Tendinita achileană

Tendinita achileană reprezintă inflamația tendonului lui Achile, un mănunchi de țesut fibros prin intermediul căruia mușchiul posterior al gambei (mușchiul triceps sural) se prinde de osul călcâiului (calcaneu).

Tendonul lui Achile este cel mai gros, cel mai rezistent și cel mai puternic tendon al corpului uman, având rol de propulsie în mers, alergare, sărituri și rol în stabilitatea piciorului. Tendonul este învelit de un țesut elastic (paratenon) care alimentează tendonul cu sânge, dar o zonă de aproximativ 4-5 cm apropiată de inserția tendonului achilean pe călcâi este slab vascularizată, de aceea această porțiune este frecvent supusă leziunilor. (1, 3, 4)

Cauze și factori de risc

Tendinita achileana are cauze multiple, adesea asociate. Această leziune afectează sportivii, cei care practică sportul că agrement, cat și persoanele inactive sau care suferă de boli inflamatorii generalizate.

Deci, cauzele pot fi de origine:

1. Traumatică - prin suprasolicitare (de obicei la sportivi) sau biomecanică proastă a picioriului, din cauza:

• încălzirii insuficiente înaintea unei activități sportive
• încălțăminte inadecvată
• suprafeţe de antrenament dure
• poziții vicioase ale piciorului și gleznei (picior plat sau picior răsucit spre interior în timpul mersului)
• dezechilibre musculare
• slăbiciune musculară
• creșterea în greutate, obezitate

2. Reumatismală

• Degenerativă-la vârstnici prin îmbătrânirea țesuturilor
• Inflamatorie-legată de o boală inflamatorie generalizată (spondilită anchilozanta sau poliartrită reumatoidă (1, 3, 5, 6)

Semne si simptome

• durere la nivelul călcâiului și în lungul tendonului achilean
• sensibilitate și umflare la nivelul tendonului achilean (în special la o distanță de 2-5 cm deasupra călcâiului unde poate fi palpat un nodul)
• rigiditatea tendonului
• dificultate la mers și/sau alergare
• limitarea mobilităţii gleznei

Severitatea tendinitei achileene poate fi prezentată și gradual, tendinita achileana putând fi:

• ușoară: durere apărută la nivelul tendonului achilean în timpul unei activități sportive sau imediat după aceasta
• moderată: apare edemul în zona tendonului achilean și poate apare și un nodul în tendon
• severă: orice activitate care presupune încărcarea cu greutate a tendonului achilean determină durere și sensibilitate la nivelul tendonului (2, 5, 6)

Diagnostic

Metodele de diagnosticare ale unei tendinite achileene includ:
1. Istoricul medical referitor la practicarea sporturilor, tipul de încălțăminte purtat, boli ce ar putea asocia o tendinită achileana.
2. Examinarea fizică analizează rigiditatea și sensibilitatea tendonului achilean, durerea localizată, edemul, limitarea mobilității gleznei, poziția anormală a piciorului (picior plat sau arcuit), rigiditatea mușchilor posteriori ai coapsei.
3. Examinarea paraclinică cuprinde:

• radiografia piciorului poate detecta o calcificare la nivelul inserției tendonului sau proeminențe osoase la nivelul calcaneului și poate exclude o tumoră osoasă.
• ecografia poate evidenția îngroșarea tendonului achilean, tulburările vasculare în zona tendonului și poate determina riscul de ruptură al tendonului.
• rezonantă magnetică nucleară (RMN) aduce informații suplimentare legate de toate structurile anatomice care alcătuiesc articulația gleznei, poate detecta leziuni degenerative și leziuni periarticulare.
• teste de sânge pentru detectarea unor boli inflamatorii generalizate.

Medicii folosesc de obicei ecografia și rezonanța magnetică nucleară (RMN) pentru a evalua tendinita achileana. Aceste metode de diagnosticare împreună cu examinarea fizică și istoricul, pot ajută medicii să diagnosticheze în mod corespunzător tendinita achileana si să recomande un tratament individualizat. (2, 3, 6)

Tratament

Tratamentul tendinitei achileene este în principal cel de reabilitare. Există multe metode de tratament conservativ eficiente și simplu de aplicat care pot trata leziunea tendonului lui Achile și redă funcționalitatea piciorului.

Obiectivele tratamentului de reabilitare sunt:

• scăderea durerii
• scăderea inflamaţiei
• refacerea mobilităţii
• refacerea forței și rezistenței musculare

Astfel, tratamentul de reabilitare constă în:

• repaus
• aplicarea de gheaţa local timp de 20 de minute, de 2-3 ori pe zi
• administrarea de medicamente analgezice și antiinflamatoare nesteroidiene
• purtarea unei orteze (cizma de imobilizare)
• ridicarea ușoară a călcâiului în interiorul pantofului
• în cazul pozițiilor vicioase ale piciorului se recomandă purtarea de lungă durată a ortezelor corective
• proceduri de fizioterapie: curenți de joasă și medie frecvență, ultrasunet
• masajul profund ajută la ruperea aderentelor care se formează între țesuturi și la redarea mobilității piciorului și gleznei
• exerciții de întindere musculară
• exerciții de întărire a musculaturii slăbite
• hidrokinetoterapie (kinetoterapie în apa)

Tendinita achileană se vindecă de obicei în 4-6 săptămâni prin tratamentul de reabilitare.

În cazuri excepționale de eșec al tratamentului de reabilitare, se apelează la tratamentul chirurgical ce include eliminarea țesutului afectat din jurul tendonului achilean și repararea strucutrilor tendinoase restante. Tratamentul chirurgical este foarte eficient dacă se înlătură întreg țesutul afectat și este urmat de un tratament de reabilitare adecvat pe o perioadă de aproximativ 10 satamani. Reluarea activității sportive se poate face după o perioadă cuprinsă între 3 și 6 luni de la intervenția chirurgicală. De asemenea, dacă există un pinten calacnean care irită și lezează tendonul lui Achile, acesta va trebui eliminat chirurgical.

O alternativă de tratament a durerii este tratamentul prin unde de șoc extracorporeale (ESWT). Acest tip de tratament utilizează unde mecanice care induc microtraumatisme asupra țesuturilor afectate. Aceste microtraumatisme inițiază un răspuns de vindecare din partea organismului prin formarea de vase de sânge și creșterea de factori nutritivi în zona lezată. Conform studiilor, tratamentul prin unde de șoc extracorporeale oferă o scădere a durerii de aproximativ 60%.

Atenție! Controlul durerii cu ajutorul injecțiilor cu cortizon în tendon nu este recomandat din cauza lezării suplimentare a tendonului și creșterea riscului de rupere a acestuia. Injecția peritendinoasa are mai puține efecte negative asupra tendonului și poate reprezenta o completare utilă la un program de reabilitare. (1, 2, 3, 5, 6)

Concluzii

• tendinita achileana reprezintă inflamația tendonului achilean, cauzată frecvent de traumatisme
• tendinita achileană este prezentă predominant la sportivi.
• tendinita achileana poate apare și în afecțiuni degenerative (la vârstnici) sau în boli inflamatorii generalizate (spondilita anchilozanta, poliartrita reumatoidă).
• semnele și simptomele reprezentative pentru tendinita achileana sunt: durere la nivelul calciului și în lungul tendonului, umflare, sensibilitatea și rigiditatea tendonului, dificultate la mers și alergare, limitarea mobilității gleznei.
• diagnosticul se pune pe baza istoricului medical, examinării fizice și examinării paraclinice (radiografii, ecografie, rezonantă magnetică nucleară).
• tratamentul este în principal cel de reabilitare.
• în cazul eșecului tratamentului de reabilitare se recurge la tratamentul chirurgical sau tratamentul durerii prin aplicarea de unde de șoc extracorporeale.
• tendinita achileană poate fi prevenită prin introducerea de încălzire și stretching înainte și după antrenamentul sportiv, purtarea de încălțăminte adecvată, schimbarea sportului practicat, efectuarea antrenamentelor pe suprafețe moi, scăderea în greutate. (1, 2, 3, 4, 5, 6)