Tumori benigne ale rinofaringelui

Faringele este un conduct semicilindric care leaga fosele nazale cu laringele si cavitatea bucala cu esofagul. Este impartit in 3 segmente:

• Segmentul superior - Rinofaringe/Epifaringe/Nazofaringe/Cavum - in care exista orificiul faringian al trompei lui Eustachio si amigdala faringiana a lui Luschka.
• Segmentul mijlociu - Orofaringe/Bucofaringe/Mezofaringe care comunica prin istmul bucofaringian cu cavitatea bucala. Contine lojile amigdaliene cu amigdalele palatine.
• Segmentul inferior - Laringofaringe/Hipofaringe se continua inferior cu faringele anterior si cu esofagul posterior. Peretele anterior este constituit din baza limbii si epiglota. Peretii laterali sunt alcatuiti din sinusurile piriforme.
  
  Posterior corespunde corpilor vertebrali C3-C4-C5.

Functiile faringelui sunt:

• deglutitia (deglutitia faringiana reprezinta al doilea timp al inghitirii);
• respiratia (faringele contribuie la conditionarea termica a aerului);
• fonatia;
• auditia (faringele contribuie la aerisirea casutei timpanului prin deschiderea oroficiului faringian al trompei lui Eustachio in al doilea timp al deglutitiei);
• de aparare.

Fibromul nazofaringian

Fibromul nazofaringian este cea mai frecventa tumora benigna rinofaringiana. In literatura este cunoscuta ca fiind tumora dura sangeranda a pubertatii masculine ce apare exclusiv in cavum.

Etiologia este necunoscuta, dar se pare ca factorii hormonali au un rol preponderent (la acesti bolnavi 17 ceto-steroizii urinari sunt scazuti).

Anatomo-patologic

• macroscopic - formatiune tumorala neteda, roz-pala, dura;
• microscopic - formatiunea tumorala este un angiofibrom cu particularitatea ca vasele sangvine au doar perete endotelial;

Simptomatologie

• debut insidios cu epistaxisuri repetate si obstructie nazala unilaterala, partiala initial. In evolutie obstructia devine totala si bilaterala.
• rinoree mucopurulenta;
• hipoacuzie (datorita obstructiei tubare);
• voce nazonata;

Examenul clinic

• rinoscopie anterioara - rinoree mucopurulenta; dupa aspirarea secretiilor se poate pune in evidenta polul anterior al formatiunii tumorale;
• rinoscopie posterioara - se evidentiaza tumora multilobulata, roz-palida, dura, acoperita de striuri de sange si secretii mucopurulente;

Riscul hemoragiei contraindica tuseul cavumului sau biopsia.

Diagnostic

Diagnosticul de certitudine se poate sustine pe baza rezultatelor la dozarea 17ceto-steroizilor corelate cu examul endoscopic, radiografii si tomografii frontale si sagitale, CT/RMN (extensie endocraniana), arteriografie carotidiana.

Diagnosticul diferential - vegetatii adenoide, alte tumori benigne sau tumori maligne;

Evolutia tumorii este caracterizata prin extensie si distructie, invadand: fosele nazale, sinusurile, orbitele, fosele pterigomaxilare, baza craniului,

Tratament

Tratamentul este chirurgical si consta in ablatia formatiunii tumorale.

Alte formatiuni tumorale benigne rinofaringiene (mai rar intalnite) sunt:

Chisturile cavumului

Chisturile cavumului determina obstructie nazala progresiva, hipoacuzie la care se adauga cefalee occipitala, rigiditatea muschilor cefei, adenopatie cervicala posterioara si rinoree posterioara fetida in cazul suprainfectarii chistului. La rinoscopie posterioara se pune in evidenta formatiunea tumorala pe linia mediana a boltii cavumului, de 1-2 cm diametru, sesila si neteda, iar la palpare se observa ca este elastica, renitenta si nedureroasa. Aceste chisturi au fost semnalate la varste tinere (15-30 ani);

Polipul dermoid

Polipul dermoid face parte din categoria tumorilor teratoide. Se intalneste frecvent la sugari. Ca simptomatologie se mentioneaza dispnee, cianoza, tuse, tulburari de alimentatie. Diagnosticul este dificil pana in momentuil in care, in timpul unui efort, formatiunea tumorala este proiectata in cavitatea bucala depasind valul palatin. Examenul radiologic orienteaza diagnosticului deceland opacifierea nazofaringelui. Diagnosticul de certitudine este pus doar de examenul histopatologic al formatiunii extirpate chirurgical.

Meningocelul bazei craniului

Meningocelul bazei craniului constituie o raritate, dar trebuie banuit in cazurile in care exista o formatiune tumorala care isi mareste volumul in timpul efortului si eventual asociaza si alte anomalii congenitale.

Fibromixomul

Fibromixomul se mai gaseste in literatura si sub denumirea de polip choanal. Este o formatiune tumorala pediculata, nesangeranda si de consistenta semi-dura. Diagnosticul diferential se realizeaza cu polipii mucosi ai foselor nazale, cu polipii sinochoanali Killian si cu fibromul nazofaringian.

plasmocitomul

Macroscopic (la rinoscopie posterioara) aspectul este nespecific: polip neted, roz-cenusiu, neulcerat. Diagnosticul se sustine in prezenta rezultatului histopatologic, pe negativitatea examenul radiologic si pe absenta proteinei Bence-Jones in urina.