Tumora glomică

Tumorile glomice sunt afecțiuni rare ale sistemului vascular care se dezvoltă în principal în regiunile glomice, structuri arteriovenoase specializate, responsabile de reglarea fluxului sanguin în corp. Tumora glomică poate să apară în diferite părți ale corpului, dar este cel mai frecvent întâlnită la nivelul degetelor de la mâini sau de la picioare.

Incidența și prevalența tumorilor glomice pot varia în funcție de populație și de zona geografică studiată, însă în general acestea sunt mai frecvente la adulți decât la copii și pot afecta în principal persoanele de sex feminin. Deoarece tumorile glomice sunt rare și adesea diagnosticate greșit sau confundate cu alte afecțiuni, în prezent este dificil de stabilit care este incidența sau prevalența lor la nivel de populație. (1, 2)

Cauze și factori de risc

Cauza exactă a tumorilor glomice nu este pe deplin înțeleasă, însă se crede că sunt rezultatul unei dezvoltări anormale a celulelor glomice. Potrivit cercetărilor, unele tumori glomice pot fi de natură ereditară, ceea ce sugerează existența unui factor genetic în dezvoltarea afecțiunii. Cu toate acestea, în multe cazuri, cauza exactă rămâne necunoscută. Deși nu există cauze sau factori de risc cunoscuți, studiile au evidențiat o relație potențială de cauzalitate între tumorile glomice și următorii factori:

• predispoziția ereditară (unele forme de tumori glomice pot fi asociate cu predispoziția genetică);
• sexul și vârsta (tumorile glomice afectează mai frecvent femeile adulte);
• traume repetate sau leziuni repetate la nivelul degetelor sau al altor zone în care sunt prezente structuri glomice;
• expunerea frecventă și prelungită la frig sau schimbările extreme de temperatură;
• existența altor afecțiuni vasculare (unele tulburări sau afecțiuni vasculare, cum ar fi boala Raynaud sau angiodisplazia, pot fi asociate cu un risc crescut de dezvoltare a tumorilor glomice). (1, 2, 3)

Semne și simptome

Simptomele asociate cu tumora glomică pot varia în funcție de localizarea tumorii și de dimensiunea sa. Cele mai frecvente simptome includ:

• durere intensă (tumora glomică este însoțită adesea de durere severă, care poate fi descrisă ca o senzație de arsură sau o pulsație constantă);
• sensibilitate la atingere (degetele sau zonele afectate pot fi foarte sensibile și pot prezenta o sensibilitate crescută la atingere sau presiune);
• degete reci și palide (tumora glomică poate afecta circulația sângelui către deget, ceea ce determină apariție unei senzații constante de rece și paloarea zonei afectate);
• apariția unei mici umflături subcutanate (uneori, tumora poate fi observată ca o mică umflătură sub piele). (2, 3)

Diagnostic

În plus față de evaluarea clinică și examenul fizic, diagnosticul tumorilor glomice poate implica și o serie de teste paraclinice, utilizate pentru a confirma diagnosticul, pentru a evalua dimensiunea și localizarea tumorii și pentru a exclude alte afecțiuni similare. Câteva exemple de teste paraclinice utilizate în diagnosticul tumorilor glomice includ:

• hemograma completă (poate oferi informații despre nivelul celulelor sanguine, inclusiv a hematiilor și a leucocitelor, care pot indica prezența unei tumori sau pot oferi indicii despre starea generală a pacientului);
• markerii tumorali (tumora glomică poate duce la eliberarea anumitor substanțe în sânge, denumite markeri tumorali);
• radiografii (pot ajuta la identificarea modificărilor osoase asociate tumorii glomice);
• ecografia (poate oferi informații despre dimensiunea și localizarea tumorii, precum și despre circulația sanguină în regiunea afectată).

Alte teste de imagistică, precum tomografia computerizată sau imagistică prin rezonanță magnetică pot ajuta la confirmarea diagnosticului, atunci când evaluările anterioare nu oferă imagini clare sau când este necesară o vizualizare mai detaliată a tumorii glomice. (1, 4, 5)

Tratament

Tratamentul pentru tumora glomică depinde de mai mulți factori, inclusiv de dimensiunea, localizarea și stadiul tumorii, precum și de starea generală a pacientului. Opțiunile de tratament pot varia, însă în general excizia chirurgicală este singura procedură de tratament eficientă. În cazul în care tumora este una de dimensiuni mici sau este localizată într-o regiune în care intervenția chirurgicală poate fi dificilă sau periculoasă, medicul poate recomanda o abordare de observare activă, ce implică monitorizarea regulată a tumorii prin intermediul evaluărilor clinice și a investigațiilor imagistice, pentru a evalua evoluția și a interveni în cazul unei creșteri sau a apariției simptomelor. (1, 5)

Excizia chirurgicală

Chirurgia este prima opțiune de tratament pentru tumorile glomice. Scopul principal al intervenției chirurgicale este îndepărtarea completă a tumorii glomice. În funcție de dimensiunea și localizarea tumorii, intervenția poate varia de la o excizie locală a tumorii la o rezecție mai extinsă, care implică îndepărtarea țesuturilor înconjurătoare. Uneori, pentru a restabili funcționalitatea zonei afectate, poate fi necesară inclusiv reconstrucția chirurgicală. (5)

Terapia cu laser

Unele tumori glomice pot fi tratate cu succes folosind terapia cu laser, un tratament ce implică utilizarea unei fibre optice subțiri, care este introdusă în tumoră și care generează căldură, pentru a distruge celulele tumorale. Terapia cu laser poate fi utilizată în special pentru tumorile glomice mici sau localizate în zone sensibile. În prezent, din cauza numărului redus de cazuri diagnosticate, terapia cu laser este subraportată ca fiind utilizată în tratamentul unei tumori glomice. Există un singur raport oficial, publicat în The Journal of Dermatologic Surgery and Oncology, care prezintă un caz în care tratamentul cu laser a reușit îmbunătățirea simptomatologiei și a aspectului tumorilor. (7)

Radioterapia

Poate fi folosită ca o opțiune de tratament adjuvantă sau alternativă în cazul tumorilor glomice care nu pot fi îndepărtate chirurgical sau în cazurile în care există un risc mare de recurență. Radiațiile ionizante sunt direcționate către zona afectată pentru a distruge celulele tumorale. Radioterapia poate fi administrată într-o serie de sesiuni, pe parcursul unor săptămâni sau luni. (8, 9)

Embolizarea tumorii

Procedură minim invazivă ce presupune introducerea în vasele de sânge care alimentează tumora glomică a unui material special, care blochează fluxul de sânge către tumoare, ceea ce poate determina restrângerea și reducerea dimensiunii tumorii înainte de intervenția chirurgicală sau de radioterapie. (10)