Tusea după efort

Tusea reprezintă un reflex fiziologic normal, care are ca scop protecția sistemului respirator împotriva agenților iritanți și infecțioși. În unele cazuri, tusea poate deveni problematică, deoarece poate interfera cu activitățile zilnice. Tusea după efort, sau tusea indusă de exercițiile fizice, constituie o problemă comună, raportată de către un număr ridicat de persoane, care uneori poate fi un semn al unei probleme de sănătate mai grave. Tusea după efort a fost cunoscută inițial ca astm indus de efort, deoarece bronhoconstricția indusă de efort determină îngustarea temporară a căilor respiratorii, în mod similar cu astmul. Cu toate acestea, comparativ cu astmul, tusea după efort apare exclusiv în urma efortului, nefiind determinată de expunerea la alergeni. (1, 2 3, 4)

Cauze

Există mai multe afecțiuni care pot duce la apariția tusei după efort, una dintre cele mai comune fiind boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), o afecțiune pulmonară progresivă care afectează respirația și determină tusea cronică. Astmul bronșic este, de asemenea, o cauză comună a tusei după efort, deoarece exercițiile fizice pot duce la contracția mușchilor bronșici și la o creștere a producției de mucus. Alte cauze ale tusei după efort includ alergiile, insuficiența cardiacă, refluxul gastroesofagian sau chiar efectele secundare ale unor medicamente. (1, 2, 3)

Mecanismul tusei după efort

Tusea este declanșată de o iritație a mucoasei bronșice, care produce un reflex de tuse prin intermediul nervilor senzoriali. În cazul tusei după efort, mișcările bruște și respirația accelerată care succed exercițiile fizice pot irita mucoasa bronșică și pot declanșa tusea. În plus, exercițiile fizice pot duce la o creștere a volumului de aer respirat, ceea ce poate determina uscarea gâtului și a căilor respiratorii, favorizând apariția tusei după efort.

Diagnostic

Diagnosticul tusei după efort se bazează pe evaluarea clinică a pacientului și a istoricului său medical. Medicul va întreba despre simptomele tusei după efort, cum ar fi momentul apariției și frecvența acesteia, precum și despre orice alte probleme respiratorii sau de sănătate pe care pacientul le-ar putea avea. De asemenea, medicul poate efectua teste pulmonare, cum ar fi spirometria, pentru a evalua funcția pulmonară și a exclude alte afecțiuni pulmonare care pot produce tusea după efort. (1, 2, 4)

Tratament

Tratamentul tusei după efort depinde de cauza care a dus la apariția sa. În cazul în care tusea este cauzată de astmul bronșic, medicul poate prescrie bronhodilatatoare sau corticosteroizi inhalatori pentru a ajuta la reducerea inflamației și la relaxarea mușchilor bronșici. În cazul BPOC, pot fi prescrise medicamente bronhodilatatoare, corticosteroizi sau oxigenoterapie. Pentru pacienții cu alergii, medicul poate recomanda antihistaminice sau imunoterapie. În plus, există câteva modalități de terapie non-medicamentoasă care pot ajuta la controlul tusei după efort, cum ar fi evitarea exercițiilor fizice care declanșează tusea. (1, 4, 5, 6)

Complicații și prognostic

Complicațiile tusei după efort depind de cauza și severitatea simptomelor. Tusea persistentă și severă poate determina epuizare, insomnie și în unele cazuri poate duce la leziuni ale mucoasei bronșice sau a laringelui. Cu toate acestea, pentru majoritatea pacienților cu tuse după efort, prognosticul este bun și simptomele pot fi controlate prin tratament adecvat și modificarea stilului de viață. (1, 2)

Sfaturi utile și recomandări

• evitați exercițiile fizice intense sau obositoare dacă suferiți de tuse după efort (în locul lor, puteți încerca exerciții de intensitate moderată sau ușoară, cum ar fi mersul pe jos sau înotul);
• efectuați exerciții de încălzire întotdeauna înainte de exercițiile fizice;
• realizați controale medicale în mod regulat (pentru a depista orice problemă de sănătate care poate cauza tuse după efort și pentru a primi tratamentul adecvat);
• evitați factorii declanșatori care pot agrava tusea după efort, cum ar fi fumul de țigară sau alergenii;
• hidratați-vă în mod adecvat (pentru a preveni uscarea căilor respiratorii și a mucoasei);
• utilizați medicamentele prescrise conform instrucțiunilor și nu opriți tratamentul fără a consulta mai întâi medicul specialist;
• adoptați un stil de viață sănătos și echilibrat;
• respectați recomandările și tratamentul prescris de medic și programul de vizite regulate de control, pentru a monitoriza progresul tratamentului și pentru a preveni complicațiile. (1, 2, 3, 4)