Tulburarea afectiva sezoniera

Tulburarile afective sezoniere reprezinta o tulburare a starii afective in care persoanele cu o sanatate mentala normala in cea mai mare parte a anului sufera simptome depresive in diferite anotimpuri, iarna sau/si vara. Conditia mai este cunoscuta si sub denumirile: depresie de iarna sau vara sau depresie sezoniera, melancolia de iarna sau vara. Desi medicii au fost mai initii sceptici asupra patologiei, aceasta este recunoscuta astazi drept o conditie psihiatrica frecventa.

Simptomele pot cuprinde dificultatea trezirii dimineata, stare de rau matinala, tendinta la hipersomnie si supraalimentatie, mai ales pofta de carbohidrati, conducind la cistig in greutate. Alte simptome cuprind lipsa energiei, dificultatea de a se concentra asupra activitatilor, evitarea socializarii si a prietenilor, familiei si libido scazut. Toate aceste comportamente duc la depresie, gindire pesimista, lipsa de siguranta si lipsa placerilor. Persoanele care sufera de depresie de iarna sau vara prezinta simptome ale depresiei clasice cuprind insomnia, anxietate, iritabilitate, apetit scazut, scadere in greutate, izolarea, absenta dorintei sexuale si suicid.

Tulburarea afectica sezoniera nu este privita ca o conditie separata patologica. Poate fi aplicata ca o descriere adaugata modelului episoadelor majore de depresie la pacientii cu depresie majora sau la cei cu tulburare bipolara. Aceasta trebuie sa indeplineasca patru criterii: episoadele depresive apar la un anumit moment al anului, remisiunea sau mania/hipomania apare la un alt moment al anului, aceste modele trebuie sa dureze cel putin doi ani consecutivi fara episoade depresive majore nonsezoniere in aceasta perioada, iar aceste episoade depresive sezoniere sa depaseasca alte episoade depresive de-a lungul vietii pacientului. In cultura populara, uneori termenul de tulburare afectiva sezoniera este aplicat incorect trecerii normale la nivelul mic de energie in perioada iernii, oamenii considerind ca sufera de o problema fizica care trebuie tratata prin diferite terapii sau medicamente.

La multe alte specii de mamifere, activitatea este diminuata in timpul lunilor de iarna ca raspuns la reducerea hranei disponibile si a dificultatii supravietuirii in mediul rece. Hibernarea este un exemplu extrem, dar chiar si speciile care nu hiberneaza prezinta adesea modificari ale comportamentului in timpul iernii. S-a argumentat ca tulburarea afectiva sezoniera este o adaptare evolutionista a oamenilor, o varianta a hibernarii intr-o maniera ancestrala. Probabil, hrana era dificil de gasit in preistoria umanitatii, iar o tendinta spre un nivel scazut al energiei si al afectivitatii in timpul lunilor de iarna ar fi fost adaptativa prin reducerea nevoii de aport caloric. Preponderenta pacientilor femei sugereaza ca raspunsul poate regla intr-un fel reproducerea.

Exista multiple terapii pentru tulburarea afectiva sezoniera, incluzind terapia cu lumina, medicatia, administrarea de aer-ionizat, terapia cognitiva-comportamentala si suplimentarea hormonului melatonina.

Majoritatea persoanelor care sufera de melancolie de iarna prezinta si depresie majora, iar 20% dintre acestia pot avea sau dezvolta tulburare bipolara. Este importanta diferentierea intre ameliorarea emotionala asociata cu recuperarea din depresia de iarna si un episod maniac, datorita diferentelor terapeutice importante. In acest caz persoanele cu melancolie de iarna pot suferi depresie in timpul iernii si hipomanie vara.

Cauze si factori de risc

Tulburarea afectiva sezoniera a fost asociata cu un dezechilibru chimic al creierului declansat de scurtarea zilelor iarna si lipsa luminii soarelui. In acelasi mod in care lumina solara afecteaza activitatile sezoniere in lumea animalelor, tulburarea afectiva sezoniera poate fi un efect al acestor variatii ale luminii solar, la oameni. Pe masura ce anotimpurile se schimba, oamenii sufera o schimbare a ceasului biologic sau a ritmului circadian.

Au fost propuse diferite etiologii. O posibilitate este scaderea serotoninei si a polimorfismului serotoninei, care ar juca un rol in patofiziologia depresiei sezoniere. O alta teorie presupune implicarea melatoninei, hormon produs de glanda pineala.

Melatonina, un hormon al somnului a fost asociat si cu tulburarea afectiva sezoniera. Acest hormon implicat in depresie este produs la nivele maxime noaptea. Cind zilele sunt mai scurte si mai intunecate, este produsa mai multa melatonina. Cercetatorii au dovedit ca lumina stralucitoare afecteaza biochimia creierului, desi mecanismul exact prin care oamenii sunt afectati nu este inca cunoscut. Unele date sugereaza ca popoarele care traiesc cel mai departe de ecuator sunt cele mai afectate. Cele mai dificile luni pentru cei care sufera de depresia sezoniera par a fi ianuarie si februarie. Tulburarea poate debuta la orice virsta, dar grupul de virsta la care apar primele simptome este cuprins intre 18 si 30 de ani.

Mutatia unei gene care exprima melanopsina a fost implicata in riscul de a dezvolta depresia sezoniera.

Semne si simptome

Femeile sunt diagnosticate cu aceasta conditie mult mai frecvent decit barbatii. Totusi printre batrani incidenta intre sexe este egala, desi tulburarea afectiva sezoniera nu este des intilnita la virstnici. Patologia este mai frecventa la adultii tineri, desi poate apare la orice virsta.

Simptomele tulburarii afective sezoniere sunt similare depresiei, dar apar intr-o anumita perioada a anului. De obicei simptomatologia debuteaza la inceputul toamnei sau iarna si se amelioreaza primavara. Simptomele sunt mai usoare toamena si se agraveaza pe masura ce iarna progreseaza iar cantitatea de lumina solara scade. Totusi, natura si severitatea simptomelor variaza de la persoana la persoana. Unii pacienti sufera episoade recurente de depresie unipolara, in timp ce altele dezvolta depresie bipolara. Depresia unipolara se caracterizeaza doar prin simptomele depresive, iar forma bipolara implica perioade de depresie urmate de manie, in care pacientul se simte fericit, energetic si mult mai sociabil.

Simptomele mimeaza pe cele ale distimiei sau chiar al depresiei majore. Exista si riscul de suicid la unii pacienti. Un studiu raporteaza un procent intre 6 si 35% dintre pacienti care necesita internare in timpul unui episod al bolii. Uneori pacientii pot sa nu fie tristi, dar le lipseste energia de a socializa si a efectua diferite activitati.

Principalele simptome ale tulburarii sezoniere afective cuprind tristete si lipsa placerii sau a interesului in activitatile zilnice, normale.

Alte simptome depresive cuprind:
- iritabilitate, disperare, sentimente de vinovatie
- absenta stimei de sine, indecizie, plins
- stres si anxietate, absenta dorintei sexuale.

In plus fata de simptomele de mai sus, pacientii mai pot prezenta:
- oboseala si hipersomnie
- implicarea redusa in activitati
- letargie
- apetit crescut si hiperfagie.

Intr-o minoritate din cazuri, simptomele apar vara. In aceasta perioada depresia este caracterizata mai mult de insomnie, inapetenta, scadere ponderala si agitatie sau anxietate. In si mai putine cazuri, un pacient poate experimenta anbele depresii de iarna si vara, in timp ce se simte bine in fiecare toamna si primavara. Multe persoane cu tulburare afectiva sezoniera raporteaza agravarea depresiei sau recadere cind lumina solara scade (cer acoperit de nori, ploaie sau daca in interiorul camerei este intunecat). Unele persoane cu tulburare afectiva sezoniera pot avea modificari sezoniere ale starii emotionale, suferind episoade acute in model recurent la momente diferite ale anului. In mod clasic sunt descrise persoane cu tulburare bipolara care sufera mai ales episoade depresive iarna si maniace vara.

O persoana care sufera oricare dintre aceste simptome trebuie sa discute cu medicul despre tulburarea afectiva sezoniera. O evaluare medicala competa trebuie sa cuprinda un examen fizic si analize ale singelui (testarea tiroidiana), urinoanaliza (test de sarcina, testarea pentru droguri). O evaluare medicala este indicata deoarece tulburarea afectiva sezoniera poate fi frecvent interpretata diagnostic gresit drept hipertiroidism, mononucleoza infectioasa sau alte conditii medicale.

Pentru multe persoane, tulburarea afectiva sezoniera poate fi o conditie dificila, greu de adaptat, cu efecte semnificative asupra vietii cotidiene, dar tratabila.

Diagnostic

Pentru a ajuta la diagnosticarea tulburarii afective sezoniere, medicul va efectua o evaluare medicala completa. Pacientul va fi intrebat despre starea sa emotionala si comportament, despre modelul de somn si alimentatie, relatiile afective si sociale, cele profesionale sau alte intrebari despre viata. Acesta va completa citeva chestionare psihologice. Examenul fizic va verifica eventualele conditii patologice asociate sau care ar putea determina simptomele.

Nu exista teste medicale pentru tulburarea afectiva sezoniera. Daca este suspectata o conditie medicala etiologica, aceasta poate fi evaluate prin teste de singe sau alt tip de teste.

Tulburarea afectiva sezoniera este considerata un subtip de depresie sau tulburare bipolara. Chiar si printr-o evaluare medicala si psihiatrica completa, diagnosticarea acesteia poate ramine dificila, datorita similaritatii cu alte tipuri de depresii. Criteriile care trebuie indeplinite de catre pacient pentru a fi diagnosticat cu tulburare afectiva sezoniera cuprind:
- depresie sau alte simptome pentru cel putin doi ani consecutive, in aceiasi perioada a anului
- perioadele de depresie au fost urmate de perioade fara depresie
- nu exista alte explicatii pentru modificarile starii emotionale sau a comportamentului.

Tratament

Exista multiple tratamente diferite pentru tulburarea afectiva sezoniera, in functie de severitatea simptomelor. Multi medici recomanda activitatile in mediul exterior pentru a creste expunerea la lumina solara, daca nu este posibil in lunile intunecate de iarna, medicatia antidepresiva si/sau terapia cu lumina pot ajuta.

Fototerapia

Afectarea secretiei melatoninei in functie de fotoperioada de expunere poate influenta ciclurile afective sezoniere ale bolii, sugerind ca fototerapia poate fi un tratament eficient. Terapia cu lumina foloseste o lampa care emite mai multi lumeni decit o lampa incandescenta obisnuita. Spectrul de lumina alb stralucitor la 10.000 de lucsi, lumina albastra la o lunigime de unda de 480 nm la 2.500 de lucsi sau cea albastra-verde la o lungime de unda de 500 nm la 350 de lucsi sunt cele folosite. Terapia cu lumina stralucitoare este una de succes. Pacientul trebuie se aseaza la o anumita distanta, de obicei 30-60 cm in fata lampii cu ochii deschisi dar nu spre lumina, timp de 30-60 de minute. Descoperirea celui mai bun program al folosirii luminii este importanta. Un studiu a aratat ca pina la 69% dintre pacienti au gasit fototerapia inconvenienta iar aproape 19% au abandonat-o.

Fototerapia poate consta si din expunerea la soare, prin petrecerea unor perioade mai lungi de timp in exterior sau prin folosirea unui heliostat controlat de computer care reflect alumina solara prin ferestrele casei.

Stimularea down

Aceasta este o tehnica dezvoltata pentru a trata tulburarea afectiva sezoniera, fiind un ceas cu alarma fara sunet care trezeste corpul in mod natural. De obicei tratamentul implica aprinderea luminilor in dormitor, din ce in ce mai stralucitoare, la anumite interval de timp, pentru o prioada da 30 minute pina la doua ore inainte de trezire. Principiul pe care functioneaza aceasta metoda se bazeaza pe faptul ca semnalele luminoase dimineata sunt mult mai puternice si eficiente in avansarea ceasului biologic decit semnalele luminoase din alte perioade ale zilei. Deoarece intregul tratament este complet inainte de trezire, stimularea dawn poate fi o alternativa mai convenabila. In termeni de eficacitate, unele studii arata ca stimularea down este mai eficienta decit fototerapia standard, in timp ce altele nu arata nicio diferenta.

Terapia farmacologica

Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei reprezinta un tip de antidepresive care s-au dovedit eficiente in tratarea tulburarii afective sezoniere. Bupropionul este de asemenea eficient ca profilactic. Antidepresivele eficiente sunt fluoxetina, sertalina sau paroxetina. Fluoxetina si fototerapia sunt eficiente 76% in tratarea bolii in cadrul studiilor efectuate in 2006. Subiectii care au folosit protocolul fototerapiei au prezentat o ameliorarea clinica timpurie, in general intr-o saptamina de la inceperea tratamentului.

Ionizarea aerului

Implica eliberarea particolelor ionizate in aerul dormitorului. Este o terapie dovedita a fi eficienta cu ameliorarea simptomelor la 47% dintre pacienti daca densitatea ionilor este suficienta.

Terapia ocupationala

Deoarece aceasta tulburare psihiatrica afecteaza performanta profesionala a persoanelor, terapia ocupationala ajuta bolnavii sa se adapteze si sa-si cunoasca propria patologie. Aceasta terapie incorporeaza obiceiuri si principia sanatoase din diferite discipline medicale in practica terapeutica. Tratamentul este unul holistic si adaptat scopului identificat al pacientului, nevoilor si a responsivitatii acestuia. In afara de educarea pacientilor asupra etiologiei, prevalentei, simptomelor si a problemelor profesionale asociate cu tulburarea afectiva sezoniera, terapia joaca un rol important in tratarea pacientilor sau sfatuirea lor asupra diferitelor tipuri de interventii terapeutice disponibile. De o importanta particulara este sfatuirea pacientilor asupra controlului fatigabilitatii si a conservarii energiei.

Terapia stimei de sine

Se bazeaza pe notiunea ca depresia apare prin esecul repetat al atingerii scopurilor personale. Terapia incearca sa imbunatateasca capacitatea persoanei de a-si autoregla si obtine scopurile personale, ajutind-o sa-si defineasca scopurile, sa identifice pasii necesari pentru a-si indeplini dorintele, identificarea barierelor care previn progresul si crearea unui plan de urmat.

Psihoterapia pozitiva

Terapia pozitiva lucreaza prin cresterea emotiilor pozitive la pacientii depresivi si angajarea acestora in activitati zilnice recreative. Metoda este eficienta in tratarea depresiei usoare spre moderate. Pacientii care urmeaza aceasta terapie tind sa intre in remisiuni mai lungi decit in cazul altor tratamente, inclusive farmacoterapia.

Terapia prin rezolvarea problemelor

Aceasta interventie implica formarea unei liste de probleme ale pacientului, identificarea posibilelor solutii, alegerea celor mai bune solutii, crearea unui plan pentru a le implementa si evaluarea prognosticului fata de problema.