Vorbitul în somn (somnilocvia)

Somnilocvia reprezintă un tip de parasomnie, cunoscută în general sub numele de „vorbit în somn”, în care o persoană prezintă un comportament neobișnuit și anormal în timpul somnului. Această condiție este mai frecvent întâlnită la copii și la bărbați.

Modul în care o persoană suferind de somnilocvie vorbește prin somn variază de la sunete sau silabe de tonalitate joasă, până la cuvinte de tonalitate înaltă sau chiar țipete. De cele mai multe ori, discursul nu este coerent sau descifrabil.

Persoanele cu somnilocvie pot vorbi de mai multe ori într-un singur ciclu de somn, mai ales în timpul stadiului de somn 1 și 2 (non-REM).

Cauze posibile

Deși nu este considerată o tulburare dăunătoare asupra individului prin simpla sa manifestare, vorbitul în somn poate fi cauzat de o perioadă de stres acut, depresie, privare de somn, abuz de substanțe alcoolice sau droguri sau febră.

În multe cazuri, vorbitul în somn prezintă o agregare familială, în care factorii externi pot să stimuleze acest tip de comportament.

Somnilocvia este prezentă adeseori alături de alte tulburări ale somnului, cum ar fi coșmarurile, somnambulismul, apneea de somn sau tulburarea comportamentală de somn REM (în care persoanele execută diverse mișcări în timpul somnului și acționează conform viselor).

În cazuri mai rare, tulburarea vorbitului în somn prezentă la adulți poate fi asociată cu o tulburare psihiatrică. Vorbitul în somn asociat unei tulburări mentale apare mai frecvent la persoanele cu vârsta de peste 25 de ani.

Vorbitul în somn este întâlnit mult mai frecvent la copii (studiile arată ca aproximativ 50% dintre copii prezintă măcar un episod), în timp ce aproximativ 5% dintre adulți experimentează acest lucru. Incidența somnilocviei scade odată cu înaintarea în vârstă. [1]

Simptome

• Orice fel de vorbire în timpul somnului
• Posibilitatea ca persoana să nu fie conștientă sau să nu își amintească de aceste episoade la trezire
• Alte tulburări psihice asociate, cum ar fi depresia și perioadele de stres acut
• Trezirea bruscă din somn, însoțită de confuzie

Diferitele tipuri de tulburări depresive cresc „șansele” apariției somnilocviei, precum și febra sau alte condiții fizice asociate.

Simptomele depind de gravitatea tulburării. În somnilocvia usoară, episoadele de vorbit în somn apar o dată pe săptămană sau mai puțin, în timp ce în somnilocvia moderată acestea au loc mai mult de o dată pe săptămană. În somnilocvia severă, acestea se exprimă în fiecare noapte, deranjând persoanele din jur.

Simptomele depind, de asemenea, de durata episoadelor de somnilocvie. În somnilocvia acută, durata este mai mică de o lună, în cea subacută durata este mai mare de o lună, dar mai mică de un an și în cea cronică, episoadele apar pe o durată mai mare de un an sau chiar pe parcursul întregii vieți. [2]

Cum putem trata?

Dacă somnilocvia nu este cronică sau severă, neafectând viața individului, nu este nevoie de tratament.

Uneori, niște simple modificări ale stilului de viață ar putea ajuta la reducerea problemei, precum:

• evitarea situațiilor stresante și conflictuale
• evitarea meselor „grele” înainte de culcare, sau a consumului de cafea sau băuturi alcoolice
• în cazul urmării unui tratament pentru o oricare altă afecțiune, luarea la cunoștință a posibilelor efecte adverse (printre care tulburări ale somnului)
• urmarea unui program regulat de somn
• evitarea deprivării de somn și a perioadelor de solicitare psihică intensă [3]

Este recomandată consultarea de către un specialist dacă discursul din timpul somnului implică violență verbală sau agitație asociată.

De asemenea, un eventual plan de recuperare poate deveni necesar dacă tulburarea ajunge să afecteze persoanele din jur (cum ar fi partenerul de viață).

În cazul în care problema devine prea deranjantă, aceasta ar putea reprezenta un simptom al unei tulburări de somn mai grave sau al unei tulburări psihiatrice. De asemenea, somnilocvia poate avea ca și consecință somnolența din timpul zilei următoare și prin urmare, scăderea performanțelor intelectuale sau fizice.

Prin urmare, în cazul în care vorbitul în somn sau somnilocvia ajunge să vă afecteze viața de zi cu zi, este necesar să apelați la un medic specialist în problemele somnului, deoarece motivul medical de bază ar putea fi diferit.