Tiflita (Cecita)

Tiflita reprezinta inflamatia cecumului. Termenul a fost asociat pentru primadata in 1960 cu sindromul ileocecal pentru a descrie inflamatia si/sau necroza cecumului, apendicelui si/sau ileonului la pacientii cu leucemie. Secundar, tiflita a fost relationata cu anemia aplastica, limfomul, SIDA si imunosupresia secundara transplantului renal sau tratamentului pentru neoplasme.

Tiflita sau cecita a fost decoperita la 10% dintre copiii leucemici care au murit in timpul chimioterapiei. Mortalitatea medie este de 40-50% si este atribuita perforatiei cecale, necrozei intestinale si septicemiei. Prevalenta bolii este egala intre sexe. Tiflita apare atit la adulti, cit si la copii.

Patogenie si cauze

Grosimea peretelui colonic maxima normala este la computer tomografie de 3 mm. Cind colonul este destins cu scaun, fluid sau contrast, peretele normal colonic este aproape imperceptibil. Grasimea pericolonica trebuie sa demonstreze atenuare omogena. Tiflita este de obicei limitata la cecum, apendix si ileumul terminal, totusi poate cauza pancolita, extinzindu-se distal de cecum.

Patologic tiflita reprezinta inflamatia si/sau necroza cecumului, apendicelu si/sau ileumului. Etiologia tiflitei este necunoscuta, dar patogeneza sa este multifactoriala. Neutropenia profunda cu numar de neutrofile totale sub 1000/μL apare ca factor predispozant universal. Lezarea mucoasa prin agentii citotoxici joaca un rol important in tiflita observata in timpul chimioterapiei.

Distensia cecala in tiflita poate impiedica aportul de singe, conducind la ischemie mucoasa si ulceratie. Infectia poate fi implicata in special cu citomegalovirus. Invazia bacteriana conduce la penetratie transmurala si in final la perforatie. Necroza mucoasa si submucoasa poate cauza hemoragie intramurala. Infiltratia neoplazica poate fi implicata la unii pacienti.

Semne si simptome

Prezentarea clinica tipica, in care evolutia si severitatea variaza considerabil, include urmatoarele:

• diaree apoasa sau cu singe, febra, greata, varsaturi
• durere abdominala localizata in cadranul drept abdominal inferior
• soc secundar septicemiei sau perforatiei colonice.

Examinarea fizica include urmatoarele:

• distensie abdominala, absenta zgomotelor intestinale
• timpanism, sensibilitate la palpare
• ocazional o masa palpabila, sensibilitate de rebaund si difuza sugerind perforatia colonica, peritonita.

Diagnostic

Studii imagistice

Radiografia simpla abdominala este nespecifica dar poate demonstra o densitate similara unei mase cu fluid in cadranul abdominal inferior sting, distensia anselor intestinale superioare adiacente, aer intraperitoneal liber si pneumomatoza. Tranzitul baritat si colonoscopia sunt contraindicate in tiflita deoarece au risc de perforatie.

Computer tomografia demonstreaza perete colonic atenuat ocazional excentric cu ingrosare si distensie cecala. Atenuarea inalta cu ingrosarea peretelui colonic poate reprezenta hemoragie. Inflamatia pericolonica a grasimii mezenterice este frecventa. Computer tomografia identifica complicatiile, incluzind:

• pneumomatoza coli
• pneumoperitoneul
• colactiile fluidice pericolonice
• abcesele.

Aceste complicatii pot necesita interventie chirurgicala urgenta.

Ultrasonografia in tiflita include peristaltica absenta sau scazuta a intestinului in cadranul abdominal inferior drept, peretele ingrosat hiperecogen si mucoasa hiperecogena ingrosata. Studiul Doppler arata hipervascularizarea mucoasei si a peretelui intestinal.

Tratament

Pacientii cu tiflita sunt foarte bolnavi si au rata a mortalitatii crescuta. Tratamentul medical este conservativ, in timp ce se asteapta recuperarea granulocitelor. La diagnostic pacientul trebuie sa primeasca antibiotice cu spectru larg de actiune. In unele cazuri pacientii sunt descoperiti cu hemoculturi pozitive pentru germeni anaerobi gram-negativi. Se poate administra factor de stimulare a maduvei osoase.
Exista raporate privind terapia eficienta cu vancomicina, agentii antipersistaltici trebuie evitati. Recurenta este rara iar majoritatea pacientilor se recupereaza.

Terapia chirurgicala are succes la pacientii care nu raspund la terapia medicamentoasa. Criteriile propuse pentru interventia chirurgicala includ:

• hemoragie gastrointestinala persistenta dupa rezolutia neutropeniei si a trombocitopeniei si corectia anomaliilor coagularii
• evidenta perforatiei peritoneale libere
• deteriorarea clinica care necesita suport cu vasopersoare sau volume mari de fluide, sugerind septicemie necontrolata
• dezvoltarea simptomelor unui proces intraperitoneal care in absenta neutropeniei necesita in mod normal chirurgie.