Tuse alergică

Tusea este cel mai frecvent un semn clinic specific gripelor, răcelilor sau infecțiilor respiratorii însă, în anumite circumstanțe, poate fi un indicator al unei alte afecțiuni, precum boala de reflux gastro-esofagian, anumite afecțiuni cardiovasculare, alergii, etc.
De cele mai multe ori, pentru orientarea diagnosticului sunt coroborate toate celelalte manifestări clinice care apar în asocierea tusei, iar ulterior sunt efectuate câteva investigații paraclinice pentru confirmarea sau infirmarea afecțiunii suspicionate.

Deosebirea tabloului clinic specific afecțiunilor digestive sau cardiovasculare care determină apariția tusei este ușor de realizat însă, când vine vorba despre diferențierea tabloului clinic specific alergiei de cel al virozelor, lucrurile nu sunt atât de simple.

Deși prezentă în majoritatea formelor de viroză, tusea este un semn clinic caracteristic alergiei. Datorită caracterelor sale și a manifestărilor clinice asociate, specifice răcelii sau gripe, tusea alergică este deseori fals diagnosticată și incorect tratată. În timp, în lipsa tratamentului corespunzător, tusea alergică poate evolua spre afecțiuni mai severe (precum astm bronșic, etc.).

În prezent, tusea alergică este frecvent confundată cu tusea apărută în cadrul virozelor respiratorii, iar tratamentul nepotrivit administrat poate atrage după sine apariția anumitor complicații. În ciuda tabloului clinic comun alergiei și virozelor, cele două entități patologice prezintă etiologii diferite iar diagnosticarea corectă este extrem de utilă pentru administrarea tratamentului corespunzător.

Diferențierea tusei alergice de tusea apărută în contextul virozelor este esențială și extrem de importantă pentru diagnosticarea și evoluția ulterioară a bolii sub tratament. Care sunt manifestările clinice asociate tusei în contextul alergiei și a virozelor respiratorii? Cum poate fi deosebită tusea alergică de tusea apărută în contextul infecțiilor respiratorii? Și care este tratamentul corespunzător tusei alergice? [1], [2]

Care sunt manifestările clinice asociate tusei în cadrul alergiei și a virozelor?

Viroza respiratorie este o infecție a căilor respiratorii superioare, de etiologie virală, frecvent înregistrată toamna și iarna. Aceasta este, de fapt, răspunsul de apărare al organismului față de agentul patogen (virusul) ajuns la nivelul căilor respiratorii.

Manifestările clinice specifice virozei respiratorii sunt:

• Febră
• Frisoane
• Tuse (inițial seacă, iritativă, ulterior devenind productivă, în urma suprainfectării bacteriene)
• Durere în gât
• Disfagie
• Rinoree
• Obstrucție nazală
• Strănut
• Cefalee
• Mialgii, artralgii
• Oboseală
• Stare generală alterată.

Pe de altă parte, alergia este reprezentată de răspunsul exagerat al sistemului imunitar al organismului față de expunerea la o substanță alergenică (precum polen, praf, mucegai, păr de animale, cacao, etc.). În contextul acestui răspuns exagerat, organismul eliberează anumite substanțe chimice (leucotriene) care, ulterior, duc la inflamarea mucoasei respiratorii.

Manifestările clinice specifice alergiilor sunt:

• Tuse
• Strănut
• Congestie nazală
• Rinoree apoasă
• Prurit nazal și ocular
• Hiperlacrimare
• Edem și eritem ocular (ochi roșii și umflați)
• Piele iritată
• Urticarie
• Prurit cutanat
• Edem al feței și al gâtului
• Edem lingual
• Edem al buzelor
• Vărsături
• Oboseală
• Dificultăți respiratorii și perderea cunoștinței (în formele severe de alergie).

Principalele diferențe între cele două entități patologice sunt legate de următoarele aspecte clinice:

• Contagiozitate. Viroza respiratorie se transmite de la o persoană la altă pe cale respiratorie pe când, alergia nu este contagioasă
• Durata de evoluție a bolii. Viroza respiratorie persistă timp de cel mult 14 zile pe când, alergia persistă timp îndelungat (peste două săptămâni).
• Caracterele tusei. Tusea specifică alergiei este seacă, iritativă și este discontinuă pe când, tusea apărută în contextul virozelor respiratorii este continuă și poate deveni productivă.
• Apariția cefaleei. Alergia nu este caracterizată din punct de vedere clinic prin cefalee pe când, în cadrul virozelor respiratorii, cefaleea este frecventă.
• Prezența durerilor musculare și articulare. Alergia nu se caracterizează prin dureri musculare și articulare pe când, viroza respiratorie prezintă fecvent aceste manifestări clinice.
• Apariția febrei și a frisoanelor. Febra și frisoanele sunt frecvent înregistrat în cadrul virozelor respiratorii pe când, în contextul alergiei, acestea lipsesc cu desăvârșire.
• Prezența durerilor în gât și a disfagiei. Durerea de gât și disfagia snt caracteristice virozelor respiratorii, dar lipsesc în contextul alergiei.
• Pruritul ocular, nazal și hiperlacrimarea sunt specifice alergiei, dar lipsesc în contextul virozelor respiratorii.

Manifestările clinice comune ambelor afecțiuni sunt reprezentate de starea de oboseală, congestia nazală și rinoreea. [1], [2], [3], [4], [5]

Cum deosebim tusea alergică de cea apărută în contextul virozelor?

Deși este dificilă diferențierea tusei alergice de tusea apărută în contextul virozelor respiratorii, în literatura de specialitate sunt precizate câteva date legate de durata, modul de apariție și timpul de apariție al tusei în contextul celor două afecțiuni, coordonate utile pentru deosebirea celor două patologii.

Tusea alergică apare spontan, la scurttimp de la contactul cu alergenul, prezintă o durată direct proporțională cu perioada expunerii la factorul alergenic (zile sau chiar luni) și poate apărea pe toată perioada anului, cu precădere pe parcursul apariției alergenilor sezonieri (polenizarea primăvara și depolenizarea toamna).

În schimb, tusea apărută în contextul virozelor respiratorii debutează progresiv, cu prezența unei scurte perioade asimptomatice de la contactul viral, apare frecvent toamna și iarna și durează între două și 14 zile. [3], [4], [5]

Tratamentul tusei alergice

În urma confirmării diagnosticului de alergie, tratamentul corespunzător al alergiei presupune limitarea expunerii față de factorul alergeni și administrarea medicației specifice cu antihistaminice (precum Desloratadină etc.), antileucotriene (precum Montelukast etc.) și glucocorticosteroizi intranazali. În anumite cazuri poate fi recomandată imunoterapia specifică (cu substanțe alergenice standardizate, incluse într-un plan individualizat, cunoscută și sub denumirea de „hiposensibilizare”) sau nespecifică.

De regulă, în urma administrării tratamentului antialergic (menționat anterior), tusea este diminuată. În cazul formelor severe de tuse alergică uscată, iritativă, pe lângă tratamentul etiologic prezentat anterior, mai pot fi administrate medicamente antitusive (precum Tussin Forte etc.). În cazul în care tusea alergică devine productivă, se recomandă administrarea medicamentelor mucolitice (precum Acetilcisteină, Erdosteină etc.). [1], [2], [3], [4], [5]