Analize pentru tiroidă – indicații, explicații și diagnostic de laborator

Glanda tiroidă reprezintă cea mai mare glandă a sistemului endocrin, situându-se în porțiunea anterioară a gâtului, în fața traheei. Având formă de fluture, glanda tiroidă este formată din doi lobi și un istm, la unele persoane fiind prezent și un lob suplimentar – lobul piramidal.

Funcția principală a glandei tiroide o constituie contribuția acesteia la procesele metabolismului bazal, împreună cu reglarea consumului de oxigen de către țesuturi. Alte roluri pe care glanda tiroidă le îndeplinește în organism sunt reprezentate de: dezvoltarea sistemului nervos și a proceselor cognitive, a dentiției și sistemului musculoscheletal. (1)

Toate aceste roluri sunt îndeplinite de tiroidă prin intermediul a doi hormoni, tiroxină (T4) și triiodotironină (T3). Sinteza acestora depinde de nivelul de iod din organism. Un adult sănătos produce aproximativ 90-100 micrograme de T4 și 30-35 micrograme de T3 zilnic. Dintre cei doi hormoni tiroidieni, se consideră că T3 este de 3-5 ori mai potent decât T4. (1)

TSH (thyroid stimulating hormone – hormonul stimulator al tiroidei) sau tirotropina este un alt hormon important în ceea ce privește funcția tiroidiană. Acesta este secretat de celulele tireotrope de la nivelul hipofizei anterioare (o glandă de dimensiuni mici, cu un puternic rol reglator, situată la baza creierului, în apropierea hipotalamusului). Cum sugerează și numele, TSH determină creșterea sintezei și secreției hormonilor tiroidieni, dar poate influența și dimensiunile glandei.

La rândul său, sinteza și eliberarea de TSH este favorizată de un alt hormon, TRH (thyroid releasing hormone – hormonul eliberator al tirotropinei), care este secretat de hipotalamus. Astfel, nivelul de TSH și TRH este reglat printr-un mecanism de tip feedback negativ, care implică hormonii tiroidieni: atunci când concentrația de tiroxină (T4) și triiodotironină (T3) (mai ales concentrația de T3) este crescută, va avea loc o reducere a hormonilor TSH și TRH și viceversa. Acest aspect asigură o reglare promptă a hormonilor tiroidieni. (1, 2)

Afecțiunile funcționale ale glandei tiroide, reprezentate de hiper și hipotiroidism (o creștere sau scădere a funcției glandei tiroide) sunt relativ frecvente în populație (având preponderență în rândul femeilor), cauzele acestora fiind multiple și complexe.

Pentru testarea funcției tiroidiene sunt necesare analize de laborator. Astfel, principalii hormoni dozați sunt reprezentați de:

• Concentrația serică de TSH
• Concentrația totală în ser de T4 și T3
• Concentrația liberă în ser de T4 și T3 (2, 3)

Inițial este indicată dozarea TSH, obținerea unor valori anormale ale acestuia constituind un semn precoce al unei eventuale disfuncții tiroidiene incipiente. (2)

Valorile normale la adult (acestea pot să difere ușor, în funcție de laborator și/sau de metoda prin care s-a realizat dozarea) sunt:

• Tiroxina totală (T4) – 4,6-12 μg/dl
• Tiroxina liberă (FT4) – 0,7-1, 9 ng/dl
• Triiodotironina totală (T3) – 80-180 ng/dl
• Triiodotironina liberă (FT3) – 230-619 pg/dl
• TSH seric (TSH) – 0,5-6 μU/ml (4)

Pentru efectuarea acestor analize de laborator este necesară o probă de sânge, proaspăt recoltată și păstrată în condiții optime. O indicație importantă înainte de recoltare este sistarea administrării de suplimente pe bază de biotină (vitamina B7/vitamina H) cu cel puțin 48 de ore înainte. (3)

De asemenea, anumite medicamente pot influența valorile TSH, printre acestea numărându-se corticosteroizii, acidul acetilsalicilic (aspirina) și unele diuretice precum furosemid. (2)

Ce ne spun rezultatele?

TSH

Nivelurile crescute de TSH în sânge de cele mai multe ori sunt corelate cu o secreție redusă de T3 și T4 (hipotiroidism), în timp ce o valoare scăzută a TSH-ului poate ilustra prezența hipertiroidismului. O valoare normală a TSH nu semnifică întotdeauna absența unei disfuncții tiroidiene, de aceea este necesară efectuarea unor testări suplimentare (ex: dozarea T3 și T4).

T4

Un nivel anormal de T4 (total sau liber) poate evidenția existența unei hipo/hipertiroidii. De asemenea, măsurarea fracției libere a T4 este de preferat în comparație cu măsurarea T4 total: în contextul unor afecţiuni severe sau administrării unor medicamente (ex: contraceptive orale, corticosteroizi), nivelul proteinelor care leagă tiroxina este modificat, astfel încât există situaţii în care valori crescute/scăzute ale T4 (total) pot fi obţinute în absenţa unei patologii reale a funcţiei tiroidiene.

T3

Cel de-al treilea test indicat pentru investigarea unei posibile afectări a funcţiei tiroidiene este dozarea triiodotironinei. Există situaţii în care persoanele care suferă de hipertiroidism pot prezenta simultan valori normale ale tiroxinei (T4) alături de valori crescute ale triiodotironinei (T3), de aceea, este importantă dozarea ambilor hormoni tiroidieni. (5, 6)

Autoanticorpi (TRAb, TPOAb)

În situaţiile în care clinicianul suspectează existenţa unei patologii autoimune drept cauză a disfuncţiei tiroidiene (hipotiroidism/hipertiroidism), este necesară dozarea autoanticorpilor regăsiţi în cadrul a celor mai frecvente afecţiuni autoimune care afectează glanda tiroidă: anticorpii anti-receptor TSH (TRAb), prezenți în boala Graves (care determină hipertiroidism), şi anticorpii anti-peroxidază (TPOAb), prezenţi în tiroidita Hashimoto şi în tiroidita atrofică (care determină hipotiroidism). (7)

Hipo/hipertiroidismul primar vs. secundar

În funcție de cauză și de localizarea acesteia, există două tipuri de hipo/hipertiroidism:

• Primar: cauza disfuncției tiroidiene se află la nivelul glandei tiroide
• Secundar: cauza disfuncției tiroidiene se află la nivelul hipotalamusului și/sau glandei hipofize

În prima situație, nivelurile hormonilor tiroidieni se vor afla în discordanță cu nivelul TSH (ex: în cazul hipotiroidismului primar, hormonii tiroidieni vor fi scăzuți, în timp ce nivelul TSH va fi normal sau crescut, încercând să compenseze deficitul sintezei și secreției de T4 și/sau T3). În cea de-a doua situație, valorile hormonilor tiroidieni și a TSH se vor afla în concordanță (ex: în hipotiroidismul secundar, valorile TSH vor fi scăzute, ceea ce va avea drept rezultat un nivel scăzut al hormonilor tiroidieni).

Indiferent de rezultate, este necesar ca analizele de laborator pentru depistarea disfuncției tiroidiene să fie interpretate de un cadru medical specializat, glanda tiroidă reprezentând una dintre cele mai importante componente ale sistemului endocrin.