Tuse

Tusea se caracterizează printr-o manevră expiratorie explozivă realizată în scopul eliberării căilor respiratorii şi eliminării secrețiilor patologice de la acest nivel.

Tusea apare ca răspuns la prezența secrețiilor, a mucusului şi a altor produse patologice la nivelul căilor aeriene. Tusea persistentă poate duce la alterarea calității vieții şi este secundară iritației căilor respiratorii.

Conform studiilor realizate până în prezent, tusea se află pe locul cinci în rândul simptomelor care determină bolnavul să se prezinte la medic.

Conştientizarea tusei este necesară pentru depistarea precoce a diferitelor afecțiuni respiratorii şi pentru tratarea acestora. Tusea care debutează brusc cu perturbarea somnului şi durere a musculaturii toracice nu poate trece neobservată. Nu putem spune însă acelaşi lucru în cazul unei tuse cu debut insidios şi evoluție îndelungată, care apare în cazul unei persoane fumătoare, aceasta din urmă considerând că a tuşi atunci când fumezi este un lucru normal.

În funcție de modul de apariție şi durata de persistență, pot fi descrise două forme de tuse: tusea acută, cu debit brusc şi evoluție mai scurtă de strei săptămâni şi tusea cronică, cu debut insidios şi evoluție îndelungată (pe parcursul a câtorva luni sau ani). [3], [4], [5], [6], [7]

Cauze şi factori de risc

Factorii de risc care determină apariția tusei variază în funcție de modul de evoluție al acesteia.

În cazul tusei cu caracter acut, factorii etiologici implicați sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:

• Rinita alergică acută
• Pneumoniile
• Infecțiile de căi respiratorii superioare şi inferioare de etiologie bacteriană sau virală
• Exacerbările BPOC
• Embolia pulmonară
• Aspirația de corp străin
• Insuficiența cardiacă.

Factorii de risc care pot determina apariția tusei cronice sunt reprezentați de:

• Rinita alergică cronică
• Bronşita cronică
• Formațiunile tumorale care determină compresiunea căilor respiratorii
• Boala de reflux gastro-esofagian
• Sindromul de rinoree posterioară
• Astmul bronşic
• Bronşita eozinofilică
• Bronşiectaziile
• Tuberculoza
• Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC)
• Cancerul bronhopulmonar. [3], [4], [5], [6], [7]

Semne şi simptome clinice

Tusea apărută în cadrul rinitei alergice poate fi însoțită de rinoree, prurit nazal şi ocular, lăcrimare abundentă, congestie nazală, miros alterat, fotosensibilitate, respirație orală, iritabilitate, tulburări ale somnului, cearcăne, dureri la nivelul feței.

Sindromul de rinoree posterioară se caracterizează prin apariția unor secreții nazale abundente care se scurg spre posterior, determinând apariția tusei.

Astmul bronşic se caracterizează prin dispnee expiratorie, wheezing, constricție toracică şi tuse. Tusea din cadrul astmului bronşic apare de regulă dimineața devreme sau în timpul nopții, este chinuitoare, neproductivă, cu expectorație în cantitate redusă spre sfârşitul crizei. Sputa eliminată poate fi albă, spumoasă sau purulentă. De asemenea, există o formă particulară de Astm bronşic denumit „astm bronşic tusiv”, care se caracterizează clinic doar prin tuse nocturnă chinuitoare şi neproductivă.

Tusea apărută în cadrul beronhopneumopatiei cronice obstructive este matinală, zilnică, productivă, care persistă cel puțin trei luni pe ani, timp de doi ani consecutiv, însoțită de expectorație cronică cu spută albicioasă şi aderentă, dispnee de efort şi alterarea calității vieții.

Pneumoniile pot fi caracterizate din punct de vedere clinic prin febră, frisoane, stare generală alterată, mialgii, artralgii, inapetență, scădere ponderală, tuse, hemoptizie, dispnee, durere toracică difuză sau cu caracter de „junghi” toracic, astenie, anorexie. Tusea apărută în cadrul pneumoniilor poate fi simptomul principal, poate fi productivă sau neproductivă, cu expectorație mucoasă sau mucopurulentă.

Tabloul clinic al cancerului bronho-pulmonar poate fi reprezentat de tuse, dispnee, wheezing, stridor, hemoptizie, scădere ponderală, astenie, hipocratism digital şi alte manifestări clinice datorate extinderii loco-regionale (disfagie, durere toracică, aritmii, pleurezie, etc.) şi metastazării procesului tumoral (hepatomegalie, dureri osoase, etc.). Tusea apărută în cancerul bronho-pulmonar este persistentă, rebelă la orice formă de tratament, cu schimbarea frecventă a caracterului, a calității şi cantității de expectorație.

Tuberculoza se caracterizează clinic prin subfebrilitate, tuse seacă sau slab productivă, dispnee, hemoptizie, inapetență, astenie, paloare, scădere ponderală, transpirații nocturne, nervozitate, insomnie şi persistența acestor manifestări clinice de peste două sau trei săptămâni. Tusea apărută în cadrul tuberculozei pulmonare este uscată şi persistă mai mult de trei săptămâni, fără răspuns la antitusive.

Bronşita cronică se caracterizează prin tuse persistentă de peste trei săptămâni, însoțită de expectorație purulentă, care apare frecvent în rândul persoanelor fumătoare.

În cadrul bolii de reflux gastro-esofagian, tusea cronică poate fi însoțită de pirozis, regurgitații acide, disfagie, odinofagie, scădere ponderală, anemie, faringodinie, disfonie, durere toracică non cardiacă, laringospasm, globus, apnee de somn.

Embolia pulmonară se caracterizează din punct de vedere clinic prin dispnee de repaus sau de efort instalată brusc, tuse, durere toracică cu caracter pleuritic, hemoptizie, wheezing, sincopă, durere şi edem al unuia dintre membrele inferioare.

Insuficiența cardiacă poate fi caracterizată prin dispnee, inițial de efort iar mai apoi de repaus, ortopnee, fatigabilitate, scăderea capacității de efort, tuse nocturnă cronică, hemoptizii, dureri epigastrice, localizate în hipocondrul drept sau precordiale, nicturie, grețuri, confuzie, sincopă, anorexie, meteorism.

Tusea apărută în cadrul laringitelor poate avea un caracter metalic, este „lătrătoare” şi este însoțită de disfagie, disfonie, răguşeală, dispnee inspiratorie, stridor, febră, tiraj suprasternal şi supraclavicular, coriză, tahipnee, paloare, hipoxie, cianoză perioronazală.

Aspirația de corpi străini poate fi caracterizată clinic prin crize de sufocare şi tuse. [1], [2], [3], [4], [5], [6], [7]

Tratament

Tratamentul admimistrat în cazul tusei poate fi etiologic, al bolii de bază, sau simptomatic, de combatere şi ameliorare a sindromului tusiv.

Tratament etiologic

În cadrul astmului bronşic se recomandă administrarea medicației specifice cu beta2-agonişti cu durată lungă de acțiune, anticolinergice (tiotropium, bromură de ipratropium), glucocorticoizi, inhibitori de leucotriene (Montelukast, etc.) şi anticorpi monoclonali anti-IgE (Omalizumab).

În cazul pneumoniilor se recomandă inițierea antibioterapiei cu Amoxicilină, Ampicilină, Eritromicină, Azitromicină, Moxifloxacină, Cefuroxim, Ceftriaxonă, etc.

Tratamentul bronhopneumopatiei cronice obstructive presupune adminisraea medicației bronhodilatatoare (Teofilină), a corticosteroizilor (Prednison, Metilprednisolon) şi a inhibitorilor de fosfodiesterază 4 (Roflumilast). Vaccinarea antigripală şi antipneumococică, pot fi, de asemenea, eficiente.

Tratamentul administrat în cadrul tuberculozei presupune medicație antituberculoasă cu Izoniazidă, Rifampicină, Etambutol, Streptomicină, etc.

Tratamentul cancerului bronhopulmonar presupune intervenție chirurgicală (lobectomie, pneumonectomie), chimioterapie (cu Cisplatin, Gemcitabină, Paclitaxel, Docetaxel, Etopozid, etc.), radioterapie şi tratamente biologice (cu Crizotinib, Bevacizumab, etc.).

Tratamentul administrat în cadrul emboliei pulmonare presupune suport hemodinamic şi respirator, anticoagulare (cu heparine cu greutate moleculară mică, Fondaparină, heparine nefractionată, antagonişti ai vitaminei K), tromboliză (cu Streptokinază, Urokinază) şi embolectomie chirurgicală.

Tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian presupune administrarea inhibitorilor de pompă de protoni (Omeprazol, Esomeprazol, etc.), a blocantilor receptorilor H2 histaminici (Ranitidină, Famotidină, etc.), antiacidelor şi alginaților. În formele severe pot fi efectuate anumite proceduri antireflux endoscopice sau chirurgicale (fundoplicatura Nissen).

Tratamentul administrat în cadrul insuficienței cardiace presupune modificarea stilului de viață (renunțarea la fumat și alcool, alimentație hiposidată, antrenament fizic, scădere în greutate în cazul persoanelor supraponderale), terapie medicamentoasă cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (Enalapril, Captopril, etc.), beta-blocante (Metoproluol, Bisoprolol, etc.), antialdosteronice (Spironolactonă, etc.), diuretice (Furosemid, Hidroclorotiazidă, etc.) şi tratament chirurgical în formele severe de boală (implantarea defibrilatorului cardiac, terapie de resincronizare cardiacă, revascularizare miocardică, proteză valvulară, transplant cardiac).

Tratament simptomatic

Datele din literatura de specialitate nu susțin utilizarea medicamentelor antitusive sau mucolitice, deoarece prin intermediul tusei se produce curățarea căilor aeriene de secreții și mucus, ceea ce favorizează eliminarea agenților infecțioşi şi rezolvarea infecțiilor respiratorii. De altfel, antitusivele au rolul de a deprima centrul tusei localizat la nivel medular, cu supresia tusei și scăderea eliminării produselor patologice de la nivelul căilor respiratorii. Cu toate acestea, numeroşi bolnavi care acuză tuse acută sau cronică, aşteaptă prescrierea unui astfel de medicament.

Cele mai frecvent utilizate antitusive în practica medicală sunt codeina şi dextrometorfanul. Ipratropiumul administrat pe cale inhalatorie poate fi utilizat în scop antitusiv.
Mucoliticele sunt medicamente cu rol in reducerea prin liză a secrețiilor vâscoase de la nivelul tractului respirator, favorizând eliminarea lor. Dintre acestea, cele mai utilizate în practica medicală sunt Acetilcisteina, Bromhexinul, Ambroxolul, Erdosteina, Carbocisteina, Dornaza alfa.

Medicamentele expectorante au rol în reducerea secrețiilor vâscoasede la nivelul căilor aeriene, facilitând expectorația. Expectorantul utilizat de rutină în practica medicală este Guaiafenezina.
Combaterea şi ameliorarea tusei se poate realiza şi prin administrarea tratamentelor topice, precum miere, glicerină, lemn dulce, siropuri cu extract de cireşe, sirop din ridiche și potbal, etc.

Medicamentele bronhodilatatoare, precum bromura de ipratropium, salbutamolul, terbutalina, formoterolul, etc., pot fi utilizate în calmarea tusei apărută în cadrul infecțiilor acute de căi respiratorii superioare, în BPOS sau în astmul bronșic. [1], [2], [5], [6], [7]