Zoonozele - Bolile transmise de animalele de companie

Animalele de companie pot avea o multitudine de beneficii, inclusiv de sănătate: compania lor ne ajută la scăderea tensiunii arteriale, a colesterolului, a trigliceridelor. Animalele de companie pot umple golul resimţit atunci când suntem cuprinşi de sentimentul de singurătate. Cu ajutorul lor ne putem spori oportunităţile de socializare, de a cunoaşte oameni noi, de a participa la activităţi în aer liber. Căţeii spre exemplu sunt oaze de fericire şi de iubire, pisicuţele vor mângâiate îndelung, răsplătindu-şi stăpânul prin tors. În momentul adoptării acelui animăluţ, responsabilităţile cresc, dar pentru iubitorii de animale acestea nu sunt poveri şi uneori nici nu sunt resimţite. Se creează acea legătură specială între stăpân şi animal: suferim cu el dacă e bolnav, ne bucurăm cu el la joacă şi avem grijă de el în permanenţă. Totuşi, suntem conştienţi că animalul nostru îndrăgit poate fi un rezervor de boli, unele dintre ele grave? Putem să ne bucurăm pe deplin de toate beneficiile vieţuirii alături de un animal de companie dacă avem grijă de el cum se cuvine şi respectăm nişte reguli simple de igienă. [1]

Zoonozele - bolile transmise de animalele de companie

Există riscul în timpul vieţuirii împreună cu animalul de companie de a contracta o zoonoză. Ce este aceasta? O zoonoză este orice boală sau infecţie transmisă în mod natural de la un animal vertebrat la om. Zoonozele pot fi de natură virală, bacteriană, parazitară sau fungică. Incidenţa zoonozelor transmise de la animalele de companie este rară, dar cu consecinţe grave dacă este captată de persoane cu risc. Aceste boli pot afecta animalul de companie şi ne pun în pericol. Dacă animalele sunt sănătoase, nu există riscul de zoonoze pentru stăpâni. În unele cazuri, noi suntem un pericol pentru animalul nostru. Antroponoza sau zoonoza inversă este o boală care se transmite de la om către animal. Orice deţinător de animale trebuie să fie conştient de riscurile care şi le asumă şi de beneficii. Studiile relevă că persoanele cu animale de companie sunt mai fericite şi trăiesc mai mult. [2][3][4]

Factori de risc

În cazul zoonozelor, de multe ori nu există niciun semn sau simptom care să ateste faptul că animalul are o boală, chiar dacă ar fi una ce poate fi transmisă sau nu către om. Este important să avem în vedere care sunt factorii de risc şi să încercăm să îi evităm.

• igiena necorespunzătoare a mâinilor: factorul de risc primar pentru majoritatea infecţiilor asociate cu animale
• somnul împreună cu animalele de companie: între 16%-61% din deţinătorii de animale le permit acestora să stea pe pat
• semnele de afecţiune care includ pupatul şi linsul (contact direct cu saliva animalului)
• aruncarea deşeurilor sau a apei în chiuvetă
• istoricul incomplet al zoonozelor în cazul persoanelor care vor să doneze sânge sau să doneze un organ
• hrănirea animalelor cu mâncare crudă sau cu specialităţi din carne
• acceptul unor spitale sau unităţi madicale de a primi animale de companie. Acestea pot contracta diferite boli şi de asemenea le pot transmite [5]

Categoriile de persoane cu risc crescut pentru zoonoze

• copiii sub 5 ani
• persoanele imunocompromise (sistemul imun foarte slăbit): ex: persoanele cu HIV/SIDA
• bătrânii
• femeile însărcinate
• persoanele implicate în transplanturile de organe
• veterinarii, fiind expuşi zilnic animalelor cu diferite probleme şi boli
• persoanele care au locuinţa sau lucrează în apropierea surselor radiative, persoanele care fac chemoterapie sau care iau doze mari de steroizi
• persoanele bolnave sau sub tratamente care le creşte vulnerabilitatea (ex: hrănite prin tub, etc)
• persoanele cu riscuri ocupaţionale
• persoanele cu probleme mintale [5] [6][7][8][9]

Căile de transmitere a zoonozelor

Pot fi împărţite în categorii:

- Prin aerosoli: inhalarea picăturilor de apă din respiraţia animalului de companie infectat. Riscul crescut este reprezentat de strănut, tuse sau inhalarea prafului infectat sau a particulelor de pământ impregnate cu salivă, materii fecale, urină sau bacterii.

- Vectorii: calea de transmitere nu mai este una directă de la animal la om, ci prin intermediul unui alt animal reprezentat de obicei prin insecte: purici, muşte, ţânţari, etc.

- Contact direct: elementul infecţios intră în contact cu pielea stăpânului, la nivelul unei mucoase, a unei mici fisuri sau a unei leziuni de la nivelul pielii. Zgârieturile şi muşcăturile sunt şi ele periculoase. De asemenea, în timpul reproducerii animalului, stăpânul poate intra în contact cu fluidele de reproducere infectate. Acestea pot ajunge pe blana/pielea animalului, pe suprafeţele apropiate; la fel se poate întâmpla şi cu laptele oferit de mama puiului.

- Transmitere orală: după ce o persoană are contact cu animalul sau fecalele lui şi va mânca fără a se spăla pe maini. De obicei multe organisme sunt eliminate prin urină şi fecale şi rămân infecţioase multă vreme, ajungând pe fructe şi legume.

- Obiectele infectate: pot duce la transferul agenţilor patogeni. Exemple: cuşcă, acvariu, perii, lesă, pături, bol sau pătuţ. [10][11]

Cele mai frecvente zoonoze

Boli datorate bacteriilor

• Bacterii implicate: Campylobacter jejuni, C. fetus, C. coli
• Animalele cu posibil risc: câini, pisici, păsări, dihor, hamster, nurcă
• Perioada de incubaţie: 3-25 zile
• Modul de transmitere: contactul cu deşeurile animalelor. Acestea nu trebuie neapărat să fie bolnave pentru a transmite bacteria.
• Semne şi simptome: Boala afectează tractul gastrointestinal. Caracteristice sunt: diaree apoasă sau cu sânge, febră, crampe abdominale, greaţă şi vărsături. O complicaţie foarte rară este sindromul Guillain-Barre- o boală gravă care începe a-şi face apariţia la 3 săptămâni după apariţia simptomelor iniţiale. Boala este de obicei auto-limitată, durează o săptămâna şi în unele cazuri fără simptomatologie. [12][13][14][15]

• Bacteria implicată: Bartonella henselae
• Animalele cu potenţial risc: pisica
• Perioada de incubaţie: 2-16 zile
• Modul de transmitere: muşcătură sau zgârietură.
• Semne şi simptome: noduli limfatici umflaţi, febră, dureri de cap, oboseală, lipsa poftei de mâncare. Complicaţii rare: angilomatoza bacilară, sindromul Parinaud. [12] [14][16]

• Animalele cu potenţial risc: păsările
• Perioada de incubaţie: 5-19 zile
• Modul de transmitere: inhalarea secreţiilor uscate ale păsării
• Semne şi simptome: frisoane, dureri de cap, dureri musculare, tuse uscată. Deseori, radiografiile pulmonare relevă pneumonie. [12][17]

Ehrlichioza canină

• Bacterii implicate: Ehrlichia, Neorickettsia, Anaplasma
• Animale cu potenţial risc: câinii
• Perioada de incubaţie: 5-12 zile
• Semne şi simptome: febră, dureri de cap, dureri musculare, degradarea sistemului imunitar. [12][18][19]
•  

Leptospiroza

• Bacteria implicată: Leptospira
• Animale cu potenţial risc: câini
• Perioada de incubaţie: 2 zile - 4 săptămâni
• Modul de transmitere: contactul direct sau indirect cu ţesuturile animalelor, cu urina sau materiile fecale infectate.
• Semne şi simptome: febră, dureri de cap, frisoane, dureri musculare, ochi roşii, dureri abdominale, diaree, iritaţii. Boala durează de obicei de la câteva zile până la câteva săptămâni. [12][20]

Boala Lyme

• Bacteria implicată: Borrelia burgdorferi
• Animale cu potenţial risc: câini
• Perioada de incubaţie: 2-5 luni
• Modul de transmitere: boală este transmisă în mod indirect prin căpuşele infectate
• Semne şi simptome: eritem circular migratoriu, centrul său fiind comparat cu un ochi de bou, oboseală, febră, frisoane, crampe, limfadenopatie, cefalee. [12] [21][22]

Salmoneloza

• Bacteria implicată: Salmonella spp
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici, păsări, broaşte ţestoase, şopârle, şerpi, hamsteri, porcuşori de guinea, iepuri.
• Perioada de incubaţie: variabilă
• Modul de transmitere: prin fecalele infectate ale animalului. Atingerea lor sau a obiectelor infectate cu aceste materii fecale - poate fi şi blana animalului.
• Semne şi simptome: febră, dureri abdominale, diaree. De obicei simptomele dispar după o săptămâna. [12][23]

Boli date de streptococi

Faringită, pidermită, abcese, celulită, endocardită, poliartrită, pneumonie, septicemie

• Bacteria implicată: Streptococcus equi subsp. Zooepidemicus, S. suis, S. iniae, S. canis, S. pyogenes; transmitere nesemnificativă spre inexistentă: S. agalactiae. Majoritatea infecţiilor sunt cauzate de S. pyogenes.
• Animale cu potenţial risc: pisici, câini
• Perioada de incubaţie: variabilă
• Modul de transmitere: de obicei Streptococul aparţine florei normale a omului şi a animalelor. Transmiterea poate fi orală, prin piele sau prin aerosoli.
• Semne şi simptome: variabile în funcţie de boala streptococică [12][24]

Boli datorate paraziţilor

Giardioza

• Parazitul implicat: protozoarul Giardia intestinalis
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Perioada de incubaţie: 5-14 zile
• Modul de transmitere:
• Semne şi simptome: Poate fi asimptomatică. Frecventă la copii. De obicei boala durează 1-2 săptămâni. Izbucnirile de giardioză sunt mai frecvente în locurile cu apă contaminată. [12][14]

Toxoplasmoza

• Parazitul implicat: protozoarul Toxoplasma gondi
• Animale cu potenţial risc: pisicile, iepuri, rozătoare
• Perioada de incubaţie: necunoscută
• Modul de transmitere: curăţarea tăviţei pisicii, atingerea solului contaminat de fecalele pisicii.
• Semne şi simptome: Boala este de obicei fără semnificaţie clinică. Există puţine cazuri în care există simptome, acestea incluzând: febră, limfadenopatie, dureri de cap, durere în gât sau dureri musculare. Dacă o femeie însărcinată se infectează în timpul ultimelor două semestre de sarcină, copilul se va naşte cu multiple anomalii fetale. [12][14][25]

Criptosporidioza intestinală

• Parazitul implicat: protozoarul Cryptosporidium parvum
• Animale cu potenţial risc: pisici, câini
• Modul de transmitere: sursa de infecţie este reprezentată de fecalele animalelor; majoritatea persoanelor se îmbolnăvesc datorită apei şi a mâncării contaminate.
• Semne şi simptome: afectarea sistemului gastro-intestinal, incluzând diareea apoasă, febră, crampele abdominale, vărsături. Durata bolii poate varia între două şi 12 săptămâni. [12][26]

Ancylostomiaza

• Parazitul implicat: viermele Ancylostoma duodenale şi Necator americanus
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Perioada de incubaţie: 7-20 de zile
• Modul de transmitere: indirect. Ouăle sunt transmise prin fecale. De aici se vor transforma în larve iar acestea pot pătrunde în corp dacă vă petreceţi timpul în locurile din apropierea fecalelor. Pot fi transmise de exemplu prin păşirea cu picioarele goale afară
• Semne şi simptome: piele cu mâncărimi şi dureroasă. În tractul intestinal poate cauza sângerări, inflamaţie şi dureri abdominale [12][27][28]

Toxocaroza

• Parazitul implicat: cei mai comuni sunt viermii: Toxocara cati (pisici), Toxocara canis (câini), Toxocara leoninas (câini şi pisici)
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Modul de transmitere: ingerarea particulelor de praf/pământ infectate cu ouă. Acestea au nevoie de 30 de zile pentru a se matura, astfel, contactul cu fecalele recente ale animalului nu prezintă risc de infecţie.
• Semne şi simptome: febră, probleme în respiraţie, dureri de burtă, probleme vizuale, dureri oculare, roşeaţa ochilor. [29][30]

Hidatidoza sau Echinococcoza

• Parazitul implicat: viermele Echinococcus granulosus sau Echinococcus multilocularis
• Animale cu potenţial risc: câinele
• Modul de transmitere: prin defecaţie, ouăle sunt răspândite pe sol. Aceste ouă sunt ingerate odată cu alimentele nespălate.
• Perioada de incubare: luni-ani
• Semne şi simptome: Echinococcoza chistică sau alveolară, în funcţie de localizarea chiştilor (ficat, plămâni, creier, mediastin sau alte organe), simptomele variază. [31][32]

Boli datorate virusurilor

Rabia-turbarea

• virusul implicat: Lyssavirus
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici, orice mamifer
• Perioada de incubaţie: 10 zile-6 luni
• Modul de transmitere: contactul cu saliva animalului, de obicei muşcătura
• Semne şi simptome: Este important să tratăm boala imediat ce suntem muşcaţi. Odată ce simptomele apar, acestea nu mai pot fi tratate, survenind inevitabil moartea. În faza incipientă, simptomele sunt: febră, dureri de cap, confuzie, stare de somnolenţă sau de nelinişte. [12][33]

Boli datorate fungilor

Dermatofitoza

• Fungi frecvent implicaţi: genurile Trichophyton şi Microsporum
• Animale cu potenţial risc: câini, pisici
• Modul de transmitere: extrem de contagioasă, prin contactul direct cu animalul. Sporii ajung pe firele de păr ale pisicii şi când acestea cad, rămân periculoase peste 1 an de zile.
• Semne şi simptome: pe suprafaţa pielii apar porţiuni fără par, uscate, formandu-se coji asemănătoare cu mătreaţa. [12][34][35]

Prevenţie

Cei care deţin un animal de companie, pentru a-şi putea asigura fericirea este important a menţine sănătatea atât a animalului, cât şi pe a lor personală. Vă puteţi feri de zoonoze prin evitarea factorilor de risc şi respectarea unor reguli:

• Respectați igiena! Spălaţi-va pe mâini cu atenţie şi frecvent, atât dumneavoastră cât şi toţi membrii familiei, în special înainte de a mânca şi după contactul cu animalul. Spălatul trebuie efectuat timp de minin 20 de secunde, cu apă caldă şi săpun. În alte cazuri, se pot folosi şi gelurile antibacteriene.
• verificaţi la timp starea de sănătate a animalului şi deparazitaţi-l de 3 ori pe lună - evitaţi contactul cu materiile fecale ale animalului; folosiţi mănuşi şi saci de gunoi menajer
• purtaţi mănuşi în timpul grădinăritului
• nu înghiţiţi apă în timpul înotului în piscină
• nu folosiţi fecalele animalului de companie pentru fertilizarea grădinii şi nu le depozitaţi în curte sau în grădină
• în cazul în care aveţi copii, în special cei sub 5 ani, este important să nu îi lăsaţi nesupravegheaţi împreună cu animalul. Copiii pot duce la gură obiecte după atingerea animalului. Nu este indicat a permite joaca violentă; aceasta poate duce la zgârieturi şi muşcături.
• evitaţi mersul în picioarele goale în curte
• dacă va hrăniţi animalul afară, aveţi grijă să luaţi mâncarea după hrănirea animalului deoarece aceasta poate face viermi sau poate atrage alte animale din împrejurimi
• păstraţi locul de dormit şi de joacă al câinelui curate
• evitaţi dormitul cu animalul de companie, manifestările de afecţiune ca linsul şi pupatul [2][3]

Păstrarea sănătăţii animalului de companie

De ce să ne ferim de boala animalului şi să nu avem grijă de sănătatea lui ? Aceşti factori sunt inter-dependenţi atunci când dorim o viaţă sănătoasă când ne petrecem timpul cu animalul de companie.

Este necesar să ne asigurăm că animalul nostru de companie este sănătos, atât pentru siguranţa personală, cât şi a vecinilor, a copiilor şi a cunoscuţilor:

• efectuarea tuturor vaccinurilor şi dacă se poate, la timp
• deparazitare de 3 ori pe lună
• scăparea animalului de purici sau alţi paraziţi externi
• curăţarea cât mai frecventă a bolului de mâncare, de apă şi locul de dormit al animalului
• faceţi baie animalului la timp dar şi de fiecare dată când se murdăreşte
• evita contactul cu alte animale infectate sau fecalele lor (atât dumneavoastră cât şi animalul)
• în cazul în care animalul are deja o boală, este important controlul veterinar, vindecarea şi însuşirea noilor măsuri de protecţie indicate de medicul veterinar
• există mâncare precum: rozătoare pentru reptile, mâncare crudă pentru câini şi pisici, specialităţi cu carne a căror vânzare nu este reglementată. Este important a cunoaşte sursa de unde facem rost de mâncare, modul în care a fost păstrată în magazin, pe timpul transportului şi dacă fabrica ce produce această mâncare este sigură.
• opriţi animalul când vrea să consume apă din surse din exterior [2][3][5][36]