Tusea convulsiva

Tusea convulsiva (pertusis sau tusea magareasca) reprezinta o infectie acuta, de origine bacteriana, a cailor respiratorii. Se asociaza cu accese de tuse caracteristica (pun in pericol viata sugarilor) si, din cauza ratei ridicate de contagiozitate, afecteaza toate persoanele fara imunitate specifica, atat copiii cat si adultii.

Tusea convulsiva este declansata de bacterii imobile (Bordella pertussis), care produc toxina pertusis.

Tusea convulsiva apare mai ales toamna si iarna, transmiterea facandu-se prin intermediul picaturilor Flügge. Pe langa simptomele generale de boala, caracteristice sunt accesele de tuse spasmodica si durata lunga de evolutie a infectiei (cateva saptamani), precum și tabloul hematologic caracteristic.

Intre complicatiile posibile se numara apneea la copii si pneumonia, care ii poate afecta si pe adulti. Datorita faptului ca tratamentul se incepe de obicei prea tarziu, administrarea antibioticelor nu influenteaza durata si amploarea acceselor de tuse. Antibioticele pot contribui insa la intreruperea lantului infectios.

 

Pentru a preveni tusea convulsiva se recomanda vaccinarea.

Depasirea unui episod de tuse convulsiva asigura o imunitate durabila (cativa ani), dar nu pentru toata viata. Dupa o imbolnavire naturala, pacientul dobandeste o imunitate de patru pana la douazeci de ani, pe cand vaccinarea este eficienta intre patru si doisprezece ani. De aceea, se recomanda ca tinerii si adultii insuficient protejati sa isi reinnoiasca la timp vaccinul, mai ales daca au contact cu sugari, copiii mici sau daca lucreaza cu femei insarcinate sau care isi doresc sa ramana gravide.

Prevalenta

In ultimul timp a crescut din nou incidenta bolii in tarile industrializate, mai ales din cauza ca vaccinarea nu este luata in considerare. Cu toate ca aproximativ 90% dintre copiii de varsta scolara sunt vaccinati, rareori se revine pentru repetarea vaccinului. De aceea, apar tot mai multe cazuri de tuse convulsiva, atat in randul copiilor cat si al adultilor. Aproximativ 71 % dintre bolnavi sunt persoane peste 15 ani, ceea ce inseamna ca adultii prezinta un potential foarte ingrijorator de transmitere a tusei convulsive.

Cu toate ca inca din anul 2000 se recomanda repetarea vaccinului pentru tusea convulsiva in intervalul de varsta noua-saptesprezece ani, aceasta indicatie nu este respectata. De aceea, perioada de repetare a vaccinului s-a restrans la intervalul de varsta cinci-sase ani, perioada in care se administreaza in mod uzual vaccinul pentru tetanos si difterie. Dat fiind faptul ca imunitatea in urma unei boli sau a unei vaccinari este valabila doar pentru cativa ani, se justifica necesitatea de repetare a vaccinului in timp util.

Etiologie

Agenti patogeni

Cauza care declanseaza tusea convulsiva este reprezentata in general de o infectie cu bacteria Bordetella Pertussis. Aceasta bacterie se inmulteste pe mucoasele respiratorii si elibereaza o toxina specifica -pertusis- care declaseaza simptomatologia bolii. Pe langa distrugerea mucoaselor, sistemul imunitar este slabit, iar tesuturile alaturate deteriorate. Infectia cu Bordetella parapertusis poate duce la manifestari clinice similare celor din tusea magareasca, dar care evolueaza mai putin grav si pe o perioada mai scurta de timp.

Dupa un episod de tuse convulsiva depasit, bolnavul castiga o imunitate de durata (cativa ani), dar nu pentru toata viata.

Calea de transmitere

Riscul de contagiozitate este cel mai mare la sfarsitul perioadei de incubatie si incepe sa scada treptat dupa a sasea saptamana de boala. Transmiterea se face prin intermediul picaturilor Fluegge, adica prin: tuse, stranut, sarut si folosirea in comun a tacamurilor. Virulenta agentului patogen este foarte ridicata.

Perioada de incubatie

Perioada de incubatie pentru tusea convulsiva, adica intervalul dintre momentul infectarii si debutul simptomatologiei, este in general de 21 de zile.

Manifestari clinice

Tabloul clinic pentru tusea magareasca se poate delimita, in functie de evolutia simptomelor, in trei stadii. Evolutia totala a bolii dureaza de la cateva saptamani pana la cateva luni. In cazul tinerilor si al adultilor simptomele tipice din tusea convulsiva pot sa lipseasca, singura manifestare fiind tusea cronica.

Stadiul cataral

Stadiul cataral dureaza intre una si doua saptamani. Simptomele tipice care apar in aceasta faza pot fi confundate usor cu cele din raceala:

• Stranut;
• Guturai (rinoree);
• Raguseala;
• Febra usoara;
• Tuse usoara care evolueaza treptat spre tuse spasmodica;
• Uneori conjunctivita;

Stadiul convulsiv

Acest stadiu dureaza intre trei si sase saptamani. Simptomele tipice sunt:

• Accesele de tuse caracteristica (spasmodica);
• Expectoratie vascoasa;
• Voma;
• Agravarea nocturana a simptomelor;
• Rareori febra;

In 50 % dintre cazuri apare respiratia grea, cu senzatie de sufocare. Prezenta febrei indica o suprainfectie bacteriana. Simptomatologia este mai putin grava in cazul tinerilor si al adultilor.

Stadiul de convalescenta

Stadiul de convalescenta se caracterizeaza prin remiterea progresiva a simptomelor intr-un interval de sase pana la zece saptamani.

 

Diagnostic

Diagnosticul de tuse convulsiva se pune de cele mai multe ori pe baza atacurilor caracteristice de tuse. Prezenta bacteriei Bordetella pertussis poate fi evidentiata in stadiul initial al infectiei cu ajutorul unui exudat faringian si al unei proceduri de colorare. Realizarea unei culturi de Bordetella dureaza doar cateva zile si este foarte specifica.

 

Evolutie

Evolutia tusei convulsive dureaza mai multe saptamani si chiar luni. In cazul sugarilor tusea magareasca se poate asocia cu manifestari clinice severe. Cu toate ca accesele de tuse sunt mai putin grave, exista risc de oprire a respiratiei (apnee). In primul an de viata pot sa apara urmatoarele complicatii:

• pneumonie;
• otita medie;
• dilatari patologice ale unor segmente din arborele bronsic (bronsiectazii);
• Inflamarea cerebelului cu crize convulsive;

Tratament

Tratamentul tusei convulsive se bazeaza in primul rand pe antibiotice. Odata ce a avut loc infectarea cu bacteria Bordetella pertussis, declansarea bolii nu mai poate fi impiedicata. Antibioticele nu actioneaza asupra simptomatologiei, insa intrerupt lantul infectios si favorizeaza vindecarea. Cu cat administrarea antibioticului se face mai devreme, cu atat mai rapid si mai simplu evolueaza procesul de vindecare.

Se administreaza in mod special eritromicina si cotrimoxazol. Sugarii in stare grava sunt tratati in stationar deoarece nu pot expectora singuri sputa, ea trebuind sa fie aspirata.

La domiciliu se pot folosi urmatoarele masuri pentru ameliorarea simptomelor:

• Bolnavul ar trebui sa bea cat mai multa apa, pentru a favoriza dizolvarea sputei la nivel pulmonar si expectorarea sa;
• Avand in vedere faptul ca atacurile de tuse apar in special noaptea, se recomanda asigurarea unui grad optim de umezeala a camerei si o temperatura scazuta (se pot agata in camera batiste ude, de exemplu).

 

Preventie

Singura metoda eficienta de a preveni tusea magareasca o constituie vaccinarea specifica. Pentru diminuarea riscului de infectare se recomanda evitarea contactului cu persoanele infectate. Persoanele bolnave trebuie izolate.

Vaccinarea

Imunizarea de baza impotriva tusei convulsive se face in mai multe faze.
Prima vaccinare si prima repetare a vaccinului se fac de regula odata cu vaccinul impotriva tetanosului si al difteriei.

• Prima vaccinare: se face de fiecare data la varsta de 4 saptamani.
• Dozele urmatoare se fac la 4, 6 si 12 luni de viata ale sugarului.
• Repetarea vaccinului se face la varsta de 5-6 ani.