Tifosul tropical (Boala Tsutsugamushi)

Tifosul tropical - mai este denumit si „tifosul de arbusti mici”, sau Boala Tsutsugamushi sau „febra fluviala de Japonia”- se datoreaza infectiei cu o bacterie ce apartine genului Orientia tsutsugamushi. Este vorba de un patogen de mici dimensiuni, obigatoriu parazit intracelular pentru celulele eucariote (altfel nu ar putea supravietui), care prezinta o serie de particularitati genetice si de structura ale peretelui celular, ce il diferentiaza in mod cert de alti membri ai familiei Rickettsiaceae. Acest patogen nu prezinta in structura sa lipopolizaharide si nici peptidoglicani, caracteristica ce il face rezistent la actiunea penicilinelor.

Termenul „tifos” este utilizat pentru a denumi o serie de boli infectioase care genereaza alterarea starii generale a organismului uman – manifestare care apare indeosebi in perioada de stare a infectiilor respective. Notiunea de „tifos”, utilizata separat, face referire mai ales la „febra tifoida” si „tifosul exantematic”, boli insotite de urmatoarea simptomatologie:

• febra ridicata
• stupoare (afectarea oricarei activitati psihice si fizice)
• adinamie (scadera generalizata a activitatii motorii = slabicune musculara)
• torpoare (stare de toropeala generala)
• stare de somnolenta.

Patogenul Orientia tsutsugamushi persista in mediul exterior, deoarece este transmis pe cale transovariana (de la o generatie la alta), de catre capusa trombiculida. Inocularea bacteriilor este realizata la nivelul tegumentului, de catre larva de capusa infectata – stadiul larvar reprezinta singura perioada in care aceasta capusa are nevoie de o gazda animala pentru a se hrani si supravietui.

Incidenta cea mai crescuta a tifosului tropical este inregistrata in regiunile geografice in care gasesc capusele infectate cu bacteria genului Orientia tsutsugamushi (regiunile bogate in vegetatie cu arbusti pitici, dar si pe malurile unor rauri). Boala se manifesta mai ales in perioada in care capusele isi depun ouale – sezonul umed.

Fiind o boala infectioasa, tifosul tropical se poate manifesta sub forma unor adevarate epidemii (numar mare de imbolnaviri, raspandite pe un areal geografic deosebit de intins, intre cazurile de imbolnavire existand anumite relatii epidemiologice), mai ales in zona Asiei (insulele din Oceanul Pacific), Australiei sau Indiei. Alte tari in care se inreagistraza un numar crescut de cazuri de imbolnaviri – Sri Lanka, Bangladesh, Japonie, estul Rusiei, Tadjikistan, China sau in tarile din zona Muntilor Himalaya.

Boala Tsutsugamushi apare mai ales in randul muncitorilor din mediul rural, la persoanele din suburbii, dar si in randul turistilor care viziteaza regiunile cu risc infectios. Din nefericire, numarul real de imbolnaviri este mult mai mare comparativ cu numarul de cazuri raportate in clinicile de specialitate. Statistic, se pare ca cel putin 2% din populatia regiunilor geografice cu risc, este infectata sau reinfectata lunar, cu patogenul Orientia tsutsugamushi. Dupa infectie, individul este protejat din punct de vedere imunitar, insa titrul anticorpilor scade simtitor dupa primele 12 luni de la vindecarea infectiei.

Semne si simptome

Perioada de incubatie atifosului tropical este de maximum trei saptamani; debut afectiunii se face brusc; pacientul prezinta:

• febra ridicata
• cefalee
• dureri musculare
• tuse, dar si
• o serie de simptome gastrointestinale (greturi, varsaturi).

Boala Tsutsugamushi poate evolua sub diverse forme clinice – de la cazuri usoare si autolimitate, pana la forme severe de boala, care pot pune in pericol viata pacientului. Forme simple de imbolnavire se pot vindeca spontan (in absenta oricarei forme de tratament), in cateva zile. Statistic, mai putin de o zecime dintre cazurile de tifos tropical pot deveni fatale.

La locul de inoculare al patogenului pot fi observate o serie de leziuni necrotice. Ganglionii regionali vor fi mariti de volum (adenopatie satelita). Rash-ul cutanat apare mai ales la pacientii proveniti din afara zonelor de risc infectios (rash = eruptie fugace si pasagera, asemanatoare cu cele din rujeola sau scarlatina, putand aparea in faza de debut a unor boli febrile). Analizele de laborator releva scaderea numarului de leucocite (leucopenie), in faza acuta a bolii.

Cazurile severe de imbolnavire vor fi acompaniate de encefalita, pneumonie interstitiala si leziuni ale structurilor vasculare. Hemoliza se manifesta mai ales la persoanele cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.

Glocozo-6-fosfat dehidrogenaza este o enzima eritrocitara, cu rol antioxidant. Deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza reprezinta o boala transmisa genetic, ce determina fenomene de precipitare a moleculelor de hemoglobina, modificari ale membranelor celulare eritrocitare, si implicit hemoliza – distrugerea eritrocitelor. In cazul acestor pacienti, o serie de factori precum adminsitrarea de medicamente, consumul de alimente cu rol oxidant sau infectiile febrile, vor conduce la intensificarea proceselor de hemoliza, in decursul primelor 72 de ore.

Diagnostic

Pentru diagnosticul clinic al tifosului tropical, medicul va urmari aparitia simptomelor care sugereaza prezenta unei patologii infectioase, precum si informatiile epidemiologie referitoare la regiunile de risc in care individul a calatorit recent. Diagnosticul clinic astfel suspicionat, trebuie confirmat cu ajutorul investigatiilor serologice de laborator – metoda de imunofluorescenta indirecta si tehnica ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay).

Tehnica ELISA este o metoda utilizata in domeniul imunologiei, pentru detectarea si aprecierea cantitativa a unor anticorpi, a unor antigene, hormoni sau citokine (molecule semnal, cu rol de activatori celulari), intr-o proba biologica recoltata de la un pacient. Principiul acestei tehnici are la baza reactia antigen-anticorp – antigenul de captura este fixat pe un suport solid, dupa care este pus in contact cu un anticorp (sau oricare alta molecula) pentru care acesta prezinta specificitate. Ulterior, cu ajutorul unei enzime care este cuplata in mod direct de anticorpi este generat un compus colorat, ce va fi apoi detectat cu ajutorul metodelor de spectofotometrie.

Tot pentru detectarea patogenului Orientia tsutsugamushi, mai poate fi utilizata si tehnica de polimerizare in lant (PCR) – metoda ce permite amplificarea si detectia moleculelor de ADN microbian, in probele biologice recoltate de la pacient. Practic, tehnica consta in amplificarea unei secvente de ADN-dublu catenar, cu ajutorul unei enzime – ADN-polimeraza - si a variatiei temperaturilor de lucru. Astfel, poate fi dublata, triplata, etc, cantitatea urmelor de ADN microbian, care ulterior va fi supusa altor investigatii specifice.

Tehnica PCR poate fi utilizata pentru:

• diagnosticarea infectiilor virale si bacteriene
• pentru testarea unor mutatii genetice (fibroza chistica, gene tumorale)
• pentru anumite teste efectuate in perioada prenatala
• pentru testarea histocompatibilitatii (inainte de efectuarea unor transplante de organ)
• in medicina legala (teste de paternitate, identificarea unor persoane).

Tratament

Pentru tratarea tifosului tropical se recurge la administrarea de antibiotice. Patogenul Orientia tsutsugamushi este sensibil „in vitro” la urmatoarele tipuri de antibiotice:

• doxicilina
• cloramfenicolul
• rifampicina sau
• azitromicina.

Patogenul nu este sensibil la administrarea de antibiotice beta-lactamice (penicilina), deoarece peretele celular bacterian nu include peptidoglicani. Aminiglicozidele sunt de asemenea ineficiente in tratarea infectiilor, deoarece bacteria este un parazit intracelular, iar gentamicina (antibiotic aminoglicozid) nu penetraza peretele celulelor gazda. Azitromicina este mult mai eficienta impotriva bacteriilor de Orientia tsutsugamushi, sensibile sau rezistente la doxicilina.

Pentru tratamentul tifosului tropical se recomanda urmatoarele doze de antibiotice:

• doxicilina 100 mg, administrata de doua ori pe zi, pe cale orala, timp de 7-15 zile.
• cloramfenicol 500 mg, admintrat de 4 ori pe zi, pe cale orala, timp de 7-15 zile.
• la copii, 150 mg/ kg corp/ 24 ore, doxicilina sau cloramfenicol, administrate pe cale orala, timp de 5 zile.