Urinare dureroasa (disurie)

Disuria este un termen folosit pentru a descrie urinarea dureroasă resimțită ca mâncărime, usturime sau arsură. Adesea, disuria avertizează în privința unei infecții a tractului urinar inferior.

Disuria este un termen care se referă doar la durerea sau disconfortul asociat cu urinarea și nu se referă la frecvența urinară. Totuși, tulburările de frecvență urinară pot fi însoțite de disurie. [1] [2]

Cauze comune ale disuriei

Foarte frecvent, disuria este cauzată de infecție prezentă sub formă de cistită, prostatită, pielonefrită sau uretrită, în funcție de zona cea mai afectată a tractului urogenital. De asemenea, bacteriile coliforme afectează structurile sistemului urinar. Aceste bacterii au acces la meatul uretral prin intermediul contaminării locale sau actului sexual, iar apoi urcă la zona afectată. [3]

În cazul femeilor, urinarea dureroasă poate fi cauzată de o serie de factori precum:

• Infecție vaginală
• Infecții ale tractului urinar
• Inflamație a uretrei sau a vaginului
• Traume în timpul actului sexual
• Spălături vaginale
• Sensibilitate la săpunuri, emulsii, detergenți, hârtie igienică parfumată
• Anumite metode contraceptive
• Spermicide [2] [3] [4]

Datorită reducerii de estrogeni endogeni, femeile aflate în postmenopauză se pot confrunta cu disfuncții ale tractului urinar inferior. Atrofia, uscăciunea și, uneori, inflamarea epiteliului vaginal contribuie la simptome urinare cum ar fi disuria sau frecvență urinară. [2] [3]

În cazul bărbaților, urinarea dureroasă poate fi cauzată de o serie de afecțiuni și/sau factori, mai importante fiind:

• Afecțiuni ale prostatei
• Cancer
• Disuria poate fi cauzată și de inflamarea mucoasei uretrale, fără a exista o infecție.
• Uretrita gonococică, instrumentele uretrale sau intervențiile chirurgicale pot provoca disurie sau obstrucție. [2]

Pentru ambele sexe, disuria poate fi cauzată de:

• Infecții cu transmitere sexuală
• Tumoare de vezică non-canceroasă sau canceroasă
• Poate fi un efect secundar al medicamentelor
• Chimioterapia sau tratamentele cu radiații în zona pelviană pot inflama vezica urinară și pot provoca urinare dureroasă
• Calculii renali și neoplasmele vezicii urinare și ale tractului renal pot fi însoțite de disurie
• Spondiloartropatii precum sindromul Behcet sau sindromul Reiter pot provoca o stare inflamatorie generală, inclusiv inflamație la nivelul tubului urotelial, care conduce la disurie.
• Activitățile fizice precum echitația sau ciclismul pot cauza disurie cu descărcare uretrală minimă. [2] [3]

De asemenea, disuria poate fi un aspect al unor condiții psihogene cum ar fi tulburarea de somatizare, sindroame dureroase cronice, depresia majoră și dependența chimică. Persoanele abuzate sexual cât și persoanele aflate în dificultate emoțională pot avea retenție urinară psihogenă și disurie. [3]

Urinarea dureroasă la femei

Principalele aspecte ale disuriei în cazul femeilor care trebuie cercetate includ:

• Disconfortul – dacă este intern sau extern. În plus față de inflamația tractului urinar sau infecții, inflamațiile vaginale pot provoca disurie întrucât urina trece prin labiile inflamate.
• Dacă disconfortul este intern sau suprapubian, este mult mai probabil o inflamație a tractului urinar. De asemenea, disconfortul intern poate fi însoțit de febră, frisoane, greață, dureri de spate, vărsături.
• Infecțiile cu chlamydia sau gonoree care provoacă disurie sunt mult mai probabile în cazul femeilor cu un nou partener sexual. Aceste infecții tind să fie mai puțin simptomatice în stadiul incipient.
• De asemenea, disuria poate fi depistată în funcție de informațiile istorice precum imunosupresie, diabet zaharat, infecții din copilărie, pielonefrită acută, recidive anterioare sau recurente de infecții ale tractului urinar, boli ale tractului urinar cum ar fi anomalii congenitale sau pietre.
• În timpul sarcinii, pot apărea dureri suprapubiane și dificultăți la urinare, în absența unei infecții a tractului urinar. În primul trimestru de sarcină, disconfortul se poate datora unui uter retrovers, iar în perioada înaintată de sarcină, durerea poate fi cauzată de compresia vezicii prin capul fetal. Depistarea infecției tractului urinar este mai dificilă în ultima parte a sarcinii deoarece frecvența urinară și presiunea suprapubiană se pot produce în mod normal. [1]

Urinarea dureroasă la bărbați

În cazul bărbaților, disuria poate fi cauzată de orice factor care duce la inflamarea mucoasei uretrale, dar cel mai adesea, este rezultatul unei infecții a tractului urinar.

• În ceea ce privește pacienții tineri, principalul factor infecțios este un organism cu transmitere sexuală precum Chlamydia trachomatis. Pacienții cu vârsta peste 35 de ani pot suferi de disurie datorată bacteriilor coliforme. În cazul bărbaților în vârstă, disuria apare ca rezultat al stazei urinare secundare a hiperplaziei benigne de prostată.
• Alți factori care pot cauza disurie în rândul bărbaților includ calcul renal, tumori maligne genito-urinare, anumite medicamente și spondiloartropatie.
• Deseori, disuria este asociată cu simptome iritative de golire precum urgență, frecvență și nicturie. Cea mai frecventă cauză de recurență a infecției tractului urinar este prostatita cronică bacteriană. În plus, în cazul bărbaților înaintați în vârstă, obstrucția urinară poate induce modificări în structura vezicii urinare, rezultând astfel simptome obstructive și accentuarea simptomelor iritative, inclusiv disurie.
• Bărbații cu anomalii anatomice sunt mai susceptibili la infecții cu organisme precum Proteus, Klebsiella sau specii de Enterobacter. Exemple de anomalii ale tractului urinar includ diverticulii vezicii urinare, chisturi renale, strictura uretrală, hipertrofie benignă de prostată și vezică urinară neurogenă rezultată din scleroză multiplă, diabet, accident vascular cerebral sau leziuni ale coloanei vertebrale. [5]

Depistarea precoce și tratarea infecțiilor tractului urinar pot ameliora simptomele disuriei, pot preveni pielonefrita și pot reduce morbiditatea și mortalitatea. În special în timpul sarcinii, riscurile infecțiilor tractului urinar sunt deosebit de ridicate atât pentru mamă cât și pentru făt. În cazul bărbaților, majoritatea simptomelor disuriei implică o leziune structurală a tractului urinar și sunt recomandate radiografii și proceduri chirurgicale. Este necesar să acordăm o atenție sporită acestor semne ale disuriei pentru că o simptomatologie subtilă poate indica boli grave. [1] [2]