Țiuit în urechi persistent (de mai multe zile)

Țiuitul în urechi, cunoscut și sub denumirea de tinitus, este un simptom ce definește senzația auzirii unui sunet în absența oricărui zgomot extern. Țiuitul în urechi poate fi continuu sau intermitent, poate părea că provine dintr-o ureche sau din ambele, sau chiar că este localizat în mijlocul capului. [1]
Țiuitul în urechi se poate prezenta ca un simptom acut (temporar) sau cronic (persistent). [4]

Dacă tinnitusul are o durată mai mare de trei luni, este considerat cronic, în multe cazuri cauzele rămânând necunoscute. Deși există o paletă largă de tratamente pentru țiuitul în urechi cronic, niciunul nu a reușit să reducă simptomele. Totuși, terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta pacienții să facă față tinitusului și să își îmbunătățească calitatea vieții. [2]

Există două tipuri de țiuit în urechi: subiectiv sau obiectiv. [4]

tinitusul subiectiv este definit ca zgomote în urechi sau în cap care sunt percepute doar de pacient. Mai mult de 99% din cazurile de tinitus sunt de tip subiectiv. [4]
Tinitusul obiectiv implică prezența unor zgomote provenind de la nivelul urechilor sau capului care sunt audibile și altor persoane în afară de pacient. Aceste sunete sunt produse de obicei de funcțiile interne ale sistemelor circulator (curgere a sângelui) și somatic (mișcări musculo-scheletale). Țiuitul în urechi obiectiv este foarte rar, reprezentând mai puțin de 1% din totalul cazurilor de tinitus. [4] 

Care sunt cauzele țiuitului în urechi?

• Pierderea auzului legată de înaintarea în vârstă
Deteriorarea simțului auzului poate apărea la mulți oameni începând cu varsta de 60 de ani, afectează ambele urechi și se manifestă prin implicarea sunetelor de înaltă frecvență. [3, 4]

• Expunerea la zgomote tari, sub forma unei singure experiențe traumatice sau pe o perioadă mai mare de timp, poate afecta sistemul auditor și determină pierderea auzului, precum și țiuit în urechi. Incluzand concertele, evenimentele sportive, până la mașinării zgomotoase, toate aceste lucruri pot afecta una sau ambele urechi, pe o perioadă temporară sau permanentă de timp. [3, 4]

• O cantitate prea mare de ceară în urechi poate cauza pierderea auzului și țiuit în urechi. Medicul specialist poate îndeparta această ceara printr-o modalitate blândă, așadar nu încercați să faceți acest lucru acasă. [3]

• Anumite medicamente, cum ar fi aspirina, diureticele, AINS-urile, unele antibiotice și antidepresivele pot constitui un factor declanșator pentru tinitus sau îl pot agrava. [3]

• Infecțiile urechii și sinusurilor, prin afectarea auzului și creșterea presiunii la nivelul sinusurilor, pot cauza apariția temporară a tinitusului. [3]

• Traumele capului și gâtului pot cauza probleme ale nervilor, circulatiei sangvine și funcționării mușchilor care pot determina percepția tinitusului. În acest caz particular, pacienții descriu țiuitul în urechi ca având un volum mai mare, precum și o mai mare variabilitate a sunetelor, frecvenței și localizării. [4]

• Disfuncția articulației temporo-mandibulare, prin leziunea mușchilor, ligamentelor sau cartilajelor acestei articulații, poate conduce la senzația de țiuit în urechi. Explicația constă în faptul că articulația temporo-mandibulară este adiacentă sistemului auditiv și are niște ligamente și conexiuni nervoase comune cu structurile din urechea medie. [4]

• Presiunea la nivelul sinusurilor și trauma barometrică: congestia nazală determinată de o răceală severă, gripă sau o infecție a sinusurilor poate crea o presiune anormală la nivelul urechii medii, afectând auzul normal și cauzând țiuit în urechi. Barotrauma acută, incluzând scufundările și zborul cu avionul, prin schimbările rapide ale presiunii apei sau aerului, pot cauza leziuni ale urechii interne. [4]

Care sunt modalitățile prin care pacienții pot face față țiuitului în urechi persistent?

Mai multe studii au indicat faptul că terapia cognitiv-comportamentală poate îmbunătăți calitatea vieții oamenilor care se confruntă cu tinitusul persistent, ajutându-i și în ameliorarea depresiei. Cu toate acestea, terapia cognitiv-comportamentală nu reduce țiuitul în urechi, fiind în fapt o abordare terapeutică psihologică. [2]
Psihoterapeutul cognitiv-comportamental va identifica în primul rând anumite tipare de gândire sau tiparele comportamentale ce fac mai dificilă prezența tinitusului în viața de zi cu zi a pacienților, urmând ca apoi să încerce să modifice aceste tipare. [2]
Se pare că disconforul cauzat de țiuitul în urechi este legat mai degrabă de felul în care pacienții se raportează la tinitus, decât de intensitatea zgomotului în sine. [2]

Care sunt opțiunile terapeutice pentru abordarea țiuitului în urechi?

Aparatele auditive pot fi de ajutor la persoanele care suferă și de pierderea auzului, având rol în ameliorarea tinitusului prin amplificarea sunetelor, care astfel vor acoperi țiuitul în urechi. În acest caz este crescut volumul sunetelor fine ambientale, aparatele auditive având rol și în îmbunătățirea comunicării. [5]

Și care sunt terapiile care nu s-au dovedit eficiente în ameliorarea tinitusului persistent?
• Acupunctura
• Antidepresivele
• Stimularea electromagnetică
• Terapiile de relaxare
• Antiepilepticele
• Ginko biloba
• Hipnoza
• Suplimentele dietetice. [2]