Umflarea feţei

©

Autor:

Umflarea feţei are loc în urma acumulării excesive de fluide la nivelul cavităților și țesuturilor. Fața umflată este un simptom cunoscut în termeni medicali ca edem facial.
Acest tip de edem poate apărea spontan sau insidios, poate fi localizat (de exemplu periorbital, la nivelul buzelor etc.) sau generalizat (cuprinzând toată fața) și se datorează, în majoritatea cazurilor, creșterii presiunii hidrostatice a sângelui în capilare și venule și creșterii presiunii osmotice tisulare.
Pe lângă disconfortul facial creat, umflarea feței creează și un aspect inestetic, care deseori îngrijorează bolnavul și îl determină să se prezinte la un consult medical. [1], [2]

De ce apare umflarea feței

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot determina umflarea feței:


De asemenea, mai pot fi descriși și alți factori de risc care pot determina umflarea feței:

  • Intervențiile chirurgicale desfășurate la nivelul feței (la nivelul nasului, a maxilarului, a craniului)
  • Transfuziile sanguine care determină ulterior apariția reacției alergice
  • Administarea îndelungată de glucocorticoizi
  • Administrarea medicamentelor care provoacă reacție alergică, precum Aspirina, penicilina, medicamentele antiinflamatoare, etc. [3], [4], [5]


Manifestări clinice asociate umflării feței

Umflarea feței poate fi însoțit de o multitudine de alte manifestări clinice, în funcție de afecțiunea cauzatoare.
Insuficiența cardiacă se definește prin incapacitatea cordului în asigurarea debitului circulator corespunzător desfășurării activităților metabolice ale organismului. Umflarea feţei apărut în contextul insuficienței cardiace, este însoțit de alte semne clinice specifice eșuării funcției de pompă a cordului, precum dispnee, turgescență jugulară, hepatomegalie, edeme localizate în zonele declive (pretibial, retromaleolar, presacrat, unilateral sau bilateral), sufluri cardiace, tahicardie, tegumente reci, extremități reci, cianotice.
Osteomielita este o afecțiune inflamatorie de etiologie bacteriană sau fungică, caracterizată prin distrugerea structurii osoase. Localizarea osteomielitei la nivelul osului frontal poate duce la apariția edemului la nivelul frunții, însoțit de eritem local, durere osoasă locală, febră, frisoane, oboseală, scădere ponderală, cefalee.
Abcesul periamigdalian este reprezentat de apariția unei colecții purulente la nivelul uneia dintre amigdale. Este frecvent o complicație a amigdalitei și se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin umflarea feţei unilateral (localizat pe partea amigdalei afectate), edem al gâtului, febră, frisoane, durere severă în gât, alterarea stării generale, hipersalivație, adenopatie cervicală.
Abcesul parodontal este caracterizat prin apariția unei colecții purulente la nivelul gingiilor, secundară infecției cu microorganisme anaerobe. Printre manifestările clinice specifice abcesului parodontal se numără umflarea feţei, durerea locală la nivelul zonei abcedate, eritem locla, eliminarea secrețiilor purulente la nivelul dintelui afectat, febră, frisoane.
Celulita orbitală reprezintă inflamarea țesutului adipos de la nivel orbital, de etiologie multiplă. Aceasta se caracterizează din punct de vedere clinic prin edem facial, localizat c predominanță în regiunea periorbitală, hiperemie locală, creșterea temperaturii locale, exoftalmie, durere locală, limitarea mobilității extraoculare, febră și apariția unei scurgeri purulente, de la nivelul zonei afectate.
Arsurile faciale pot determina apariția edemului la nivelul feței, însoțit de tulburări respiratorii, hemoptizie și ale semne clinice specifice sindromului de detresă respiratorie.
Conjunctivita este o inflamație a mucoasei conjunctivale, caracterizată din punct de vedere clinic prin edem palpebral, hiperlacrimație, arsură oculară, durere oculară și prurit ocular.
Dermatomiozita este o boală autoimună inflamatorie, cu afectare musculară, însoțită de diferite manifestări clinice cutanate, precum erupție albastră-violacee la nivelul nasului, a obrajjilor și a frunții, edem periorbital, durere oculară, febră, etc.
Afecțiunile inflamatorii oculare, precum chalazionul, orjeletul, dacriocistita și dacrioadenita, pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin edem palpebral și periorbital, însoțit de lăcimare excesivă, durere oculară și scurgeri oculare purulente.
Malnutriția este o tulburare a stării de nutriție care poate cuprinde atât subalimentația (subnutriție), cât și supraalimentația (supranutriția). Aceasta poate fi caracterizată, din punct de vedere clinic, prin umflarea feţei, urmat la scurt timp de apariția edemelor la nivelul membrelor inferioare, anorexie, atrofie musculară, scăderea tonusului muscular, tulburări de respirație, infertilitate, letargie, diaree, bradipnee, bradicardie, modificarea aspectului pielii, a părului și a unghiilor (păr rar și fragil, piele uscată), oboseală, irascibilitate, scăderea libidoului, etc.
În cadrul herpesului zoster oftalmic, edemul palpebral poate fi însoțit de eritem palpebral, lăcrimare excesivă, scurgeri oculare de consistență seroasă și durere unilaterală a feței, în zona în care va apărea ulterior erupția veziculară.
Reacția alergică (alergia) este un mod anormal sau chiar exagerat al oganismului de a reacționa în urma expunerii la diferite substanțe prezente în mediul înconjurător. Șocul anafilactic este o formă severă de alergie, însoțită de risc crescut de deces. Ambele afecțiuni sunt caracterizate prin apariția umflării feţei, însoțit de urticarie, eritem tegumentar, bronhospasm, tahipnee, dispnee, tahicardie, grețuri, vărsături, diaree, strănut, înroșirea mucoasei oculare, prurit nazal etc. În plus, în cadrul șocului anafilactic, pot apărea tulburări de respirație, amețeli, leșin, edem al căilor respiratorii, pierderea conștienței și deces, în absența administrării precoce a tratamentului corespunzător.
Rinita alergică este o inflamație a mucoasei nazale de etiologie alergică. Aceasta poate fi caracterizată prin edem facial, însoțit de strănuturi intense, prurit nazal, rinoree apoasa, obstrucție nazală, prurit ocular, lăcrimare excesivă, înroșirea mucoasei oculare, cefalee, stare generală de rău.
Sinuzita este o infecție a mucoasei sinusale a cărei tablou clinic variază în funcție sinusurile afectate. Sinuzita frontală se caracterizează prin edem al pleoapelor și al frunții. Sinuzita maxilară se caracterizează prin apariția edemului gingival, însoțit de trismus. În majoritatea cazurilor de sinuzită, edemul poate fi însoțit de durere facială, obstrucție nazală, febră, scurgere nazală purulentă, cefalee, senzația de presiune la nivelul feței.
Sindromul de venă cavă superioară se caracterizează prin obstrucția totală sau parțială a circulației sangvine la nivelul acestui vas. Printre manifestările clinice specifice sindromului de venă cavă superioară se numără umflarea feţei, a gâtului, a membrelor superioare și a toracelui superior, facies cianotic, hiperlăcrimare, exoftalmie, edem palpebral, amețeli, cefalee, tuse slabă, iritativă, dispnee, etc.
Tromboza de sinus cavernos se definește prin formarea unui tromb la nivelul sinusului cavernos. Din punct de vedere clinic, tromboza de sinus cavernos se caracterizează prin apariția edemului facial și palpebral însoțit de cefalee, exoftalmie, durere oculară, letargie, grețuri, ptoză palpebrală, febră, frisoane, etc.
Sindromul nefrotic este o tulburare renală, caracterizată din punct de vedere clinic prin edem facial, edem palpebral, edem al membrelor inferioare, anorexie, inapetență, creștere ponderală, oboseală, grețuri, paloare.
Preeclampsia rprezintă creșterea valorilor tensiunii arteriale în sarcină, însoțite de proteinurie (prezența proteinelor în urină). Din punct de vedere clinic, preeclampsia se caracterizează prin edem al feței, edem al membrelor superioare și inferioare, creșterea bruscă în greutate, cefalee severă, amețeli, tulburări de vedere, grețuri și vărsături, hipertensiune arterială, oligurie, proteinurie, grețuri și vărsături.
Sindromul Melkersson-Rosenthal este o afecțiune rară, caracterizată prin trei semne caracteristice: edem facial, fisuri linguale și paralizie facială.
Traumatismele faciale sunt însoțite de umflarea feţei (localizat sau generalizat, în funcție de tipul de fractură), echimoze, dureri faciale și deformări ale oaselor feței (în caz de fracturi).
Hipotiroidismul este o afecțiune endocrină caracterizată prin scăderea sintezei de hormoni tiroidieni. Printre manifstările clinice specifice hipotiroidismului se numără umflarea feţei, umflarea pleoapelor, alopecia, edemele gambiere, oboseala, uscăciunea tegumentară, frilozitatea, scăderea memoriei, căderea părului, tulburările de concentrare, disfonia, tulburările menstruale, creșterea în greutate, etc.
Mixedemul este o formă severă de hipotiroidism care, pe umflarea feţei, pleoapelor și a membrelor inferioare, se caracterizează prin infiltrarea cu glicozaminoglicani a pielii, a seroaselor și a organelor interne. Astfel, în cazul bolnavilor cu mixedem poate fi observată infiltrarea faciesului și a extremităților.
Sindromul Cushing este o afecțiune caracterizată prin creșterea nivelului seric al cortizolului. Printre manifestările clinice specifice sindromului Cushing amintim faciesul pletoric, „în lună plină”, edemul facial, obezitatea tronculară, atrofia pielii, slăbiciunea musculară, osteoporoza, hipercifoza, intoleranța la glucoză, scăderea capacității de vindecare a leziunilor, tulburările de menstruație, etc.
Ciroza hepatică reprezintă ultimul stadiu de evoluție al afecțiunilor hepatice și constă în transformarea nodulară și fibroza extensivă a parenchimului hepatic. Din punct de vedere clinic, ciroza hepatică se caracterizează prin inapetență, oboseală, icter sclero-tegumentar, paloare, umflarea feţei, febră, diaree, vărsături, grețuri, ascită, scădere în greutate, sângerare frecventă, apariția xantelasmelor și a telangiectaziilor, eritem palmar, ascită, prezența sângelui în scaun, prurit tegumentar, etc. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament pentru umflarea feței

Principala metodă de combatere a edemelor presupune administrarea medicamentelor care favorizează eliminarea excesului de fluide din organism. Aceste medicamente sunt cunoscute sub denumirea de medicamente diuretice.

În funcție de mecanismul de acțiune al substanței conținute, medicamentele diuretice pot fi împărțite în mai multe categorii astfel:

  • Diuretice de ansă, care acționează la nivelul ansei Henle (Furosemid, Torasemid, Acid etacrinic, Bumetanid).
  • Diuretice economisitoare de potasiu, care acționează prin inhibarea canalelor de sodiu și influențează reabsorbția sodiului la nivelul ductelor colectoare (Spironolactonă, Eplerenonă, Amilorid).
  • Diuretice osmotice, care acționează prin creșterea osmolarității plasmei și favorizează trecerea apei din spațiul interstițial în spațiul vascular (Glicerină, Manitol).
  • Inhibitori de anhidrază carbonică, care acționează prin inhibarea pompei de Na-K (natriu-potasiu) și scade reabsorbția sodiului (Acetazolamidă).
  • Diuretice tiazidice și înrudite cu acestea, care acționează asupra tubului distal (Indapamidă, Hidroclorotiazidă).


Administrarea de diuretice reprezintă doar tratamentul simptomatic al umflarea feţei și nu este suficientă pentru combaterea acestora. Este necesară administrarea tratamentului etiologic de combatere a cauzei care a dus la apriția umflării feţei. [1], [2], [3], [4], [5]

Caută un semn/simptom de boală:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Fața umflată dimineața
    • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum