Usturime în nas

Usturimea în nas este un simptom comun care poate apărea ca urmare a unor multiple cauze ce afectează căile nazale. Nasul joaca un rol crucial in funcția respiratorie, filtrând si umezind aerul pe care îl respiram. Usturimea la nivelul nasului poate fi un simptom deranjant și uneori alarmant, prin urmare cunoașterea și identificarea unor elemente precum cauzele sale potențiale, simptomele asociate, diagnosticul și strategiile de tratament disponibile sunt importante pentru starea de bine a persoanelor ce se pot întâlni cu acesta.

Cauzele usturimii nazale

Generic, se poate aprecia faptul că usturimea în nas poate apărea ca urmare a unor factori etiologici variați, printre care se numără:

• iritanți din mediul exterior;
• umiditate scăzută;
• deviație de sept;
• rinita alergică;
• medicație;
• sinuzită;
• răceala;
• gripa.

Rinita alergică, cunoscută în mod obișnuit sub numele de „febra fânului”, apare atunci când sistemul imunitar reacționează la alergeni precum polenul, acarienii de praf sau părul de animale de companie. Usturimea nazală este un simptom frecvent ce se întâlnește în cadrul afecțiunii, adesea însoțit de strănut, mâncărime la acest nivel și curgerea sau congestionarea nasului.

Răceala și gripa pot provoca iritație și usturime nazală din cauza inflamației mucoasei nazale. Infecțiile virale pot duce, de asemenea, la simptome suplimentare, cum ar fi congestie, strănut și durere în gât. Expunerea la iritanți precum fumul, poluarea, mirosurile puternice sau fumurile chimice poate declanșa arsuri nazale, cu mențiunea că expunerea prelungită la acești iritanți poate duce chiar și la iritarea cronică a căilor nazale. (1)

Nivelurile scăzute de umiditate, în special în climatele uscate sau în lunile de iarnă, pot provoca uscarea mucoasei nazale, ducând la iritații și o senzație de arsură. Inflamația sinusurilor, cunoscută sub numele de sinuzită, poate provoca arsuri nazale împreună cu dureri faciale, presiune și congestie. Sinuzita acută sau cronică poate fi declanșată de infecții, alergii sau probleme anatomice.

Un sept deviat, unde formațiunea ce desparte nările este descentrată față de linia mediană a feței, poate contribui la disconfort și arsuri nazale. În plus, acesta poate afecta fluxul de aer și duce la iritații cronice. Mai mult, anumite medicamente, cum ar fi spray-urile decongestionante nazale sau medicamentele cu proprietăți iritante, pot provoca usturime nazală ca efect secundar. (2)

Tablou clinic complet

Usturime în nas este adesea însoțită de o serie de simptome, care pot include:

• curgerea sau congestia nasului;
• presiune sinusală;
• dureri faciale;
• dureri în gât;
• disconfort;
• strănut;
• iritații;
• prurit. (1)

Modalități de diagnosticare

O revizuire cuprinzătoare a istoricului medical al pacientului, inclusiv detalii despre debutul și durata simptomelor, precum și potențialele factori declanșatori, împreună cu un examen fizic, formează etapa inițială a diagnosticului.

Pentru o rinită alergică suspectată, pot fi efectuate teste de alergie, cum ar fi testele cutanate sau testele de sânge, pentru a identifica alergenii specifici care declanșează simptomele. O endoscopie nazală permite medicului curant să examineze căile nazale și sinusurile folosind un tub subțire, flexibil, prevăzut la capăt cu o cameră. Această procedură ajută la identificarea oricăror anomalii structurale, semne de inflamație sau polipi nazali.

În cazurile în care se suspectează sinuzita, studiile imagistice, cum ar fi scanările CT, pot fi utilizate pentru a vizualiza sinusurile și pentru a identifica zonele de inflamație sau infecție. Pe astfel de examene imagistice, cavitatea sinusală apare opacifiată, sugerând umplerea cu lichid a cavităților pneumatice, acestea fiind în condiții fiziologice pline cu aer. Nu în ultimul rând, și examinarea unui frotiu nazal la microscop poate oferi informații despre prezența eozinofilelor, care pot indica o inflamație alergică. (3)

Opțiuni de tratament

Ameliorarea usturimii în nas depinde de factorul etiologic responsabil de apariția acesteia și poate implica o combinație de măsuri profilactice și metode medicamentoase sau intervenționale.

Pentru persoanele cu rinită alergică, identificarea și evitarea alergenilor poate fi cheia pentru ameliorarea simptomelor. Aceasta poate include reducerea la minimum a expunerii la polen, acarieni, păr de animale și alți factori declanșatori cunoscuți. Irigarea nazală cu soluție salină poate ajuta la curățarea căilor nazale, la reducerea inflamației și la atenuarea simptomelor.

Antihistaminicele sunt medicamente care pot bloca efectele histaminei, o substanță eliberată în timpul reacțiilor alergice. Sunt eficiente în gestionarea simptomelor cum ar fi arsurile nazale, mâncărimea și strănutul. Aceste medicamente, disponibile sub formă de spray nazal, pot reduce inflamația în căile nazale și pot oferi ameliorarea simptomelor. Ele sunt adesea utilizate în tratamentul rinitei alergice și a altor afecțiuni inflamatorii. (4)

Decongestionantele orale sau nazale pot fi recomandate pentru ameliorarea temporară a congestiei nazale asociate cu afecțiuni precum răceala. Cu toate acestea, utilizarea prelungită a spray-urilor decongestionante nazale poate duce la congestie recurentă și trebuie evitată, fiind utilizate numai la sfatul medicului curant și în dozele recomandate.

De asemenea, creșterea umidității în mediu, în special în climatele uscate sau în timpul iernii, poate ajuta la prevenirea uscăciunii și arsurilor nazale. Un exemplu reprezentativ pentru opțiunile de umidifiere a cavității nazale este utilizarea umidificatoarelor, ce sunt utilizate în mod obișnuit în acest scop și pot contribui la atenuarea usturimii în nas. (5)

Pentru persoanele cu sinuzită cronică sau polipi nazali, spray-urile intranazale cu corticosteroizi pot fi prescrise pentru a reduce inflamația și pentru a îmbunătăți fluxul de aer nazal. Mai mult, reducerea la minimum a expunerii la iritanți de mediu cum ar fi fumul, poluarea si mirosurile puternice este esențială pentru a preveni exacerbarea simptomelor.

În cazurile în care anomaliile structurale, cum ar fi un sept deviat sau polipii nazali, contribuie la arsuri nazale, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală. Proceduri precum septoplastia sau chirurgia endoscopică a sinusurilor pot fi efectuate pentru a rezolva aceste probleme. (6)

Monitorizarea continuă și urmărirea regulată cu medicul specialist curant sunt importante pentru a evalua eficacitatea strategiilor de tratament, pentru a face ajustările necesare și pentru a aborda orice simptome ar putea apărea în paralel cu usturimea în nas, ori în cazul în care aceasta are o formă recurentă, ce apare la anumite intervale de timp.

Concluzie

Usturime în nas este un simptom care poate rezulta dintr-o gamă variată de afecțiuni care afectează căile nazale. Deși este adesea un simptom benign și autolimitat, arsurile nazale persistente sau severe ar trebui să determine pacienții să consulte un medic specialist pentru o evaluare cuprinzătoare, cu scopul identificării cauzei de apariție a simptomului și pentru a găsi cea mai bună opțiune pentru ameliorarea acestuia. Identificarea cauzei care stă la baza sa este crucială pentru formularea unui plan de tratament eficient, adaptat nevoilor specifice ale pacientului în cauză.

Persoanele care se confruntă cu usturime în nas ar trebui să solicite asistență medicală dacă simptomele persistă, se agravează sau sunt însoțite de semne suplimentare îngrijorătoare. Astfel, se pot efectua testele de diagnosticare necesare și se pot recomanda intervenții adecvate pentru a atenua usturimile nazale și pentru a îmbunătăți calitatea vieții pacienților ce se confruntă cu acestea.