Tromboembolism venos (TEV)

Tromboza venoasă reprezintă o afecţiune medicală ce cuprinde tromboza venoasă profundă şi embolismul pulmonar. (1)
Tromboză venoasă profundă apare atunci când se formează trombi (cheaguri de sânge) la nivelul vaselor de sânge profunde, cu localizare preponderentă la nivelul membrelor inferioare, coapsă sau pelvis. (1, 2)

Sistemul venos al mebrelor inferioare este format dintr-un sistem venos superficial şi un sistem venos profund. Tromboza venoasă profundă constă în coagularea sângelui la nivelul sistemului venos profund.

Embolismul pulmonar reprezintă desprinderea unui cheag de sânge (embol) de la nivelul unui vas profund şi deplasarea acestuia către plămâni. Acest traseu poartă numele de embolizare. (1, 2)

Capacitatea sângelui de a coagula este ceea ce ajută organismul să vindece orice rană sau zgârietură ce sângerează. Fără această abilitate, fiecare tăietură chiar şi în foaia de hârtie, s-ar putea transforma într-o urgență medicală. (4)

Coagularea poate avea şi efecte nocive atunci când se întâmplă acolo unde nu ar trebui, precum la nivelul venelor profunde. Coagularea în exces duce la formarea de cheaguri ce pot bloca fluxul sanguin. (4)

Atât tromboza venoasă profundă, cât şi embolia pulmonară pot conduce la obstrucţii vasculare, cu încetinirea fluxul de sânge la nivelul respectiv.

Dacă cheagul de sânge este unul mare, acesta poate bloca în totalitate fluxul de sânge din a mai ajunge la plămâni, fapt ce poate fi fatal. (1)

Factori de risc

Există o serie de factori care potenţează foarte mult apariţia acestei afecţiuni. Riscurile pot fi clasificate astfel:

Leziuni la nivelul unei vene, cauzate de:

• Fracturi
• Leziuni musculare severe
• Intervenţie chirurgicală generală majoră
• Intervenţie chirurgicală ortopedică majoră (în special la nivelul membrelor inferioare, al pelvisului sau al şoldului)
• Traume multiple (3)

Încetinirea fluxul de sânge, cauzată de:

• Repaus prelungit la pat
• Limitarea mişcării (vindecarea unui picior rănit)
• Imobilizare prelungită- precum în timpul călătoriilor lungi, combinată cu o serie de alţi factori de risc pentru tromboză venoasă.
• Paralizie

Creşterea nivelului de estrogen, cauzată de:

• Pilule anticoncepționale
• Terapia de substituție hormonală, uneori utilizată după menopauză
• Sarcina, până la 3 luni după naștere

Anumite boli cronice, precum:

• Boală cardiacă- infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă congestivă
• Boala pulmonară
• Cancerul și tratamentul acestuia
• Boală inflamatorie intestinală (boala Crohn sau colită ulcerativă)

• Antecedente de tromboză venoasă profundă sau embolie pumonară- aceşti pacienţi au risc mare de recurenţă.
• Istoric familial de tromboză venoasă profundă sau embolie pumonară
• Vârsta- riscul crește odată cu avansarea în vârstă. În special sunt afectaţi pacienţii cu vârsta de peste 40 de ani. (3)
• Obezitatea- persoanele cu obezitate au un risc de 2 ori mai mare de TEV decât persoanele cu greutate normală. Riscul creşte cu cât greutatea este mai mare.
• Cateter introdus într-o venă centrală
• Tulburări de coagulare moștenite sau dobândite
• Lipsa de activitate fizică
• Siclemia- sângele coagulează mai repede în această afecţiune şi predispune la formarea de trombi sau emboli pulmonari (1, 2, 3)

Semne și simptome

Simptomatologia trombozei venoase profunde

• Durere sau sensibilitate în braț sau picior
• Picior sau braț umflat
• Pielea roșie sau caldă la atingere
• Decolorarea pielii- de obicei spre albastru din cauza dezoxigenării sângelui- cianoză (2, 4)

Simptomatologia emboliei pulmonare masive:

• Tahipnee (Respiraţie scurtă, dar rapidă)
• Tahicardie (Ritm cardiac rapid)
• Durere în piept
• Hemoptizie (tuse cu sânge) (5)

Netratată, embolia pulmonară masivă poate conduce în scurt timp către insuficienţă cardio-respiratorie. (5)

Alte simptome întâlnire în embolia pulmonară de formă uşoară:

• Febră
• Senzaţia de sufocare
• Senzaţie de leşin, stare de rău sau colaps- acest lucru se întâmplă deoarece cheagurile mari de sînge interferează cu circulaţia cardiacă, determinând scăderea dramatică a tensiunii arteriale.
• Durere în respiraţii profunde (2, 6)

Nu toate persoanele ce suferă de tromboză venoasă au simptome specifice bolii. Aproximativ jumătate dintre pacienţi sunt asimptomatici. (1)

Metode de prevenţie

De regulă, nu există metode de prevenţie împotriva trombozei.

Dacă aveţi anumiţi factori de risc, precum operaţii chirurgicale majore generale sau ortopedice care impun un anumit grad de imobilizare sau repaus prelungit, riscul creşte foarte mult de a dezvolta cheaguri de sânge. (2)

Cu toate acestea sunt recomandate următoarele măsuri:

• Mişcarea şi promovarea activităţilor fizice: prin mişcare ajutaţi sângele să circule prin organism, reducând astfel potenţialul de a forma cheaguri. Uneori, medicul recomandă mobilizarea cât mai curând posibil imediat după operaţie. Dacă nu puteți să vă ridicați și să mergeți, încercați să flexați și să întindeți picioarele pentru a îmbunătăți fluxul de sânge.
• Aplicaţi presiune: presiunea uşoară poate preveni formarea de trombi. Aplicarea de presiune se poate realiza şi prin purtarea unui manşon care se umple cu aer sau cu ciorapi de compresie.
• Administrarea de medicamente: se pot adminisra anticoagulante, după recomandarea medicului. Uneori terapia medicamentoasă preventivă se poate administra şi înaintea operaţiei chirurgicale. (2)

Complicaţiile trombozei venoase

Sindromul post-trombotic (PTS):

Fluxul sanguin slab, inflamaţia şi deteriorarea vaselor de sânge din cauza trombozei venelor profunde, conduce către tumefiere şi disconfort.

O treime până la jumătate din persoanele care au suferit în antecedente un episod de tromboză venoasă, pot avea complicaţii pe termen lung cauzate de cheagurile de sânge, în special sindromul post-trombotic (PTS). (1)

De regulă, acest sindrom duce la simptomatologie precum dureri, umflături, senzaţia de mâncărime sau cianoză (decolorarea pielii) în segmentul afectat, crampe şi oboseală. (2)

Aceste simptome se pot agrava dacă staţi în picioare pentru un timp îndelungat. În cazurile severe, se pot dezvolta leziuni la nivelul pielii. Ca şi în prevenţia trombozei venoase, şi pentru acest sindrom se recomandă utilizarea ciorapilor de compresie. (2)

Hipertensiune pulmonară:

Apare atunci când cheagul de sânge de la nivelul venelor profunde se desprinde şi ajunge să blocheze fluxul de sânge în circulaţia pulmonară. Această obstrucţie duce la creşterea tensiunii arteriale în vasele ce vasculariează plămânii.

Hipertensiunea pulmonară poate provoca simptomatolige precum tuse, uneori însoţită de sânge (hemoptizie), senzaţia de respiraţie îngreunată, stare de oboseală frecventă, lipotimie. (2)

Diagnostic

Diagnosticul se pune pe baza istoricului medical şi al investigaţiilor imagistice.

Istoricul medical constă în întrebări precum:

• Intervenţii chirurgicale în ultimele luni
• Dacă primiţi tratament împotriva cancerului
• Medicaţia adminstrată acasă
• Istoric medical cu perioadă îndelungată de imobilizare la pat
• Paralizie (2)

Testele şi procedurile pe care se poate pune un diagnostic sunt:

• Testul D-dimerilorT: D-dimerii sunt produşi de degradare ai fibrinei, substanţă ce intră în formarea cheagurilor de fibrină. Aceşti D-dimeri reprezintă un marker al stării de coagulabilitate şi al procesului de fibrinoliză (degradare a cheagurilor). Valorea lor poate fi predictivă pentru diagnosticul trombozei venoase profunde.
• Ecografia Doppler: este de o mare utilitate şi acurateţe în investigarea sistemului arterial şi venos, privind circulaţia fluxului sanguin şi prezenţa unor posibil trombi. Este o investigaţie nedureroasă şi care nu iradiază.
• Tomografie computerizată (CT)
• Angiografia pulmonară: poate confirma prezenţa unui embol în circulaţia pulmonară
• Alte investigaţii: venografia, eco-cardiografia, raportul ventilaţie-prefuzie, imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) (2)

Tratament

Tratamentul nu este recomandat oricărui pacient ce suferă de tromboză venoasă. Această decizie aparţine medicului şi se ia în funcţie de istoricul medical şi condiţia de sănătate în care vă aflaţi.

Tratamentul medicamentos constă în:

• Anticoagulante- împiedică formarea cheagurilor de sânge și opresc formarea de noi cheaguri.
• Inhibitori ai trombinei- interferează cu procesul de formare a cheagurilor. Pot fi utilizate de persoanele care au contraindicaţie la heparină.
• Tromboliticele- pot fi utilizate pentru a dizolva cheaguri mari de sânge care provoacă simptome severe sau alte complicații grave.

Alte tratamente constau în:

• Eliminara trombului asistat pe cateter
• Filtru pe vena cavă- recomandaat doar unei anumite categorii de pacienţi care nu pot lua tratament medicamentos. Filtrul opreşte cheagurile de sânge înainte de a se deplasa la plămâni, ceea ce previne embolia pulmonară. (2)

Recomandări

Tromboza venoasă profundă este o patologie pe care o dezvoltaţi în urma factorilor de risc la care sunteţi supuşi. Cei mai importanţi factori sunt intervenţiile chirurgicale majore, în special cele ortopedice, care se soldează cu o imobilizare prelungită la pat.

Este important să aveţi o viaţă pe cât posibil activă, chiar şi în urma unor operaţii. Pentru acest tip de patologie fiecare mişcare contează, chiar şi simpla mişcare, pentru a favoriza stagnarea fluxului de sânge şi formarea de cheaguri.