Ce boli se pot lua de la piscină sau ștrand?

Bolile care pândesc la piscină sau ștrand sunt diverse și cunoașterea acestora oferă posibilitatea de a reduce riscul de îmbolnăvire.

Înotul este o formă de activitate fizică complexă, care dezvoltă și tonifică întreaga musculatură a corpului. În plus, timpul petrecut în piscină sau savurând o băutură pe marginea acesteia are un efect relaxant și destresant asupra psihicului. Totuși, există câteva pericole de sănătate asociate cu timpul petrecut la piscină sau bazine exterioare.

Clorinarea apei realizează o antisepsie suficientă, în condiții normale, pentru uciderea majorității bacteriilor patogene pentru om. Există, însă, anumite specii de bacterii sau fungi care supraviețuiesc un timp îndelungat (ore-zile) și în aceste condiții extreme de mediu. Este importantă cunoașterea acestora și a metodei lor de transmitere, pentru a preveni ajungerea lor în apă. [1, 2]

Afecțiuni gastro-intestinale

Atunci când intră într-o piscină publică, fie ea acoperită sau în aer liber, orice persoană se expune la microbii celor care au fost în apă în ultimele minute. Totodată, se pot transmite alți viruși, paraziți sau bacterii care să supraviețuiască suficient de mult în apă pentru a infecta pe cineva. Cea mai comună modalitate de a transmite microorganisme prin apă este calea fecal-orală. Din acest motiv, este obligatoriu ca persoanele care suferă de diaree să nu intre în bazinele publice. Chiar dacă practică o igienă corespunzătoare, o persoană cu diaree riscă să transmită microorganisme patogene prin resturile minuscule de excremente care ajung în apă. Totodată, schimbarea scutecului la copii trebuie să fie urmată de spălarea cu apă și săpun a mâinilor, pentru a preveni răspândirea microorganismelor care pot fi prezente în scaunul sugarului.

Sunt obligatorii dușul cu apă și săpun, pe întregul corp, înainte de a intra pentru prima orară în piscină într-o anumită zi și clătirea cu apă înainte de fiecare dată când se intră din nou în bazin. Pentru a evita contaminarea cu apă infectată, se va evita pe cât posibil înghițirea apei și realizarea de dușuri frecvente. [1]

Infecțiile bacteriene

Bacteriile precum Shigella sau Escherichia coli sunt responsabile pentru majoritatea cazurilor de diaree asociată cu activitatea în piscine publice. Diferitele specii de Shigella pot cauza diaree severă, inclusiv scaune hemoragice. Un studiu realizat de instituția americană CDC (Center for Disease Control and Prevention – Centrul pentru controlul și prevenția bolilor) a arătat că în 2013, 58% dintre mostrele de apă recoltate din piscinile americane conțineau Escherichia coli. Procentajul este mai mare atunci când este vorba despre bazinele pentru copii. [2, 4]

criptosporidioza

Cryptosporidium alcătuiesc o familie de protozoare, dintre care cel puțin 15 sunt patogene pentru om. Printre acestea se numără Cryptosporidium hominis și Cryptosporidium parvum. Acești paraziți cauzează cel mai frecvent diaree acută și auto-limitantă, dar pot fi implicați și în diareea cronică la copil. Afectează cu precădere copiii și persoanele infectate cu virusul imunodeficienței umane. Transmiterea sa se realizează și pe cale directă, prin contactul cu persoane și animale infectate, dar mai frecvent pe calea fecal-orală, când sunt ingerate apa sau alimentele contaminate.

Cryptosporidium sunt foarte rezistente la clorul adăugat în apa bazinelor publice, supraviețuind până la 10 zile. Persoanele care suferă de diaree din cauza acestui microorganism trebuie să evite piscinele publice în această perioadă și încă două săptămâni după rezoluția episodului acut. [1, 5]

Giardiaza

Această afecțiune este cauzată de parazitul microscopic Giardia intestinalis (numită anterior Giardia lamblia), transmis pe cale fecal-orală. Giardia este parazitul descoperit cel mai des în mostrele de scaun, iar prevalența în lume variază între 4 și 42%, în funcție de regiune (în jur de 2-5% în țările dezvoltate). Printre copii, giardiaza are o prevalență de circa 15-20% înainte de vârsta de 10 ani. Așadar, există o șansă considerabilă de a contracta acest parazit de la piscină, în special când este vorba despre bazinele pentru copii.

Distrugerea completă a parazitului și a ouălor sale (chiști) poate dura și aproape o oră, în prezența clorului din apă. Pentru constituirea infecției, este suficientă ingestia a 10 chiști ai parazitului. Giardia intestinalis a fost găsită și în materiile fecale ale unor specii de animale precum câinii, pisicile sau primatele.

Diareea din giardiază este însoțită de slăbiciune și senzație de rău general, greață, distensie a abdomenului, reducerea poftei de mâncare sau vărsături. Pierderea în greutate are loc la peste jumătate dintre persoanele infectate cu Giardia intestinalis, cu o medie de 4-5 kg pierdute. [2, 6]

oxiuroza

Enterobius vermicularis (Oxiuris vermicularis) este un parazit macroscopic, din familia nematodelor, având o dimensiune de 2-13 mm. Acesta colonizează apendicele și colonul ascendent, dar este prezent și în regiunea perianală. Cauzează simptome legate de prezența sa în regiunea perineală: prurit anal sau vaginal; persoanele infectate pot fi și asimptomatice. Infecția este mult mai frecventă la copii și este relativ rar transmisă prin înghițirea ouălor sau a paraziților vii prezenți în apa din bazine. [1, 7]

Afecțiuni cutanate

Pentru a preveni infecțiile cutanate contractate prin intermediul apei de la ștrand sau piscine, este esențială protejarea și igienizarea pielii. Spălarea pielii cu apă și săpun se va realiza la începutul și sfârșitul zilei petrecute la bazinul public și este indicată clătirea după fiecare contact cu apa comună. Purtarea unei caschete de baie protejează urechile de infecții, dar și părul de deteriorarea indusă de clor.

Arsurile solare sunt frecvente în cursul activităților la piscinele exterioare, iar leziunile de acest tip fac pielea mai vulnerabilă la alte tipuri de infecție. Este indicată protejarea pielii cu o loțiune cu factor de protecție mare și reaplicarea sa după fiecare intrare în apă sau la 2-3 ore de stat la soare. Pentru a preveni arsurile solare, este indicată evitarea razelor solare în intervalul orar 11-16. [1, 2]

Micoza piciorului

micoza piciorului (Tinea pedis) este cea mai frecventă infecție micotică superficială din lume. Se estimează că circa 70% din populația lumii va fi, în cursul vieții, afectată de această infecție fungică. Este cauzată de dermatofite, dintre care cea mai comună specie este Trichophyton rubrum. Afectează planta, degetele, unghiile sau spațiile interdigitale, cauzând mâncărime, descuamare și fisurare dureroasă a pielii, leziuni ulcerative sau vasculare. Mediul cald, umed, favorizează dezvoltarea acestor fungi, lucru care face din piscinele sau bazinele publice un loc foarte potrivit pentru transmiterea infecției. Pentru a preveni contractarea acestui parazit, se recomandă purtarea încălțămintei pe toate suprafețele comune ale bazinului, inclusiv la dușuri și spălarea și uscarea picioarelor (folosind prosopul personal) după părăsirea apei. [8]

foliculita cu Pseudomonas („erupția provocată de saună”)

Acest tip de infecție este o dermatită cauzată de colonizarea foliculilor piloși cu bacterii din specia Pseudomonas aeruginosa. Această bacterie este prezentă ubicuitar, dar temperaturile înalte de la saună sau jacuzzi fac clorul folosit să fie mai puțin eficient, iar riscul de contaminare, mai mare. Foliculita cu Pseudomonas se prezintă inițial ca o erupție maculară, iar leziunile se transformă în scurt timp în papule și pustule. Este însoțită de mâncărimi și apare mai ales în zona acoperită cu costumul de baie (din cauza contactului prelungit al pielii cu apa contaminată). De obicei, erupția are loc la două zile de la expunerea la apa contaminată, dar pot trece și 10-14 zile până la apariția dermatitei. Se vindecă fără tratament în 2-10 zile, fără a lăsa cicatrici (dacă pacientul nu se scarpină). Suprainfecția este posibilă; dermatita care nu se vindecă în acest timp necesită adresarea la medic.

Pentru a reduce riscul de contaminare, este necesară dezbrăcarea și spălarea costumului de baie și dușul cu apă și săpun al întregului corp, după ieșirea din piscină. [1, 9]

Otita externă („urechea înotătorului”)

Otita externă reprezintă infecția conductului auditiv extern și poate fi contractată în timpul activităților din apă, caz în care mai este numită și „urechea înotătorului”. Staza apei o perioadă îndelungată în conductul auditiv oferă un mediu propice dezvoltării bacteriene. Simptomele infecției devin evidente la câteva zile după înot și includ: durere, roșeață, tumefacție, mâncărime a urechii externe. Mișcarea pavilionului urechii (porțiunea externă, cartilaginoasă a urechii) sau apăsarea pe ureche determină o durere vie. Uneori, poate fi eliminat puroi pe la nivelul orificiului auditiv extern. Otita externă legată de înot este mai frecventă la copii.

Protejarea urechilor în perioada petrecută în apă poate fi realizată cu o cască specială sau dopuri pentru urechi. Dacă apa a intrat în urechi, se recomandă evitarea utilizării oricăror obiecte pentru a o elimina (bețisoare auriculare, colțul prosopului etc.), deoarece acestea au tendința de a împinge apa și mai profund în canalul auditiv. În schimb, se recomandă înclinarea capului spre partea în care a intrat apa pentru a permite eliminarea ei. Dacă senzația că există apă în urechi persistă, aceasta poate fi eliminată folosind un uscător de păr (cu setările de temperatură și viteză la minimum), ținut la câțiva centimetri de ureche. [1, 2]

Afecțiuni pulmonare

Acestea sunt entități patologice rare în contextul activității la piscină sau bazine comunale. Au, totuși, potențialul de a fi severe, în special în cazul pacienților cu o imunitate scăzută. Este contraindicat ca persoanele cu boli pulmonare active să frecventeze piscinele publice. Nu există o modalitate certă de a preveni contractarea acestor microbi la bazin, în afară de asigurarea oferită de proprietar că dezinfecția este corect realizată. [1]

Boala legionarilor

Legionella pneumophila este o specie de bacterii întâlnită destul de frecvent în apă sau aerul umed (vapori). Boala legionarilor este un tip de pneumonie care afectează mai frecvent persoanele peste 65 de ani, fumătorii, cei cu imunitate scăzută sau afecțiuni pulmonare pre-existente. Această bacterie este în mod normal ucisă prin clorinarea apei, dar temperaturile înalte din jacuzzi sau saună scad eficiența dezinfectantului. Manifestările acestei afecțiuni sunt: febră, frison, tuse, durere toracică și alterarea stării generale, la 2-10 zile de la desfășurarea activităților în preajma unui bazin comun sau la spa. Este importantă informarea medicului despre activitatea din preajma apei, care poate ridica suspiciunea infecției cu Legionella. [1, 10]

Pneumonita de hipersensibilizare

Această entitate clinică este relativ rară, dar a fost asociată cu piscinele interioare care au și echipament de producere a vaporilor. Dezinfectarea precară a țevilor din astfel de instalații poate duce la răspândirea de Mycobacterium avium sau endotoxine care, odată inhalate, produc un tip caracteristic de reacție inflamatorie a plămânilor. [2]

Iritațiile determinate de cloramine

Cloraminele (clor rezidual legat) sunt substanțe rezultate din combinarea clorului din apă cu diverse alte substanțe (cum ar fi cele organice produse de activitatea umană în apă). Aceste substanțe se formează în apă, dar se degajă și în atmosferă. Cloraminele pot fi iritante pentru mucoase sau căile respiratorii, fiind responsabile de senzația de usturime a ochilor și nasului, tuse și respirație dificilă resimțită la unele piscine. Ventilația insuficientă și reciclarea aerului din piscinele închise pot conduce la acumularea cloraminelor în aer și producerea simptomelor neplăcute. [1]