Tumorile spinale

Tumorile coloanei vertebrale reprezintă formațiuni patologice care se dezvoltă în canalul spinal sau în formațiunile osoase de la nivelul coloanei vertebrale. Acestea pot avea drept punct de plecare o varietate crescută de țesuturi și pot prezenta consecințe severe asupra stării de sănătate a pacientului și asupra calității vieții acestuia. Prin urmare, cunoașterea și diferențierea tipurilor de tumori spinale și recunoașterea principalelor simptome, precum și a opțiunilor de tratament și de prevenire este de importantă pentru reducerea morbidității asociată acestor formațiuni.

Etiopatogenie

Etiologia tumorilor spinale depinde în principal de tipul acestora. Astfel, tumorile primare ale coloanei vertebrale au drept punct de plecare țesuturile proprii măduvei spinării, învelișul protector al acestuia, denumit meninge, sau formațiunile osoase ale coloanei vertebrale, adică vertebrele. Etiologia exactă a acestor formațiuni nu este pe deplin cunoscută în prezent, însă pot fi incriminate diferite anomalii genetice sau unii factori de mediu. (1)

În schimb, tumorile spinale secundare, denumite și metastatice, sunt formațiuni ce au invadat țesuturile coloanei vertebrale, însă având punct de plecare alte zone din organism. Mai exact, cele mai comune tipuri de cancer ce determină apariția de metastaze la nivel spinal sunt cel pulmonar, de sân, de prostată sau de rinichi. Astfel, tumorile medulare secundare se dezvoltă ca urmare a răspândirii celulelor canceroase prin fluxul sanguin sau prin sistemul limfatic de la alte tumori maligne din organism, care ajung în stadiul 4 de dezvoltare. (2)

Tipuri de tumori spinale

Cel de-al doilea criteriu de clasificare a tumorilor spinale este în funcție de localizarea acestora la nivelul structurilor coloanei vertebrale, astfel că se pot deosebi:

• tumori intradurale extramedulare;
• tumori intramedulare;
• tumori extradurale. (3)

Tumori intradurale extramedulare sunt formațiuni care se formează în interiorul canalului spinal, însă în afara măduvei spinării. Exemple de astfel de tumori sunt meningioamele, schwanoamele și neurofibroamele, tumori ale tecii nervoase, și ependimoamele, apreciindu-se că acestea însumează 40% dintre cazurile diagnosticate.

În contrast, tumorile intramedulare sunt formațiuni ce se dezvoltă în interiorul măduvei spinării. Prevalența acestor tipuri de tumori este de aproximativ 5%, exemple reprezentative ale acestora fiind astrocitoamele, ependimoamele și hemangioblastoamele. (2)

Tumorile ce se află în afara durei mater, învelișul subțire care înconjoară măduva spinării cu rol de protecție al acesteia, se numesc tumori extradurale. Frecvența tumorilor cu această localizare, în comparație cu cele anterior prezentate, este de aproximativ 55%, astfel că acestea sunt cele mai frecvent întâlnite în practica medicală. Leziunile de această natură sunt rezultate în urma metastazării unor tumori maligne sau, mai rar, pot fi schwanoame cu punct de plecare celulele rădăcinilor nervoase. (3)

Semne și simptome

Tumorile spinale sunt însoțite de o serie de semne și simptome specifice, care deseori afectează calitatea vieții persoanelor care suferă de acestea. Cele mai comune simptome sunt:

• anomalii ale coloanei vertebrale;
• dureri de spate și cervicale;
• deficite neurologice. (4)

Durerea este simptomul cel mai reprezentativ al tumorilor spinale, manifestată sub forma unui disconfort persistent la nivelul spatelui, ce se intensifică în timp, în special noaptea sau la efectuarea de exerciții fizice. În cazul în care tumora comprimă rădăcinile nervoase adiacente acesteia, durerile pot iradia către brațe sau picioare. În plus, alături de dureri se mai pot constata și modificări morfologice ale coloanei vertebrale, întrucât tumorile de dimensiuni mari sau cele care afectează oasele coloanei vertebrale pot provoca deformări ale acesteia, precum anomalii de curbură, un exemplu reprezentativ fiind scolioza. (3)

Tumorile spinale pot produce deficite neurologice, cum ar fi oboseală, amorțeală sau furnicături la nivelul extremităților. Mai pot fi întâlnite și îngreunări ale coordonării, ale mersului sau de control al intestinului și al vezicii urinare. Acestea pot determina și o apariție a reducerii tonusului muscular la nivelul brațelor sau al picioarelor, îngreunând astfel activitățile de zi cu zi ale pacienților. (5)

Atitudinea terapeutică

Tratamentul tumorilor spinale depinde de o multitudine de factori, printre care se numără:

• starea de sănătate a pacientului;
• dimensiunea;
• tipul tumorii;
• localizarea;
• stadiul.

Tratamentul de elecție în majoritatea tipurilor de tumori spinale este cel chirurgical, scopul operației fiind de a îndepărta tumora, menținând în același timp funcția și stabilitatea coloanei vertebrale. Din cauza localizării sau extinderii tumorii, excizia în totalitate a tumorii poate să nu fie posibilă în anumite circumstanțe, astfel că intervenția chirurgicală poate fi efectuată în scop paliativ, îmbunătățind calitatea vieții prin decompresia măduvei spinării sau a rădăcinilor nervoase. (3, 6)

Radioterapia utilizează fascicule pentru a ținti și distruge celulele canceroase, putând fi utilizată înainte sau după intervenția chirurgicală în vederea reducerii dimensiunilor tumorale sau distrugerii celulelor canceroase rămase, respectiv. Pacienții cu tumori inoperabile sau cei care nu pot fi supuși unei intervenții chirurgicale din cauza comorbidităților pot beneficia, de asemenea, de radioterapie, ca opțiune de ameliorare a simptomelor și reducere a volumului tumoral.

Chimioterapia presupune utilizarea unor anumite substanțe în vederea distrugerii celulelor canceroase, putând fi utilizată ca adjuvant al intervențiilor chirurgicale sau în paralel cu radioterapia, în special în cadrul tratamentului tumorilor spinale metastatice. (2)

Prevenirea tumorilor spinale

Întrucât etiologia concretă a tumorilor spinale este incomplet cunoscută, metodele prin care acestea pot fi prevenite nu constituie un ghid exact pe care pacienții să îl urmeze. Cu toate acestea, în acest scop se pot urma recomandările generale de reducere a riscului de apariție a cancerului, printre care se numără adoptarea unui stil de viață sănătos, ce presupune exerciții fizice regulate, o dietă echilibrată și evitarea consumului de tutun și de alcool în exces.

Controalele medicale regulate pot facilita descoperirea și gestionarea timpurie a oricăror posibile afecțiuni, inclusiv a tumorilor coloanei vertebrale, astfel că examinările de rutină pentru tumorile din alte zone ale corpului pot ajuta, de asemenea, la detectarea timpurie a tumorilor spinale, în cazul în care cancerul de la aceste nivele se răspândește la nivelul coloanei vertebrale. (3)

Prognostic

Prognosticul pentru tumorile coloanei vertebrale variază în funcție de factorii de care depinde tratamentul acestora. În general, se consideră că, spre deosebire de tumorile maligne, tumorile benigne au un prognostic mai bun pe termen lung, iar depistarea și tratamentul precoce oferă cele mai bune șanse pentru recuperarea completă în urma unui astfel de diagnostic.

În plus, gradul de îndepărtare a tumorii, funcționalitatea coloanei vertebrale din urma intervenției și răspunsul la terapiile adjuvante (radioterapia sau chimioterapia) au un impact major asupra prognosticului. În plus, prognosticul general al tumorilor maligne metastatice ale coloanei vertebrale este determinat de stadiul tumorii inițiale și de răspunsul acesteia la terapia sistemică. (4)