Tricofiția (pecingine)

Tricofiția, numită popular pecingine, este o dermatofitoză - infecție fungică a pielii și anexelor ei. Boala este contagioasă, fiind indusă de dermatofiți din genul Trichophyton (o categorie de fungi implicați în apariția de infecții ale pielii la om și animale).

De obicei aceste ciuperci invadează doar straturile superficiale, cheratinizate, ale pielii. Colonizarea regiunilor păroase ale corpului (scalp, barbă și mustață) poate duce la ruperea sau căderea reversibilă sau ireversibilă a firelor de păr. Pentru prevenirea tricofitiei trebuie evitat contactul cu persoane sau animale infectate, respectarea normelor de igienă fiind obligatorie. [1], [5]

Incidență

Tricofiția scalpului apare mai frecvent la copii, în special la cei cu vârsta între 3 și 7 ani. O predispoziție crescută de îmbolnăvire o au și persoanele care se află în contact frecvent cu animalele (zootehniști, fermieri, medici veterinari etc). [1], [5]

Agentul patogen

Dermatofitoza este indusă de infecția cu următorii fungi:

• Genul Epidermophyton (E. floccosum). Poate afecta doar pielea, nu și anexele ei.
• Genul Microsporum (M. audouinii, M. canis). Poate produce infecțiii ale pielii și scalpului, mai rar ale unghiilor.
• Genul Trichophyton (T. tonsurans, T. violaceum, T. soudanense). [1], [5]

Dermatofiții populează țesuturile keratinizate (pielea, unghiile, părul) limitându-se la stratul cornos. Această staționare superficială a fungilor este explicată prin incapacitatea de a infiltra straturile subiacente în condițiile unei imunități corespunzătoare a organismului-gazdă. [2]

Colonizarea stratului cornos al pielii are loc prin infiltrarea hifelor și poate dura câteva săptămăni. În cele din urmă ciuperca ajunge în foliculul pilos și pătrunde în măduva firului de păr. [2]

După Saburoud, există 3 tipuri de colonizare a firului de păr de către fungi:

• Endotrix - ciupercile pătrund în măduva firului de păr;
• Ectotrix - fungii sunt atașați la exteriorul firului de păr;
• Ecto-endotrix - infecția interesează atât interiorul, cât și exteriorul firului de păr.

Căile de transmitere

• Speciile antropofile se transmit de la om la om.
• Speciile zoofile afectează animalele, dar unele dintre ele pot declanșa boala și la om.
• Speciile telurice (geofile) sunt cele care în natură contribuie la descompunerea materialului biologic cheratinizat. Acestea populează solul, dar se pot atașa de blana animalelor sau păsărilor ce își fac cuiburi la nivelul solului. [1], [2]

Boala poate fi contactată prin simpla atingere cu o persoană care are această infecție, sau prin utilizarea în comun a unor obiecte (pieptene, prosop, etc.), încălțăminte sau haine infectate. Deoarece multe specii de dermatofiți sunt zoofile, este posibil ca boala să fie transmisă de la animale la om (mai ales animalele de companie, frecvent pisici). [4]

Factori favorizanți

• Scăderea imunității în imunosupresie, imunodepresie;
• Factorul hormonal (infecțiile cu debut în copilărie se pot remite spontan în perioada de pubertate);
• Locul de muncă. Profesiile care implică lucrul cu solul (agricultura) sau cu animale (zootehnia, medicina veterinară etc) sunt asociate cu un risc crescut de infectare cu dermatofiți;
• Anumite sporturi, caz în care transmiterea fungilor este posibilă prin intermediul sălilor de antrenament sau bazinelor de înot);
• Îmbrăcămintea sau încălțămintea ce nu permite respirația pielii (de obicei confecționată din materiale sintetice);
• Traumatismele;
• Familiile numeroase defavorizate. [1], [5]

Tablou clinic

Există câteva tipare de manifestare a infecției scalpului cu T. tonsurans și anume:

• Tipul neinflamator punctat. Există arii bine delimitate de scalp în care părul a căzut și au rămas doar porțiuni scurte de fire la nivelul sacului folicular (sub 2 mm). La nivelul leziunii, scalpul are aspect punctat (datorită culorii date de porțiunea de păr rămasă în folicul). Poate fi prezentă adenopatia ganglionilor occipitali. Semnele locale de inflamație lipsesc.
• Tipul inflamator (Kerion). Specific pentru aproximativ 35% din cazuri. De această dată, organismul gazdei declanșează un răspuns imun împotriva dermatofitului. Ariile afectate sunt unice sau multiple, scalpul are aspect umed și prezintă pustule în interiorul sau la periferia leziunii. Se poate asocia cu febră, leucocitoză și adenopatie occipitală. Este posibilă vindecarea prin alopecie cicatriceală.
• Tipul dermatitei seboreice. Este frecvent întâlnit, dar întâmpină probleme de diagnostic datorită asemănării cu mătreața. Poate fi difuză sau neuniformă. Firele de păr se rup ca in tiparul neinflamator punctat sau, rar, cad complet. Ocazional adenopatie regională.
• Tipul pustular. Caracterizat de prezența unor pustule ce sugerează asocierea unei infecții bacteriene. Necesită tratament inițial cu antibiotice. Pierderea de păr poate fi masivă. [5]

Tricofiția bărbii

Se poate asocia unei infecții bacteriene. Poate fi superficială, caz în care este asemănătoare unei micoze tip Tinea corporis. Forma profundă poate fi confundată cu foliculita bacteriană. Se manifestă prin apariția de pustule mici grupate care au tendința de confluare. În stadiu mai avansat are aspectul unei supurații acoperite de crustă. Firele de păr afectate pot fi smulse ușor și fără durere. [1], [5]

Tricofiția corpului

Forma uscată. Se manifestă prin apariția pe piele a unei pete circulare roșii inflamate ce se extinde centrifug, mărindu-se. Conturul leziunii are aspectul unui inel acoperit de mai multe cruste mici. Aria afectată este ușor ridicată față de planul pielii și poate fi pruriginoasă. Leziunile pot fi unice sau multiple. [5], [6]
Forma umedă (inflamatorie). Leziunile cutanate sunt de tip placard și conțin pustule sau vezicule. [7]

Dermatofidele sunt erupții de tip papular, vezicular sau folicular ce apar inițial pe față, dar se pot extinde și pe trunchi, palme și tălpi. Ele sunt o reacție alergică la distanță a organismului la fungii care au declanșat boala și nu trebuie confundate cu leziunile propriu-zise provocate de dermatofiți. [1], [5]

Diagnostic

De obicei, medicul stabilește diagnosticul de tricofiție pe baza semnelor clinice, dar în unele cazuri se poate apela la unele metode complementare de diagnostic:

• Analiza ariei afectate a scalpului cu ajutorul lămpii Wood orientează medicul asupra etiologiei infecției.
• Prelevarea scuamelor, crustelor și firelor de păr din zona implicată cu ajutorul chiuretei și al unei pensete. Acestea vor fi însămânțate pe medii de cultură pentru 3 săptămâni. Pe baza criteriilor macro- și microscopice se va diagnostica specia implicată în tricofiție.
• Biopsia este folosită mai rar în această patologie, dar poate fi, de asemenea, indicată. [1], [4]

Diagnostic diferențial

La nivelul scalpului (Tinea capitis)

• Alopecia areata – boala nu lasă scuame, aspect neted al scalpului.
• Alopecia cicatriceală secundară unor traumatisme.
• Forme de alopecie întâlnite în cursul unor boli sistemice (lupus eritematos diseminat, sclerodermie etc.).
• Infecțiile bacteriene ale scalpului.
• Lichen plan, psoriazis.
• Dermatita atopică.
• Formațiuni neoplazice. [1], [5]

La nivelul bărbii (Tinea barbae)

• Foliculitele și pseudofoliculitele bacteriene ale bărbii. Deosebirea esențială între infecția fungică și cea bacteriană de la acest nivel este că în prima formă, firele de păr implicate în leziune pot fi extrase fără durere din folicul. [5]

La nivelul corpului

• Diagnosticul diferențial se va face cu multiple afecțiuni cutanate, printre care: pitiriazisul rozat, dermatita atopică, eritrasma, psoriazisul, infecțiile bacteriene ale pielii, etc. [8]

Tratament

Se stabilește de către medic și depinde de agentul patogen incriminat, de severitatea și întinderea leziunilor. Formele recidivante și cele de la nivelul scalpului impun tratamentul antifungic pe cale generală. Poate fi recomandată tăierea părului pentru a îmbunătăți rezultatele tratamentului. Corticoterapia este necesară în cazul asocierii unei inflamații. Este recomandabil ca persoana infectată să fie izolată până la vindecare pentru a nu transmite boala. Tratamentul poate dura între două săptămâni și 2 luni. [1], [5]

Antifungice locale. Se prezintă sub formă de unguente, loțiuni, pudre sau spray-uri:

• Bifonazol
• Econazol
• Isoconazol
• Terbinafină, etc.

Antifungice administrate pe cale generală:

• Griseofulvina
• Terbinafina
• Ketoconazol
• Itraconazol [1], [5]

Prevenire

• Nu împrumutați altor persoane obiectele de igienă personală (pieptene, prosoape etc) precum și hainele. Acestea pot fi contaminate cu fungi capabili să declanșeze boala, dacă sunt folosite de persoane infectate.
• Purtați îmbrăcăminte și încălțăminte comodă, care permite pielii să respire. Mediul umed este favorabil dezvoltării afecțiunilor micotice.
• Evitați contactul cu animale care prezintă porțiuni de blană/păr absente.
• Spălați părul în mod regulat, obligatoriu după ce ați fost la frizer/coafor. [4]