Află 5 feluri prin care propriul creier te păcălește

Știați că uneori creierul ne „manipulează”? El decide modul în care percepem realitatea din jur și asta ne influențează deciziile și stilul de gândire. Veți fi uimiți să aflați modalitățile prin care propriul creier ne sabotează.

1. „Placa stricată” din mintea noastră

„Dacă pleci, ia-mă și pe mine..” - un cântec care nici măcar nu îmi place, dar nu știu de ce tot repet în minte acest refren de câteva zile.. Sună cunoscut? Explicația este că de fapt creierul tău s-a blocat într-un cerc vicios. Probabil că îți amintești un vers sau o parte din refrenul unui hit care „prinde”, dar nu știi și restul cântecului. După ce rememorezi un vers din cântec, creierul tău încearcă să treacă mai departe, dar nu știe versurile. Și totuși de ce tot repeta ceea ce știe? Ei bine, creierul are obiceiul să „rumege” gândurile neterminate și, din necesitatea de finalizare, tot repeta pâna obține un deznodământ.

Ce poți face ca să scapi? Ripostează pe măsura: trebuie să găsești o activitate care să solicite capacitatea cognitivă a creierului. Cheia este să găsești o activitate nici prea dificilă, nici prea ușoară, iar cercetările (da, s-au făcut cercetări în acest scop) au concluzionat că rezolvarea integramelor este ideală. (5, 9)

2. Sațietatea semantică

Sigur ți s-a întâmplat - cel puțin când erai copil, dar merge la orice vârstă - ca, după ce repeți de foarte multe ori (și repede) un cuvânt, pur și simplu să nu mai ințelegi sensul acelui cuvânt. Dacă nu ai făcut asta niciodata poți încerca: repetă cu voce tare un cuvânt - oricare vrei tu. Cu siguranță după ce vei spune „creion” de 50 (!) de ori ți se va părea ca acele sunete au o rezonanță foarte ciudată și nu au deloc legătura cu realitatea pe care o desemnează și pe care o cunoști: obiectul din lemn și grafit cu care mâzgâlești hârtia.

Nu te ingrijora: acest fenomen este un aspect normal al activității cognitive și este denumit de oamenii de știință sațietate semantică. Atunci când pronunțăm cuvăntul „creion” creierul nostru face legătura între sunetele pronunțate și informația semantică (creionul real) însă, dacă repetăm un cuvânt foarte repede, creierul este tot mai puțin capabil să facă această legatură de fiecare dată.

În mod admirabil, cercetatorii au găsit o aplicație pentru acest fenomen: sațietatea semantică îi poate ajuta pe cei care se bâlbâie și pe cei care suferă de coprolalie (repetarea compulsivă a unor cuvinte defăimătoare, înjurături, cuvinte considerate tabu). Este vorba de același principiu utilizat în tratarea fobiilor specifice - dacă ți-e frică de păianjeni, de exemplu, terapia constă în apropierea treptată de aceste insecte, într-un mediu controlat, până când gradul de anxietate scade la un nivel acceptabil. Se numește desensibilizare sistematică. La fel, repetarea comportamentului ce se dorește a fi eliminat  - bâlbâiala, înjurăturile - poate duce la sațietate cognitivă și încetarea comportamentului. (5, 8)

3. Amintirile false

Dacă te bazezi foarte mult pe amintiri când reconstruiești fapte petrecute în trecut, este foarte posibil sa te înșeli. Deși încearcă sa rețină tot ce se întâmplă, în mod normal creierul nu are această capacitate, astfel că „umple” golurile din amintiri cu ceea ce pare logic să se fi întâmplat.

Mai mult decât atât, ni se pot „planta” foarte ușor amintiri false. Au existat mai multe experimente care au demonstrat cât de ușor poate fi influențată o persoană matură să creadă că a trăit anumite experiențe în copilărie. Aceste false amintiri sunt construite de creier îmbinând amintiri reale cu sugestii oferite de persoane din exterior; de fapt, coroborarea celor întâmplate de către o altă persoană este un element foarte puternic în crearea amintirilor false. (1, 3, 4, 7, 10)

4. Nu vezi lucrurile aparent evidente

Mulți cred despre creier că este o mașinărie complexă ce poate face lucruri uimitoare. De fapt, cel puțin în privința procesării informației vizuale, creierul nostru este destul de leneș și se concentreaza asupra informației esențiale, umplând golurile cu informații generice. Așa cum demonstrează „testul gorilei” - un experiment desfășurat în 1999, atunci când o persoană se concentrează foarte mult asupra unui aspect, devine oarbă la detaliile neașteptate. În experiment, subiecții au fost rugați să privească un grup de tineri care joacă basket și să numere pasele. Mai mult de jumătate dintre subiecți nu au observat că în timpul jocului o persoană costumată în gorilă s-a plimbat printre jucători. (2, 7)

5. Iluzia „corpul înotătorului”

Această greșeală pe care creierul nostru o face adesea se referă la confuzia între factorii de selecție și rezultate. Mai concret, oamenii cred că inotătorii profesioniști au corpul specific pentru că se antrenează intens. Realitatea este însă că aceștia sunt buni înotători pentru că au conformația specifică a corpului. Alcătuirea corpului lor este un factor de selecție, nu este un rezultat al activității.

Un alt exemplu este cel al universităților foarte cunoscute și respectate: oare sunt acestea cele mai bune universități, sau conducerea are grijă să accepte doar elevi de top, care s-ar descurca admirabil indiferent de universitatea în care studiază?

Această confuzie este foarte exploatată de campaniile publicitare și dacă te întrebi „oare voi avea un ten la fel de frumos ca respectiva actriță faimoasă dacă folosesc aceeași cremă?” cel mai probabil ești o victimă a industriei publicitare. (4, 6)