Veruca vulgară

Veruca vulgară (comun numită neg) este o leziune cutanată benignă sub forma unei papule de 1-10mm, cu contur și suprafață neregulate, apărută în urma infecției cu virusul HPV (Human Papilloma Virus). Se regăsește în general la nivelul genunchilor, pulpei degetelor și periunghial, în formă solitară sau multiplă. [1], [2]

Etiologie

Din cele peste 100 de subtipuri ale virusului HPV, doar câteva sunt responsabile de apariția verucilor vulgare (în general tipurile 2 si 4, dar se întâlnesc și 1, 3, 27, 29 și 57). Deși replicarea virală are loc în regiunea superioară a epiteliului, particule virale se pot regăsi și în stratul bazal. [2]

Transmiterea este interumană, prin contact direct (și/sau indirect) al pielii unei persoane sănătoase cu pielea unei persoane deja infectate, mai ales în cazul în care bariera epitelială a fost afectată. De asemenea, prin grataj, se poate răspândi la aceeași persoană într-un alt loc al corpului (autoinoculare). [1], [2]

Epidemiologie

Acest tip de afecțiune benignă este o problemă medicală destul de comună. Clasificarea în funcție de anumite variabile poate totuși să difere:

• Vârstă: deși această patologie se poate întâlni la orice vârstă, cu un grad de afectare de aproximativ 10%, copiii cu vârste cuprinse între 12-16 ani par să prezinte o prevalență crescută, de până la 20% (posibil din cauza contactului mai apropiat cu alți colegi de școală)
• Rasă: procentul în cazul rasei albe este dublu față de restul
• Sex: raportul între femei și bărbați indică o diferență nesemnificativă
• Alte patologii concomitente: în cazul pacienților cu imunosupresie iatrogenă sau determinată de HIV și a celor cu dermatită infectarea este mult mai comun întâlnită [1], [2]

Fiziopatologie

Pentru a se produce papula vizibilă la nivel cutanat, virusul HPV infectează keratinocitele de la nivelul epiteliului de tip scuamos. Acestea proliferează și formează o masă de forma unui mic deget, care rămâne ancorată la nivelul epidermului, fără a avea vreo rădăcină care să penetreze și la nivelul dermului. [3]

Histopatologie

Examenul histopatologic al leziunii indică un epiderm papilomatos, cu granulomatoză și parakeratoză. În stratul superior sunt prezente incluziuni colorate. De asemenea, se identifică granule bazofile. Patognomonice sunt keratinocitele vacuolare (koilocite), care au un nucleu diminuat ca volum, înconjurat de un halou perinuclear. [4]

Semne și simptome

Majoritatea verucilor vulgare nu cauzează vreun simptom, dar în cazuri rare pot cauza o durere de tip local (mai ales în cazul formelor plantare).
La examenul clinic al zonei afectate se poate decela papula, care poate fi de dimensiuni variate și contur și suprafață neregulate. Deși zonele lor de elecție sunt extremitățile corpului, pot apărea și în jurul buzelor și pleoapelor, caz în care forma lor poate căpăta un aspect subțire și alungit. [2]

Diagnostic

Diagnosticul este pus de obicei pe baza examinării clinice. Totuși, pentru confirmarea statutului benign al verucii, se pot efectua teste suplimentare.

• Teste de laborator: proteinele structurale tipice HPV se pot decela cu ajutorul imunohistochimiei, care confirmă prezența virusului. Senzitivitatea testului este însă destul de mică, astfel că se preferă testele de tip PCR și Southern Blot
• Biopsie: în cazul în care există dubii cu privire la diagnostic, se poate efectua o biopsie care să îl confirme [2]

Diagnostic diferențial

Printre patologiile cu care se poate face diagnosticul diferențial se numără:

• Keratoza seboreică
• Carcinom scuamos
• Hiperkeratoze
• Molluscum contagiosum
• Keratoacantomul [1], [2]

Management și tratament

În general, verucile vulgare se pot remite de la sine. În cazul în care pacientul simte un disconfort sau în cazurile de imunosupresie sunt mai multe opțiuni terapeutice care tratează simptomatic. Virusul, însă, nu dispare, astfel că recidivele sunt destul de frecvente.

• Tratament topic: exfoliante (ex: acizi salicilici)
• Crioterapie: înghețarea negilor cu azot lichid conduce la exfolierea stratului superior. Sunt necesare ședințe multiple pentru a preveni recidiva. Nu este un tratament extrem de confortabil pentru pacient.
• Chiuretaj și cauterizare: sub anestezic local. Tratament folosit în special pentru formele de dimensiuni mari și rezistente la tratament medical.
• Alte tratamente: creme cu modulatoare imune, cidofovir, injecții cu bleomicină, tretinoin, tratament laser și alte tratamente experimentale [1], [2]