Umflătura inghinală

©

Autor: Dr. Purtan Teodora

Umflătura inghinală poate fi un semn clinic prezent în numeroase patologii.

Posibile cauze

Cele mai frecvente patologii caracterizate prin apariția unei umflături în regiunea inghinală sunt următoarele:

• patologia infecțioasă, cel mai frecvent întâlnită și se caracterizează prin apariția unui proces infecțios în regiunea inghinală (furuncul, foliculită, abces, limfadenită);
• patologia chirurgicală care presupune apariția unei hernii inghinale;
• patologia musculară caracterizată prin hernierea mușchiului iliopsoas;
• patologia vasculară (patologia crosei venei safene);
• patologia neoplazică care presupune apariția unei formațiuni tumorale benigne sau maligne în regiunea inghinală sau apariția unei adenopatii inghinale, care poate fi metastază ganglionară secundară diseminării leziunilor canceroase primare.

În continuarea vom descrise din punct de vedere clinic patologiile descrise anterior, caracterizate prin apariția unei umflături inghinale. Vom începe prin prezentarea infecțiilor locale:

Foliculita inghinală

Reprezintă apariția unui proces inflamator acut la nivelul unui folicul pilos și se dezvoltă frecvent în zonele corpului cu pilozitate crescută (în mod special în regiunea inghinală, fiind favorizată și de igiena deficitară prezentă în această zonă corporală). Factorul etiologic principal este Stafilococul auriu. La examinarea clinică medicul poate decela prezența în regiunea inghinală a unei colecții purulente de mici dimensiuni cu hiperemie, căldură locală și edem perilezional. Bolnavul poate acuza durere locală. La câteva zile de la apariție, pe locul colecției se va forma o flictenă care va fistuliza, iar conținutul de puroi va fi eliminat. Bolnavul nu prezintă febră și nici alterarea stării generale. Tratamentul foliculitei inghinale presupune badijonări locale cu tinctură de iod și extragerea firului de păr.

Furunculul

Este un alt proces infecțios care se poate localiza în regiunea inghinală, determinând apariția unei umflături inghinale. Descris în termenii populari ca un coș mai mare, extrem de dureros, furunculul reprezintă infectarea foliculului pilos și a glandei sebacee prezente în regiunea inghinală. Factorul cauzator este Stafilococul auriu. Apare de regulă în urma evoluției unei foliculite netratate corespunzător, dar poate fi și expresia unei scăderi a sistemului imunitar al organismului. Furunculul zonei inghinale este întâlnit frecvent în rândul persoanelor diabetice.
Bolnavul acuză apariția unei dureri locale intense însoțite de prurit local, usturime și căldură locală. De asemenea, bolnavul poate prezenta febră. La examinarea clinică, medicul poate decela prezența unei tumefacții în regiunea inghinală, de culoare violacee, înconjurată de o zonă hiperemică. La câteva zile de la apariție, la nivelul tumefacției se formează o pustulă acoperită cu un placard gălbui. La aproximativ 8 zile de la evoluție are loc evacuarea conținutului purulent și epitelizarea craterului.

Abcesul inghinal

Cunoscut în termeni medicali ca „abcesul rece al regiunii inghinale”, este o colecție purulentă secundară unui focar TBC ganglionar sau osos. Este frecvent întâlnit în rândul persoanelor cu TBC.
Inițial colecția purulentă apare la nivelul unui focar TBC și de acolo se extinde pe traseul mușchiului psoas la nivelul zonei inghinale.
La examinarea clinică, medicul poate decela prezența în regiunea inghinală a unei colecții purulente fluctuente, voluminoase, cu risc de fistulizare spontană. Bolnavul poate acuza durere locală.
Tratamentul presupune efectuarea unei puncții în scop evacuator. Pentru îndepărtarea focarului TBC se recomandă medicație antituberculoasă, tratament chirurgical (îndepărtarea chirurgicală a focarului osos) și drenajul cavității osoase.

Limfadenita inghinală

Este o altă patologie infecțioasă întâlnită frecvent în regiunea inghinală, caracterizată prin apariția unei umflături inghinale. Limfadenita inghinală reprezintă infecția ganglionilor limfatici inghinali apărută în urma pătrunderii și înmulțirii agenților patogeni (bacterii) la nivelul sistemului vascular limfatic și a ganglionilor limfatici inghinali.
Bolnavul poate prezenta febră, frisoane, durere locală intensă, impotență funcțională (imposibilitatea efectuării mișcărilor de adducție sau de flexie a coapsei din cauza durerii intense) și alterarea profundă a stării generale. La examinarea locală, zona afectată este caldă, hiperemiată și dureroasă, cu apariția unei formațiuni tumorale inghinale. În cazul limfadenitei tronculare, poate fi observată prezența la nivel inghinal a unor traiecte de culoare roșie, centripede, care se întind de la nivelul focarului focarului infecțios până la nivelul ganglionului afectat.
Tratamentul este chirurgical și constă în efectuarea unei incizii locale, cu drenajul colecției purulente. Postoperator se administrează antibiotice conform antibiogramei pentru prevenirea suprainfectării. [1], [2], [7]

Hernia inghinală

Este afecțiunea chirurgicală caracterizată prin apariția unei umflături inghinale. Manifestările clinice apărute în cadrul herniei inghinale sunt determinate de conținutul sacului herniar și de presiunea exercitată de către sacul herniar asupra structurilor înconjurătoare. În momentul apariției herniei inghinale bolnavul poate acuza înțepături sau chiar durere moderată în regiunea inghinală. În timp, durerile inghinale sunt tot mai frecvente și se accentuează, fiind generate de eforturi din ce în ce mai mici. În cele din urmă, durerile inghinale devin continue, fără cedare în repaus.
În alte cazuri boala poate debuta brusc prin apariția umflăturii inghinale în urma efectuării unei contracturi musculare puternice.
Bolnavii mai pot acuza apariția unor manifestări clinice specifice patologiei gastrice precum dureri abdominale difuze, grețuri, vărsături, constipație sau diaree, cefalee, alterarea profundă a stării generale. Aceste manifestări clinice specifice patologiei digestive pot crea confuzii în ceea ce privește diagnosticarea corectă a bolii.
De asemenea, au fost descrise cazuri de hernie inghinală lipsită de simptome clinice, suspicionată doar prin apariția umflăturii inghinale și confirmată în urma efectuării unei ecografii abdominale sau a unui RMN (rezonanță magnetică nucleară).

Examenul clinic local al bolnavului cu suspiciune de hernie inghinală, efectuat de către medicul de specialitate, poate evidenția următoarele aspecte clinice:

• la inspecție poate fi decelată prezența unei formațiuni tumorale în regiunea inghinală, care se reduce în poziția de clinostatism și expansionează la efort; acesta este principalul semn clinic specific herniei inghinale;
• la palpare, formațiunea tumorală poate prezenta formă rotundă sau ovalară, prezintă consistență fermă, elastică; poziționăm degetul la nivelul canalului herniar după reducerea herniei și rugăm bolnavul să tușească sau să execute un efort fizic; astfel vom observa impulsiunea herniei la tuse; există și hernii inghinale ireductibile, care nu se reduc în clinostatism sau în repaus, după încetarea efortului abdominal; prin palparea profundă a herniei putem câștiga informații cu privire la consistența orificiului herniar și a peretelui abdominal;
• percuția regiunii inghinale la nivelul căreia este suspicionată hernia se efectuează în cazul persoanelor supraponderale sau obeze; la percutarea regiunii se poate decela matitate sau timpanism, în funcție de conținutul herniei;
• la ausculație zgomotele intestinale pot fi prezente sau absente.

Tratamentul herniilor inghinale este chirurgical și presupune separarea, izolarea și îndepărtarea chirurgicală a sacului herniar (rezecția sacului herniar), refacerea și întârirea peretelui abdominal. [1], [2], [4], [5]

Hernia mușchiului iliopsoas

Este afecțiunea musculară caracterizată prin apariția unei umflături în regiunea inghinală. Aceasta presupune decelarea unei formațiuni de consistență moale la nivelul mușchiului iliopsoas, în regiunea inghinală, în poziție de relaxare musculară. În timpul efectuării unei contracturi musculare, formațiunea poate dispărea. Bolnavul nu acuză durere, febră, impotență funcțională sau alterarea stării generale. Tratamentul este chirurgical. [1], [2]

Alte cauze

Afecțiunile neoplazice caracterizate prin apariția unei umflături inghinale pot fi tumorile musculare benigne sau maligne apărute la nivelul mușchiului iliopsoas sau adenopatiile inghinale, rezultate în urma diseminării pe cale limfatică a proceselor tumorale primare.

În cazul bolnavilor cunoscuți din antecedente cu diferite afecțiuni neoplazice, inclusiv hematologice, umflătura inghinală poate reprezenta apariția unei adenopatii ganglionare inghinale. Adenopatiile în boala neoplazică sunt expresia diseminării pe cale limfatică a leziunilor canceroase primare, ele reprezentând de fapt metastaze ganglionare. Adenopatiile inghinale apărute în cadrul bolilor neoplazice pot fi unilaterale sau bilaterale, prezintă consistență fermă, sunt dure la palpare, de dimensiuni mari, nedureroase, bine delimitate. Afecțiunile neoplazice caracterizate prin apariția adenopatiilor inghinale în evoluție sunt: neoplasmul cervical, neoplasmul endometrial, neoplasmul tubar, cancerul trompelor uterine, leucemiile acute mieliode sau limfoide, leucemiile cronice meloide sau limfoide, limfomul Hodgkin sau limfoamele non-Hodgkiniene.

Tumorile musculare primare localizate la nivelul mușchiului iliopsoas, prezente în regiunea inghinală, se pot prezenta sub aspectul unei umflături inghinale.
Tumorile benigne (reprezentate de angioame, lipoame, leiomioame sau rabdomioame) se prezintă sub aspectul unei formațiuni tumorale bine delimitată față de strucutile învecinate, de formă rotundă sau ovalară, de consistență fermă, elastică, mobile în raport cu planurile subiacente, nedureroase.
Tumorile maligne (reprezentate de leiomiosarcoame sau rabdomiosarcoame) se prezintă sub aspectul unor mase tumorale localizate în regiunea inghinală, de consistență crescută, de culoare alb-gălbuie, care prezintă pe secțiune numeroase zone hemoragice, bine delimitate.
În ambele cazuri tratamentul este chirurgical și presupune excizia formațiunilor tumorale. [1], [2], [3], [6]