Umflare a buzei

Umflarea buzelor, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de „edemul buzelor”, se caracterizează prin creșterea în volum a buzelor secundar acumulării excesive de fluide la acest nivel.
Umflarea buzei poate fi determinată de numeroase cauze și poate fi însoțită de o varietate de manifestări clinice, în funcție de afecțiunea declanșatoare. Cel mai frecvent, umflarea buzelor este însoțită de durere, căldură locală, mâncărimea buzelor și scăderea sensibilității la acel nivel. [1], [2]

De ce apare umflarea buzei

Principalele afecțiuni care pot determina umflarea buzelor sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Dermatita alergică de contact
• Alergia alimentară
• Alergiile postmedicamentoase (în urma administrării de Penicilină, Codeină, etc.)
• Herpes simplex
• Insuficiența cardiacă
• Insuficiența renală
• Angioedemul ereditar
• Acromegalia
• Cheilita
• Cancerul de buze
• Malnutriția acută
• Preeclampsia
• Celulita
• Infecții bacteriene, virale sau fungice
• Sindromul Melkerson-Rosenthal.

Pe lângă aceste afecțiuni, umflarea buzelor mai poate apărea în urma traumatismelor locale (secundare chirurgiei orale, utilizării defectuoase ale instrumentelor dentare, consumarea alimentelor calde, condimentate, etc.), arsurilor solare, mușcăturilor de insecte și în sarcină. [3], [4], [5]

Manifestări clinice asociate umflării buzelor

O umflare a buzei poate fi însoțită de o multitudine de de manifestări clinice, în funcție de afecțiunea declanșatoare.

Dermatită

Umflarea buzei apărută în cadrul dermatitei alergice de contact poate fi însoțită de erupție cutanată eritematoasă, veziculară, scuamoasă, localizată la nivelul feței, a gâtului și a membrelor superioare, senzația de arsură locală, prurit cutanat și disconfort la nivelul buzelor.

Alergie

Umflarea buzelor în alergia alimentară se însoțește de alte manifestări clinice, precum edem al feței, edem lingual, diaree, grețuri, vărsături, crampe abdominale, prurit sau senzația de furnicătură în interiorul cavității bucale, erupție cutanată urticariană, dispnee, respirație șuierătoare (wheezing), congestie nazală, amețeli, senzația de leșin.

Herpes bucal

Infecția orală cu Herpes simplex poate fi caracterizată din punct de vedere clinic prin umflarea buzelor, erupție la nivelul feței și a cavității bucale, cu leziuni asemănătoare unor blistere (beșici), durere în gât, cefalee, dureri musculare, inflamarea ganglionilor limfatici și febră.

Insuficiență renală

Umflarea buzelor poate fi o expresie clinică a edemului renal și este însoțită de alte manifestări clinice specifice: umflarea feței, a mâinilor și a picioarelor, oligurie, anurie sau polachiurie, prurit cutanat, inapetență, crampe musculare, grețuri, vărsături, tulburări de respirație, etc.

Acromegalie

Printre manifestările clinice specifice acromegaliei se numără edemul feței și a buzelor, cifoza, astenia, durerea de articulații, îngroșarea vocii, cefaleea severă, hipersecreția sudoripară și seboreică, astenia, tulburările vizuale, constipația, etc.

Angioedem

Tabloul clinic este asemănător reacției alergice și se caracterizează prin edem al feței și al buzelor, dispnee, respirație șuierătoare (wheezing), eritem cutanat similar erupției urticariene, amețeli, congestie nazală, senzația de leșin, etc.

Cancer

Printre manifestările clinice specifice cancerului de buze se numără apariția la acest nivel a unor leziuni inflamatorii, care nu se vindecă timp de una sau două săptămâni de la apariție, umflarea buzelor, durerea și amorțeala locală.

Malnutriție

Malnutriția acută este caracterizată din punct de vedere clinic prin astenie, diaree, scădere în greutate, edeme (inclusiv edeme ale feței și ale buzelor), anemie, scăderea rezervelor de apă din organism, scăderea metabolismului bazal și scăderea rezistenței organismului la infecții.

Preeclampsie

Printre manifestările clinice specifice preeclampsiei se numără cefaleea, tulburările de vedere, grețurile, amețelile, vărsăturile, oliguria, proteinuria, edemele (inclusiv edemele feței și a buzelor, edeme ale membrelor superioare, etc.), tuburările de reflexe, tulburările respiratorii cauzate de acumulărea de lichide la nivel pulmonar, durerea de stomac (localizată cu predominanță în partea dreaptă a acestuia, în regiunea subcostală), creșterea bruscă în greutate a gravidei, etc.

Infecții

Infecțiile bacteriene, virale sau fungice sunt caracterizate prin apariția semnelor celsiene, precum febră, durere, apariția edemelor (inclusiv edemul buzelor), alterarea stării generale, etc.

Sindrom Melkersson-Rosenthal

Se caracterizează prin triada clinică: pareză facială (unilaterală sau bilaterală, parțială sau completă), edem facial și poral (inclusiv edem al buzelor) și fisură linguală. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul umflării buzelor

Singurul metodă de combatere al edemului de buze constă în abordarea terapeutică corespunzătoare a afecțiunii cauzatoare. Tratamentul simptomatic de reducere al edemelor este eficient doar pe perioada administrării; odată cu întreruperea administrării de diuretice, eliminarea excesului de fluide din organism se întrerupe, iar edemele reapar. Singurul tratament eficient de combatere a edemelor este tratamentul etiologic de corectare a bolii cauzatoare.

• Astfel, în cazul umflării buzei în cadrul dematitei de contact, se impune în primul rând întreruperea, eliminarea și evitarea contactului cu agentul alergenic. Pe urmă, se recurge la administrarea de antihistaminice orale și corticosteroizi topici (aceștia reduc că reduc edemul și pruritul). În formele severe de boală, se recomandă administrarea de corticosteroizi pe cale sistemică (intravenoasă sau intramusculară).
• Tratamentul de combatere a alergiei alimentare constă în administrarea pe cale orală de antagoniști ai receptorilor H1 (precum Aerius) și antagoniști ai receptorilor H2 (Ranitidină, Famotidină). Tratamentul cu corticosteroizi și Cromolinul pot fi, de asemenea, eficiente în combaterea alergiei alimentare. Nu în ultimul rând, se recomandă evitarea contactului cu alimentul alergenic.
• Până în prezent, infecția cu virus Herpes simplex nu beneficiază de tratament curativ. Tratamentele antivirale administrate (precum Valaciclovir, Aciclovir) prezintă acțiune scăzută și reduc contagiozitatea bolnavului în cauză, însă nu pot duce la eradicarea virusului și la vindecarea infecției. Tratamentele antiinflamatoare administrate acționează prin reducerea febrei și a sindromului dureros.
• Tratamentul insuficienței renale presupune efectuarea hemodializei sau a transplantului de rinichi. Pe lângă aceasta, bolnavilor cu insuficiență renală le mai sunt administrate transfuzii cu plasmă, glucocorticoizi și imunosupresoare (precum Ciclofosfamidă).
• Tratamentul acromegaliei presupune îndepărtarea chirurgicală a tumorii secretante de hormon de creștere (adenomul hipofizar), chimioterapie, radioterapie, terapie hormonală de substituție a funcției glandelor endocrine periferice și medicamente care inhibă secreția de hormon de creștere.
• Tratamentul angioedemului ereditar constă în administrarea de Epinefrină, glucocorticosteroizi și antihistaminice. Nu în ultimul rând, se recomandă evitarea contactului cu factorul alergenic. În prezent, au fost elaborate noi substanțe medicamentoase, care reduc numărul atacurilor de angioedem, reduc mortalitatea și îmbunătățesc calitatea vieții. Dintre acestea amintim: Icatibant, Ecallantide și C1-INH derivat din plasmă.
• Tratamentul cancerului de buze este complex și presupune asocierea radioterapiei la tratamentul chiurgical. Tratamentul chirurgical efctuat în cazul tumorilor maligne ale buzei, constă în îndepărtarea țesutului tumoral de la nivelul buzei afectate.
• Combaterea malnutriției acute se poate realiza, în primul rând, prin adoptarea unei diete echilibrate, pentru corectarea deficitelor nutriționale create. Tratamentul medicamentos specific malnutriției acute constă în administrarea de antidepresive, anabolizante (precum insulină, derivați de steroizi), anxiolitice și alte medicamente utile pentru combaterea simptomatologiei acestei afecțiuni. Psihoterapia și fitoterapia pot fi și ele eficiente.
• Preeclampsia reprezintă o urgență medicală, caz în care se impune instituirea precoce a tratamentului corespunzător. Tratamentul preeclampsiei constă în repausul gravidei la pat, reducerea aportului alimentar de sare și creșterea aportului de apă, administrarea medicației de reducere a valorilor tensionale pe cale intravenoasă. În cazul sarcinilor aflate la o vârstă gestațională mai mică, se poate recomanda administrarea injecțiilor cu steroizi pentru dezvoltarea mai rapidă a plămânilor fetali, în vederea unei nașteri premature ulterioare.
• Tratamentul infecțiilor bacteriene constă în administrarea de antibiotice. În cazul infecțiilor fungice, sunt administrate medicamente antimicotice. Datorită accesibilității reduse a preparatelor antivirale în farmacii, în cazul infecțiilor virale sunt administrate medicamente antiinflamatoare pentru reducerea febrei și antialgice, pentru reducerea sindromului dureros.
• Tratamentul sindromului Melkersson-Rosenthal este complex și presupune masaj facial pentru reducerea edemului existent la acel nive, injectarea lanivelul leziunii fisurate a gurii a unui medicament pe bază de corticosteroizi, cunoscut sub denumirea de „triamcinolon acetonid”, administrarea sistemică de corticosteroizi, antiinflamatoareagenți anti-TNFalfa (pecum Adalimumab, Infliximab, Etanercept), Clofazimină, Colchicină, Dapsonă, Slfasalazină, Doxiciclină, Hidroclorochinină, Dapsonă, antihistaminice H1 (precum Aerius), imunomodulatoare (precum Talidomină, Metotrexat, Azatioprină), antibiotice (precum Eritromicină, Penicilină, Metronidazol). Alte opțiuni terapeutice adoptate în cazul bolnavilor cu sindrom Melkersson-Rosenthal sunt reprezentate de injectarea de toxină botulinică la nivelul glandei lacrimale, decomprimarea nervului facial și cheiloplastia. [1], [2], [3], [4], [5]