Trombocitoza reactivă

Trombocitoza reactivă reprezintă creșterea anormală a numărului de trombocite, în absența existenței unei boli mieloproliferative cronice, care apare secundar în context infecțios, inflamator, hemoragic, etc. (1)

În general, trombocitoza se împarte în (2):

• Trombocitoză de origine clonală, adică trombocitemie esențială/primară sau în contextul altor neoplazii mieloproliferative
• Trombocitoză de origine familială, mieloproliferări care apar din cauza unei mutații la nivelul receptorului de trombopoietină (TPO) sau la nivelul structurii TPO
• Trombocitoză reactivă, în afecțiuni acute/cronice

De obicei, limita superioară a normalului pentru numărul de trombocite este între 350.000-450.000/〖mm〗^3, în funcție de laborator. Trombopoieza normală este strict legată de activitatea TPO, ligand pentru receptorul factorului de creștere megacariocitar (celulele din care se formează trombocitele), c-Mpl. Este reglatorul umoral major în ceea ce privește supraviețuirea megacariocitelor, creșterea și dezvoltarea acestora (2).

Cauze

Cauzele principale ale trombocitozei reactive sunt reprezentate de (1, 3):

• Infecții - acute (bacteriene, virale), cronice (tuberculoză); în acest context apare eliberarea de citokine care stimulează proliferarea megacariocitelor, maturarea acestora sau eliberarea accelerată a trombocitelor.
• Inflamație - aceeași explicație ca cea aplicabilă în context infecțios; cel mai frecvent, sunt implicate bolile inflamatorii intestinale și poliartrita reumatoidă, dar și sarcoidoza. Responsabilă este secreția de IL-6 (interleukină 6) și IFN ɣ (interferon gamma).
• După splenectomie (asplenie, fie funcțional, fie chirurgical)
• În context hemoragic- crește proliferarea celulelor progenitoare comune atât eritrocitelor cât și trombocitelor
• Anemia precum cea feriprivă, deficitul de Fe- nivelul TPO nu este crescut, dar nivelul EPO (eritropoietină, hormon ce induce formarea de eritrocite) este crescut; această creștere a EPO este considerată parțial responsabilă de apariția trombocitozei, presupunându-se că există o reactivitate încrucișată asupra receptorului de TPO. În plus, progenitorii megacariocitari prezintă receptori pentru EPO (2).
  *Anemiile asociate cu trombocitoză sunt anemia feriprivă, cea cronică simplă (care apare prin modularea nivelului de hepcidină, o proteină care inhibă transportul fierului și al cărui nivel crește în context inflamator și duce la blocarea fierului în țesut) (2).
• Context medicamentos- aztreonam, ceftazidimă, ibuprofen, epinefrină, glucocorticoizi
• Neoplazii (metastatice, limfom)
• Hemoliză (distrugerea eritrocitelor) - cauza este aceeși ca cea din contextul anemic și hemoragic
• Reacții alergice

Pacienții nu prezintă manifestări specifice, majoritatea pot fi asimptomatici (descoperirea se realizează la efectuarea unor analize de rutină, întâmplător) sau pot să prezinte semne și simptome ale afecțiunilor de bază, care sunt responsabile de apariția secundară a trombocitozei. Complicațiile trombotice sunt rare în acest context.

Diagnostic

Este necesară vizualizarea următoarelor analize de laborator (4) :

• Hemogramă completă
• VSH, CRP- proteina C reactivă
• Fosfataza alcalină leucocitară
• Vitamina B12
• Anticorpi anti-nucleari, factor reumatoid
• Profil dinamic complet al Fe (sideremie, CTLF, transferină, feritină)
• Frotiu de sânge periferic

Dacă este necesară efectuarea unor investigații adiționale, acestea vor fi stabilite personalizat, în funcție de contextul și de prezentarea pacientului. Dacă tabloul rămâne neconcludent, poate fi necesară efectuarea unei biopsii osteo-medulare și a altor examene citogenetice mai amănunțite (4).

Principalul diagnostic diferențial se realizează cu trombocitemia esențială (TE) iar criteriile WHO (World Health Organization) pentru diagnosticul acesteia sunt (4):

Criteriile majore:

• Număr de trombocite peste 450.000/〖mm〗^3
• La biopsia osteo-medulară se vizualizează număr crescut de megacariocite mature, fără creșterea granulocitopoiezei/eritropoiezei, rar fibre de reticulină în cantitate redusă.
• Fără criterii pentru leucemie mieloidă cronică, policitemia vera, mielofibroză primară, sindrom mielodisplazic, alte boli mieloproliferative.
• Prezența mutațiilor JAK2, CALR, MPL

Criteriile minore:

• Prezența unui marker clonal
• Absența evidențelor de trombocitoză secundară (inflamație, infecție, deficit de Fe, etc.)

• Boli mieloproliferative
• Policitemia vera
• Mielofibroza idiopatică
• Anemia sideroblastică idiopatică
• Pseudotrombocitoza
• Leucemia limfocitară cronică
• Microsferocitoza

Management

Tratamentul cauzei primare este cel care va conduce la normalizarea numărului de trombocite, dar pentru a ajunge aici este necesară direcționarea unui diagnostic diferențial în mod corect pentru identificarea cauzei.

Nu este necesar un tratament cu mecanism direct pentru reducerea numărului de trombocite. Dacă totuși numărul de trombocite depășește 1.000.000/〖mm〗^3, se poate utiliza aspirina pentru diminuarea riscurilor trombotice aferente (accident vascular cerebral, diverse tromboze) (4).