Tuberculoza palpebrala

Tuberculoza palpebrala este generata de catre infectia cu patogenul Mycobacterium tuberculosis. Inocularea patogenului la nivel palpebral se realizeaza prin intermediul mainilor contaminate cu bacil; de asemenea, infectia poate disemina de la nivelul unui focar infectios pulmonar – localizandu-se la nivelul globului ocular.

Din punct de vedere clinic, tuberculoza palpebrala poate imbraca mai multe forme de manifestare – leziunile palpebrale se datoreaza in cele mai multe situatii, extinderii leziunilor lupice faciale; pielea pleoapelor este congestionata si pe alocuri prezinta regiuni hipopigmentare ce alterneaza cu regiuni hiperpigmentare – dupa vindecarea acestor leziuni, sechelar, vor aparea cicatrici foarte inestetice si retractile. De asemenea, tot in regiunea palpebrala pot aparea fistule prin care se elimina puroi – datorita proceselor de osteita sau osteoperiostita (infectii osoase produse de bacilul tuberculozei – tuberculoza osoasa) . Uneori, aspectul clinic al tuberculozei palpebrale poate fi asemanator cu cel al unei blefarite (blefarita – inflamatie acuta sau cronica a marginii pleoapelor) sau al unei meibomite.

Tratament

Tuberculoza palpebrala este suspicionata mai ales atunci cand bacilul prezinta localizari pulmonare, ganglionare sau osoase. Se recomanda ca terapia tuberculozei sa se desfasoare sub atenta supraveghere a unui medic pneumolog; nu se recomanda administrarea unui singur chimioterapic (monoterapie), deoarece exista pericolul selectarii unor specii microbiene rezistente – implicit, se va inregistra un esec terapeutic. De aceea, pentru tratarea tuberculozei se prescriu doua sau mai multe chimioterapice, cu mecanisme diferite de actiune.

Medicatia de prima linie a tuberculozei este reprezentate de: izoniazida, rifampicina, etambutol si pirazinamida; tratamentul nu trebuie sub nici o forma intrerupt; antibioticele se administraza pe o perioada lunga de timp – 6 / 12 luni de zile. Daca patogenii prezinta rezistenta in fata antibioticelor mai sus enumerate, pot fi utilizate chimioterapice de linia a doua: etionamida, cicloserina sau kanamicina. Pacientul va fi in permanenta supravegheat si investigat, mai ales ca aceste medicamente sunt foarte toxice pentru ficat – pot induce aparitia hepatitei medicamentoase (transaminaze serice foarte crescute, icter tegumentar, fatigabilitate accentuata) .