Tulburarile de statica si motilitate palpebrala

Pleoapele sunt mentinute in pozitia lor fiziologica, cu ajutorul unor ligamente – interne sau externe – care le ancoreaza la nivelul rebordului orbitar. Ligamentul este o bandeleta fibroconjunctiva, ce are rolul de a fixa componentele unei articulatii (ligamente articulare), sau rolul de a sustine anumite organe, cum este si cazul pleoapelor; in cazul de fata vorbim despre existenta unor ligamente suspensoare. Ligamentele palpebrale se afla dispuse in prelungirea celor doua structuri tarsale, pe care le fixeaza la nivelul scheletului osos orbitar.

La nivelul fetei lor posterioare, pleoapele se sprijina pe polul anterior al globului ocular, prin intermediul membranei conjunctivale palpebrale. Pleoapele pot fi mentinute in pozitie normala, atata timp cat scheletul palpebral detine o anumita rigiditate - rigiditate care depinde intotdeauna, de integritatea structurilor tarsale si de integritatea septului orbitar (tarsul si septul orbitar alcatuiesc impreuna scheletul pleoapei) .

Tulburarile de statica palpebrala apar in cadrul anumitor patologii oculare care, fie afecteaza componenta tarsala, fie afecteaza componenta septala din structura scheletului pleoapei. In patologia oculara, exista doua tipuri de tulburari ale staticii palpebrale: entropionul si ectropionul – ambele disfunctii avand grave repercursiuni functionale si de ordin estetic.

Tulburarile de motilitate palpebrala se pot manifesta sub forma a patru entitati clinice distincte – ptoza palpebrala (este vorba de ptoza = caderea, pleoapei superioare), sindromul retractil palpebral, lagoftalmia paralitica, si blefarospasmul.

Ptoza palpebrala apare datorita disfuctiei importante a muschiului ridicator al pleoapei superioare, dar si datorita disfunctiei muschiului trasal Muller. Sindromul retractil palpebral consta in retractia marginilor pleoapelor, deasupra limbului superior si inferior, determinand astfel vizualizarea unei benzi sclerale de latime variabila. Lagoftalmia se datoreaza paraliziei nervului facial, fenomen ce impidica ocluzia palpebrala. Si nu in ultimul rand, blefarospasmul – o tulburare de motilitate palpebrala produsa de contractia anormala si involuntara a muschiului orbicular.

Deoarece pleoapele au un rol foarte important in protectia polului anterior al globului ocular, este de la sine inteles ca orice tulburare de pozitie si miscare a pleoapelor, se va repercuta implicit asupra functionalitatii oculare – acesta este si motivul pentru care aceste tulburari trebuiesc tratate cu seriozitate si corectate pe cat posibil chirurgical.