terapia hormonală cu estrogeni este asociată cu un risc crescut de a dezvolta cancer endometrial (cancer al mucoasei uterine) în cazul femeilor aflate la postmenopauză şi care nu au suferit o operaţie chirurgicală de îndepartare a a ovarelor (histerectomie).

Tratamentele hormonale pot fi administrate sub formă de pastile sau transdermic (plasturi sau spray-uri prin intermediul cărora medicamentul este absorbit prin piele).
Indiferent de forma de terapie pentru care optezi, decizia cu privire la terapia hormonală ar trebui să se facă luând în considerare riscurile inerente şi beneficiile tratamentului, împreuna cu istoricul medical al fiecărei femei precum şi de severitatea simptomelor aparute. Este recomandată utilizarea terapiei hormonale în cele mai mici doze posibile pentru perioade scurte de timp.

Tratamentele vaginale

În tratarea uscăciunii vaginale există şi posibilitatea de a apela la terapia cu estrogen topic. Tratamente locale includ:

• inelul vaginal cu estrogen
• crema vaginală pe bază de estrogen
• tabletele vaginale cu estrogen.

Tratamente locale pe bază de estrogen pot fi foarte eficiente în reducerea uscăciunii vaginale având în acelaşi timp un efect minim asupra altor ţesuturi din organism.
Pentru a preveni apariţia uscăciunii vaginale poţi opta pentru folosirea de lubrefianţi în timpul actului sexual sau aplicarea unor creme sau loţiuni de hidratare vaginală, ambele tratamente fiind de natură non-hormonală.

Tipuri de lubrefianţi vaginali

• Creme vaginale hidratante ce pot fi folosite de doua ori sau de trei ori pe săptămână.
• Lubrifianţi pe bază de apă ce pot fi utilizaţi local înaintea actului sexual.
• Produse pe bază de petrol ce pot fi aplicate în jurul vaginului, dar nu şi simultan cu utilizarea prezervativelor, deoarece acestea se pot deteriora, fiind cu mult mai mult predispuse către rupere.

De asemenea, pentru ameliorarea simptomelor de arsură şi a durerilor vaginale de după actul sexual poţi apela la o baie de şezut cu apă caldă. (3, 4)