15 semnale de alarmă ale schizofreniei la copii

Schizofrenia este o tulburare mintală care afectează cronic percepția persoanei afectate asupra realității. Boala se declanșează rar în copilărie; simptomele sunt asemănătoare cu cele ale unui adult, însă un copil care manifestă simptomele de la o vârstă foarte fragedă este mult mai predispus la a avea simptome severe în perioada adultă.

Copilul cu schizofrenie poate avea probleme cognitive (de gândire), de comportament sau emoționale.

Diagnosticul poate fi înfricoșător, mai ales când este vorba despre un copil, dar cu cât boala este detectată și tratată mai devreme, cu atât viața copilului va fi mai bună, pe termen lung.

Sunt câteva semnale de alarmă care ar putea sugera apariția schizofreniei la un copil. Unele sunt chestiuni firești, precum un bebeluș care merge sau vorbește prea târziu, sau un copil care are un prieten imaginar, însă, dacă părinții observă apariția mai multor simptome, este recomandată vizita la un medic pediatru.

Instaurarea schizofreniei este graduală și sunt studii care sugerează că bebelușii pot începe să aibă percepții distorsionate asupra realității începând cu vârsta de trei luni. De regulă, primele simptome apar de la 20 spre 30 de ani. La micuții cu vârsta sub 13 ani, schizofrenia are o prevalență de aproximativ 1 copil din 40.000.

Din cauză că cei mici nu sunt foarte buni la descris simptome de acest tip sau, în anumite cazuri, nu pot nici măcar să vorbească, părinții trebuie să fie atenți la orice semnale de alarmă evidente, precum:

• 1. Bebelușul începe să se târască pe burtă sau să meargă foarte târziu (unii copii sar total peste etapa târâitului, acesta nu este neapărat un semnal grav de alarmă).
• 2. Copilul nu comunică verbal după vârsta de patru luni, sau după șase luni nu râde sau scâncește.
• 3. Sensibilitate extremă la lumină puternică, la mișcări rapide și sunete gălăgioase. Copiii cu aceste sensibilități vor să fie luați în brațe des și plâng ușor (acesta poate fi și un semn al ADHD-ului sau al autismului).
• 4. Legănatul din față în spate sau fluturatul brațelor.
• 5. Le este dificil să-și concentreze privirea pe obiecte în mișcare.
• 6. Dorm prea mult, adorm foarte greu sau au insomnii.
• 7. Uneori, reacțiile lor emoționale nu sunt potrivite situației; râd într-un context trist, zâmbesc când sunt certați, sunt furioși sau iritați fără motiv.
• 8. Halucinații auditive, vizuale sau olfactive și deziluzii.
• 9. Manifestă anxietate excesivă (adesea, din cauză că le este teamă de halucinațiile sau de deziluziile amenințătoare din minte).
• 10. Lipsa expresiilor faciale în timpul interacțiunilor sociale sau în timpul vizionării filmelor încărcate emoțional și a desenelor animate.
• 11. Inabilitatea de a recunoaște fețe.
• 12. Au probleme cu învățatul, scrisul, desfășuratul activităților simple și cu atenția (în anumite cazuri, se concentrează mai mult pe halucinații și gânduri ciudate).
• 13. Se izolează social, nu se mai joacă împreună cu alți copii și își pierd interesul pentru activitățile care le făceau plăcere.
• 14. Au gânduri excentrice sau fără sens, împrăștiate sau incoerente și interpretează distorsionat realitatea.
• 15. Manifestă frică sau suspiciune neîntemeiată.

Unele simptome variază de-a lungul timpului. Sunt perioade în care se pot agrava, pot intra în remisie, pot apărea doar uneori sau sunt prezente mereu.

Sunt foarte multe șanse ca simptomele să semene cu cele ale altor afecțiuni, precum tulburările de spectru autist, tulburări de comportament cu elemente psihotice sau tulburare obsesiv-compulsivă. Sunt și câteva afecțiuni medicale care pot face să apară simptome asemănătoare cu cele ale schizofreniei, precum infecții ale sistemului nervos central, tulburări endocrine, sindromuri genetice, boli autoimune sau expunerea la substanțe toxice.

Înainte de diagnosticarea schizofreniei, ar trebui eliminate orice alte variante de boală.

Este importantă intervenția din timp și tratarea consecventă a bolii, deoarece schizofrenia cu debut în copilărie poate duce la probleme severe emoționale, de comportament sau de sănătate. O copilărie afectată de simptomele schizofreniei poate fi temelia unui adult anxios, depresiv, suicidal, izolat, agresiv, care abuzează de alcool și droguri, intră des în conflicte cu familia și nu este capabil să trăiască independent.

Nu există tratament pentru vindecarea bolii, însă, datorită medicației potrivite și a unui sistem de sprijin bine pus la punct pentru copil, simptomele schizofreniei pot fi ținute sub control, pentru ca viața lui să fie cât mai plăcută și ușoară.