Tuse acuta

Tusea este o manevră expiratorie explozivă, realizată în mod reflex şi deliberat, cu scopul de a elimina secrețiile patologice, mucusul sau alte materiale străine şi de a elibera tractul respirator.

Conform datelor din literatura de specialitate, tusea este unul din cele mai frecvente simptome care aduc bolnavul la medic.

Tusea acută reprezintă tusea care apare brusc şi are o durată sub trei săptămâni, care alterează calitatea somnului şi poate determina apariția durerii toracice musculoscheletale. [1], [2]

Cauze şi factori de risc

Factorii de risc care pot determina apariția tusei acute sunt reprezentați de următoarele afecțiuni sau condiții patologice:

• Infecțiile acute ale căilor respiratorii superioare
• Rinoreea posterioară de etiologie alergică, virală sau bacteriană
• Pneumonia acută
• Episoadele de acutizare din cadrul BPOC
• Embolia pulmonară
• Insuficiența cardiacă
• Aspirația de corpi străini. [3], [4], [5]

Tipuri de tuse acută

Din punct de vedere al caracterului clinic, pot fi descrise mai multe tipuri de tuse acută:

• tuse seacă, uscată și iritativă
• tuse productiă
• tuse umedă, însoțită de expectorație
• tuse lătrătoare, cu caracter metalic, specifică laringitelor acute (crupului laringian)
• tuse convulsivă (pertussis).

Tusea uscată, seacă și iritativă, poate apărea atât în cadrul infecțiilor de căi respiratorii superioare (faringite, laringite), cât și în cazul infecției de căi respiratorii inferioare (pneumonie, bronșiolită, bronșită). Tusea seacă se agravează frecvent în timpul nopții sau în cazul în care persoana în cauză stă timp îndelungată într-o cameră supraîncălzită.

Tusea metalică, lătrătoare este specifică crupului laringian, o formă particulară de laringită care este întâlnită frecvent în rândul copiilor. Crupul se datorează cel mai frecvent unei infecții respiratorii virale și poate asocia, pe lângă tusea metalică, lătrătoare, stridor laringian și dispnee inspiratorie.

Tusea umedă se caracterizează prin apariția și persistența unor secreții patologice sau a mucusului la nivelul tractului respirator, pe toată perioada bolii și este singura formă de tuse acută care necesită administrarea de fluidificante (medicamente expectorante sau mucolitice), datorită fapului că bolnavul nu poate elimna secrețiilor prezente în gât.

Tusea productivă se deosebește de tusea umedă prin prezența expectorației. Bolnavul cu tuse acută productivă acuză secreții prezența unor secreții patologice în gât și elimină, la fiecare episod de tuse, o anumită cantitate de flegmă (spută). În cazul acestei forme de tuse nu este necesară administrarea de fluidificante.

Tusea convulsivă, cunoscută și sub denumirea de tuse măgărească, este o formă severă de tuse profundă, care inițial este asemănătoare tusei apărută în cadrul unor simple răceli, dar pe parcursul evoluției bolii, tusea se agravează, mai ales noaptea, bolnavul prezentând pe zi între 5 și 15 episoade de tuse rapidă, apărută în succesiune, însoțită de paloarea și ulterior cianoză și care se încheie cu un inspir adânc zgomotos sau cu un episod de apnee. [1], [3], [4], [5]

Semne şi simptome clinice

Tusea acută apărută în cadrul infecțiilor acute ale căilor respiratorii superioare poate fi însoțită de durere de gât, febră, disfonie, disfagie, cefalee, dureri musculare.

Faringita acută reprezintă inflamarea mucoasei faringiene. Tusea acută apărută în cadrul faringitei acute este însoțită de durere de gât, disfagie, febră înaltă, frisoane, hiperemie faringiană intensă, prezența depozitelor albicioase, purulente, pe suprafața amigdalelor (în caz de asociere a amigdalitei), limbă roşie, „zmeurie”, adenopatie cervicală anterioară, uvulă înroşită şi tumefiată, paloare peri-oro-nazală, rash cutanat.

Laringita acută reprezintă apariția unei infecții la nivelul mucoasei laringelui, determinată de diferite virusuri sau bacterii. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin tuse acută (lătrătoare, cu timbru metalic uneori), răguşeală, disfagie, disfonie, stridor inspirator acut, dispnee inspiratorie, anxietate, febră, tahipnee, coriză, paloae, cianoză peri-oro-nazală.

Rinoreea posterioară se caracterizează prin scurgerea secrețiilor nazale patologice spre posterior (spre faringe). Singura manifestare clinică specifică, care însoțeşte rinoreea posterioară de etiologie variată, este tusea acută.

Pneumonia acută este o infecție acută a parenchimului şi a interstițiului pulmonar, determinată de diferiți agenți patogeni (virusuri sau bacterii), caracterizată din punct de vedere clinic prin febră, frisoane, tuse acută, durere toracică (percepută ca o „jenă toracică” sau ca un „junghi toracic”), cefalee, mialgii, atralgii, stare generală alterată, inapetență, scădere ponderală, dispnee, rar hemoptizie, astenie, polipnee, tahicardie, raluri crepitante la auscultația ariilor pulmonare.

Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este o afecțiune pulmonară cronică severă, caracterizată din punct de vedere fiziopatologic prin sindrom respirator obstructiv, iar clinic prin inflamația cronică a căilor respiratorii inferioare (bronşită cronică şi emfizem pulmonar). Episoadele de acutizare ale BPOC pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin febră, tuse acută severă (în formele incipiente de BPOC), dispnee, spută purulentă (uneori hemoptoică), respirație zgomotoasă, cianoză, hipoxie, alterarea conştienței.

Tromboembolia pulmonară se caracterizează prin obstrucția acută a unei sau a ambelor artere pulmonare. Din punct de vedere clinic, boala se caracterizează prin dispnee brusc instalată, durere toracică localizată precordial în emboliile centrale sau cu caracter pleuritic in cazul emboliilor periferice, tuse acută, hemoptizie, durere toracică substernală, wheezing (şuierături), durere la nivelul unui membru inferior, mărirea de volum a unui membru inferior, sincopă.

Insuficiența cardiacă acută este o afecțiune cardiacă severă caracterizată prin incapacitatea cordului de a asigura un debit circulator adecvat, cu instalarea rapidă a manifestărilor clinice specifice bolii şi care, în lipsa tratamentului corespunzător administrat de urgență, poate duce la apariția decesului. Din punct de vedere clinic boala se caracterizează prin dispnee cu instalare bruscă şi instalare progresivă, tuse acută, anxietate, ortopnee, tahipnee, hemoptizie, transpirații profunde, extremități reci, cianotice, wheezing, scăderea saturației în oxigen a sângelui periferic (SaO2<90%). Boala debutează frecvent noaptea, în timpul somnului. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratament

Tratament simptomatic. Datorită faptului că tusea are drept scop curățarea şi eliminarea substanțelor patologice de la nivelul căilor respiratorii, tratamentul simptomatic cu antitusive (precum Codeină, Dextrometorfan) sau expectorante-mucolitice (Bromhexin, Guaiafenezină) este utilizat într-un număr redus de cazuri.

Medicamentele bronhodilatatoare (precum Ipratropiumul, Salbutamolul, corticosteroizii inhalatori) pot fi utili în ameliorarea tusei acute aparută în cadrul infecțiilor acute de căi respiratorii superioare.

Tratamentul etiologic presupune corectarea bolii de bază care a dus la apariția tusei acute.

Astfel, tratamentul administrat în cazul faringitei acute de etiologie bacteriană constă în antibioterapie (Amoxicilină, Penicilină V, Moldamin, Azitromicină, Eritromicină, Claritromicină, cefalosporine, etc.) pentru combaterea agentului patogen, antiinflamatoare nesteroidiene (Acetaminofen, Ibuprofen) pentru combaterea inflamației locale, a durerilor de gât şi a cefaleei şi profilaxie cu vaccin streptococic multivalent, în cazul faringitelor streptococice. În faringitele virale se administrează tratament simptomatic (antiinflamatoare pentru combaterea febrei şi a durerilor, bronhodilatatoare pentru ameliorarea tusei, etc.).

În cazul laringitei acute, care în majoritatea cazurilor este determinată de virusuri, se administrează aerosoli cu epinefrină racemică, corticosteroizi, Dexametazonă, Prednison. În formele bacteriene se administrează antibiotice (ca şi in cazul faringitei acute bacteriene).

Tratamentul pneumoniei acute presupune administrarea de antibiotice (Amoxicilină, Amoksiklav, cefalosporine-Cefuroximă, Ceftriaxonă, Cefotaximă; macrolide-Azitromicină, Claritromicină; fluorochinolone-Moxifloxacină, Ciprofloxacină, etc.). Tratamentul simptomatic cu antitusive, în formele severe de tuse poate fi, de asemenea, eficient.

Tratamentul episoadelor de acutizare a BPOC presupune adminisrarea de bronhodilatatoare (betamimetice-Salbutamol, Terbutalină, Salmeterol, etc.; anticolinergice-bromură de ipratropium, tiotropium; teofilină retard), corticosteroizi (Budesonid, Fluticazonă), fluidificante şi expectorante (Ambroxol, Erdosteină, Fenspirid, N-acetil-cisteină), vaccinare antigripală şi antipneumococică, oxigenoterapie în formele severe cu hipoxie.

În cazul trombemboliei pulmonare se recomandă suport hemodinamic şi respirator (administrarea a 500 ml de lichide pentru creşterea indexului cardiac, terapie vasopresoare cu noradrenalină, dobutamină, adrenalină, dopamină; oxigenoterapie), tratament anticoagulant (cu heparină cu greutate moleculară mică-Enoxaparină, Dalteparină, etc.; heparină nefracționată, Fondaparină, anticoagulante antivitamine K-Acenocumarol, Warfarină, etc.; anticoagulante orale noi-Apixaban, Dabigatran, Rivaroxaban, etc.), tratament trombolitic (cu Streptokinază, Urokinază), iar în cazul formelor severe, se indică elbolectomie chirurgicală, montarea filtrelor venoase sau a cateterelor venoase.

Tratamentul în cazul insuficienței cardiace acute presupune adminisrarea oxigenoterapiei, a tratamentului cu diuretice (Furosemid, Hidroclorotiazidă), vasodilatatoare (Nitroglicerină), administrarea medicamentelor cu acțiune inotrop pozitivă (Dopamină, Dobutamină), a digitalicelor (Digoxin), a anticoagulantelor (heparină cu greutate moleculară redusă), iar în formele severe de boală se recomandă intervenție chirurgicală (angioplastie primară coronariană, implantarea dispozitivelor mecanice-Thoratec, Tandemheart, Synergy Pocket Micropump; balon de contrapulsație intraaortică). Cardioversia electrică poate fi, în anumite cazuri, utilă. [1], [2], [3], [4], [5]