Tahicardia ventriculara
©
Autor: Dr. Stiuriuc Simona
Tahicardia ventriculara se refera la orice ritm cardiac peste 100 batai pe minut care isi are originea distal de fascicolul Hiss. Ritmul poate avea originea din miocardul ventricular activ si/sau din sistemul de conducere distal.
Tahicardia ventriculara determina simptome importante precum sincopa, palpitatiile si dispneea. Este asociata cu riscul crescut de deces subit. Cel mai frecvent apare pe un cord afectat de boala ischemica, in care cicatricea miocardica este substratul pentru reintrarea electrica. Se asociaza frecvent cu instabilitatea hemodinamica, mai ales daca ventriculul sting este afectat sau daca frecventa cardiaca este foarte rapida.
Tahicardia ventriculara se poate dezvolta atunci cind un pacient nu prezinta nici o alta afectiune, cunoscuta drept tahicardia ventriculara idiopatica si tinde sa fie mai periculoasa decit alte cauze de tahicardie ventriculara.
Alte cauze care pot determina tahicardia ventriculara includ: istoricul personal de infarct miocardic care a afectat unul sau ambii ventriculi, boala cardiaca congenitala, cum ar fi tetralogia Fallot sau sindromul de QT prelungit, cardiomiopatia dilatativa si cea hipertrofica, miocarditele, hipokaliemia, medicatia aritmogena si unele pilule de slabit, mai ales cele care contin efedrina.
Unii pacienti cu tahicardie ventriculara nu prezinta niciun simptom. Pentru cei la care tabloul clinic este evident, acesta include dispneea, ametelile, sincopa, durerea precordiala si senzatia ca inima a sarit o bataie sau palpitatii. Pacientul poate prezenta hipotensiune, iar in cazurile severe stop cardiac si colaps.
In unele cazuri de tahicardie ventriculara, fara boala cardiaca nu este necesar niciun tratament. Daca totusi acesta se impune, cel mai indicat este cel farmacologic, cu agenti care stopeaza ritmul cardiac anormal si previn reaparitia acestuia. In ultimii ani alternativa la terapia farmacologica include ablatia prin cateter, care este recomandata pacientilor fara boala cardiaca de baza sau pentru cei cu anumite tipuri de tahicardii. Pentru pacientii cu boala cardiaca se utilizeaza defibrilatoarele implantabile, care elibereaza un soc electric spre cord pentru a reinstaura activitatea electrica normala.
Chirurgia este de asemenea o optiune. Anterior acestei interventii se determina o harta a cordului pentru a identifica atent zonele aritmogene de unde origineaza tahicardia. In timpul operatiei aceste zone sunt excizate. Pentru pacientii cu infarct miocardic operatia este acompaniata de tehnici de by-pass pentru a restabili fluxul sanguin normal. Chirurgia poate fi recomandata si pacientilor care nu prezinta rezultate la terapia medicala sau care necesita inlaturarea unui anevrism ventricular sau repararea unei valve cardiace defective.
In multe cazuri, episodul initial al tahicardiei ventriculare nu poate fi prevenit. Totusi, odata diagnosticata tahicardia ventriculara, tratamentul poate ajuta la prevenirea episoadelor viitoare. Bolnavii pot adopta strategii sanatoase pentru cord care sa scada predispozitia de a dezvolta factori de risc cum ar fi boala arteriala coronariana.
Disociatia atrioventriculara este prezenta la jumatate dintre episoadele de tahicardie ventriculara. Aceasta apare cind nodulul sinusal depolarizeaza atriile la frecventa sa normala, care este mai mica decit frecventa centriculara patologica. Undele P pot fi vizualizate intre sau in cadrul complexelor QRS, dar cele doua au frecvente diferite. Pot apare batai fuzionate cu morfilogie mixta.
Tahicardia ventriculara monomorfa este denumita dupa locul de origine, cele mai frecvente zone sunt tractul ventriculului sting, cel al ventriculului drept, septul interventricular si radacina aortica.
Tahicardia ventriculara si torsada virfurilor sunt observate si in afara medicamentelor, la pacienti cu cord normal, dar care prezinta tulburari genetice care afecteaza performanta sau procesarea intracelulara a canalelor ionice. Exemple: sindromul de QT prelungit, sindromul de QT scurt, sindromul Brugada, fibrilatia ventriculara idiopatica si tahiacradia ventriculara catecolaminergica familiala.
O a doua varianta a tahicardiei ventriculare este ritmul idioventricular accelerat, citeodata denumit si tahicardia ventriculara lenta este o aritmie cu o frecventa de 60-100 batai pe minut. Apare de obicei pe un cord afectat ischemic sau structural, este tranzitorie si rar se asociaza cu instabilitate hemodinamica sau colaps.
Poate fi declansata si de urmatorii factori:
Principalele simptome si semne cuprind:
Sincopa
Sincopa cardiaca in contrast cu cea mediata nural se caracterizeaza prin instalare brusca, asociata cu exercitiile fizice, incontinenta, convulsii si recuperare rapida cind aritmia este tranzitorie. Palpitatiile sunt comune in sincopa cardiaca si cea mediata neural. In timpul episoadelor benigne aceste palpitatii sunt descrise drept batai puternice la o frecventa scazuta, comparate cu pulsul rapid identificat cind tahicardia declanseaza sincopa. Sincopa in prezenta unei boli cardiace cunoscute sau aparente necesita presupunerea existentei unei aritmii severe.
Pre-sincopa sau ametelile
Majoritatea pacientilor cu ameteli episodice, cefalee usoara sau alte simptome presincopale prezinta diagnostice benigne sau autolimitante.
Palpitatiile
Pacientii cu extrasistole ventriculare si cei cu aritmie sustinuta raporteaza palpitatii simptomatice.
Semne ale insuficientei cardiace congestive cuprind:
Modificarea statusului mental cuprinde:
Semne ale disociatiei atrioventriculare cuprind:
Daca tahicardia ventriculara se asociaza cu colapsul hemodinamic, morbiditatea la pacientii resuscitati poate include encefalopatia ischemica, insuficienta renala acuta, disfunctia bentriculara tranzitorie, pneumonia de aspiratie si trauma.
Daca tahicardia ventriculara este tolerata hemodinamic tahicardia poate determina o cardiomiopatie dilatativa, care se dezvolta dupa o perioada de citeva luni si este rezolvata prin controlul eficient al tahicardiei.
Testele toxicologice
Testele functiei tiroidiene
Alte studii de laborator cuprind:
Caracteristicele electrocardiografice care sustin diagnosticul de tahicardie ventriculara cuprind:
Monitorizarea Holter reprezinta inregistrarea activitatii electrice cardiace pe o perioada de 24 de ore. Se pune accentul mai ales pe intervalul QT si undele T.
Electrocardiograma de efort consta in testarea repetata cu exercitii fizice a cordului, care ajuta la adoptarea unor doze farmacologice adecvate si a unor strategii interventionale speciale. Exercitiile Treadmill sunt eficiente in recrearea aritmiilor si permit evaluarea eficienta a presiunii sanguine in cardiomiopatia hipertrofica, sincopa si alte scenarii clinice. Testarea la efort are o sensibilitate mai crescuta fata de monitorizarea electrocardiografica.
Radiografia toracica permite o evaluare rapida a dilatatiei ventriculare, a presiunii venoase pulmonare si a influentelor mecanice-cateterele ventriculare. Odata cu accesul rapid la ecocardiografie, importanta radiografiei a scazut.
Ecocardiografia - Toti pacientii cu ectopie semnificativa clinic trebuie sa fie examinati ecocardiografic complet. Testul permite evaluarea functiei ventriculare, grosimii peretilor, caracteristicile arterei coronare proximale, tumorile si bolile cardiace structurale.
Rezonanta magnetica cardiaca este folosita pentru a evidentia tumorile cardiace si cardiomiopatia dilatativa.
Stimularea atriala si ventriculara programata sunt eficiente in reproducerea tahicardiei ventriculare reintrante. Poate identifica zonele de conducere lenta din peretele liber al ventriculului drept si sept care reprezinta substratul reintrarii.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: fibrilatia atriala si ventriculara, flutter atrial, torsada virfurilor, tahicardia supraventriculara, hipocalcemia, hipomagneziemia, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca congestiva, infarctul miocardic acut, extrasistolele ventriculare, sindromul de QT patologic, sindromul de pacemaker, sindromul Wolff-Parkinson-White, ritm idioventricular accelerat.
Daca este hemodinamic stabil si nu sunt evidente ale ischemiei coronare sau ale infarctului, conversia ritmului poate fi efectuata prin cardioversie sau medicatie intravenoasa. Se plaseaza o linie intravenoasa si se monitorizeaza electrocardiografic anterior cardioversiei. Daca functia ventriculului sting nu este afectata se administreaza amiodarona, apoi lidocaina. Daca terapia medicala nu are succes se aplica cardioversia electrica sincronizata cu energie de 50-200 J si sedarea pacientului.
Tahicardiile ventriculare permanente secundare cardiomiopatiei lipoide focale, fibroamelor izolate sau hamartroamelor beneficiaza de biopsie excizionala diagnostica si terapeutica.
Implantarea de cardioverter/defibrilator
Dispozitivul este folosit mai ales la pacientii cu risc crescut. Similar stimulatoarelor aceste dispozitive pot fi implantate transvenos. Odata instalate, detecteaza ritmurile ventriculare patologice si le stopeaza prin administrarea unor socuri electrice.
Ablatia endocardiaca pe cateter
Este folosita in tahicardia ventriculara idiopatica (cord normal structural) dar poate fi utilizata pentru a reduce aritmia in prezenta cardiomiopatiei. La unii pacienti ablatia percutana epicardica poate fi folosita cu succes cind ablatia endocardica esueaza. Tehnicile actuale includ evaluarea 3D a cicatricii, isopotential sau creearea unei harti a activarii, urmata de ablatia prin radiofrecventa de inalta energie.
Mortalitatea si morbiditatea in tahicardia ventriculara apar de obicei datorita degenerarii spontane in fibrilatie ventriculara. Chiar si fara aceasta degenerare, tahicardia ventriculara poate produce insuficienta cardiaca congestiva si instabilitate hemodinamica cu deces secundar.
Tahicardia ventriculara determina simptome importante precum sincopa, palpitatiile si dispneea. Este asociata cu riscul crescut de deces subit. Cel mai frecvent apare pe un cord afectat de boala ischemica, in care cicatricea miocardica este substratul pentru reintrarea electrica. Se asociaza frecvent cu instabilitatea hemodinamica, mai ales daca ventriculul sting este afectat sau daca frecventa cardiaca este foarte rapida.
Tahicardia ventriculara se poate dezvolta atunci cind un pacient nu prezinta nici o alta afectiune, cunoscuta drept tahicardia ventriculara idiopatica si tinde sa fie mai periculoasa decit alte cauze de tahicardie ventriculara.
Alte cauze care pot determina tahicardia ventriculara includ: istoricul personal de infarct miocardic care a afectat unul sau ambii ventriculi, boala cardiaca congenitala, cum ar fi tetralogia Fallot sau sindromul de QT prelungit, cardiomiopatia dilatativa si cea hipertrofica, miocarditele, hipokaliemia, medicatia aritmogena si unele pilule de slabit, mai ales cele care contin efedrina.
Unii pacienti cu tahicardie ventriculara nu prezinta niciun simptom. Pentru cei la care tabloul clinic este evident, acesta include dispneea, ametelile, sincopa, durerea precordiala si senzatia ca inima a sarit o bataie sau palpitatii. Pacientul poate prezenta hipotensiune, iar in cazurile severe stop cardiac si colaps.
In unele cazuri de tahicardie ventriculara, fara boala cardiaca nu este necesar niciun tratament. Daca totusi acesta se impune, cel mai indicat este cel farmacologic, cu agenti care stopeaza ritmul cardiac anormal si previn reaparitia acestuia. In ultimii ani alternativa la terapia farmacologica include ablatia prin cateter, care este recomandata pacientilor fara boala cardiaca de baza sau pentru cei cu anumite tipuri de tahicardii. Pentru pacientii cu boala cardiaca se utilizeaza defibrilatoarele implantabile, care elibereaza un soc electric spre cord pentru a reinstaura activitatea electrica normala.
Chirurgia este de asemenea o optiune. Anterior acestei interventii se determina o harta a cordului pentru a identifica atent zonele aritmogene de unde origineaza tahicardia. In timpul operatiei aceste zone sunt excizate. Pentru pacientii cu infarct miocardic operatia este acompaniata de tehnici de by-pass pentru a restabili fluxul sanguin normal. Chirurgia poate fi recomandata si pacientilor care nu prezinta rezultate la terapia medicala sau care necesita inlaturarea unui anevrism ventricular sau repararea unei valve cardiace defective.
In multe cazuri, episodul initial al tahicardiei ventriculare nu poate fi prevenit. Totusi, odata diagnosticata tahicardia ventriculara, tratamentul poate ajuta la prevenirea episoadelor viitoare. Bolnavii pot adopta strategii sanatoase pentru cord care sa scada predispozitia de a dezvolta factori de risc cum ar fi boala arteriala coronariana.
Patogenia tahicardiei ventriculare
Tahicardia ventriculara este un termen general care include orice ritm rapid, peste 100-120 batai pe minut, cu originea in ventriculi. In functie de mecanismul aritmiei, severitatea simptomelor clinice determina urgenta cu care tehicardia ventriculara trebuie tratata. In timpul tahicardiei ventriculare, debitul cardiac este redus datorita frecventei rapide si lipsei contractiilor atriale coordonate. Ischemia si insuficienta mitrala pot de asemenea contribui la intoleranta hemodinamica. Colapsul hemodinamic este mai frecvent cind este prezenta disfunctia ventriculara stinga sau la frecvente foarte rapide. Debitul cardiac diminuat poate rezulta prin perfuzia scazuta miocardica, alterarea raspunsului inotropic si degenerarea in fibrilatie ventriculara cu deces subit.Disociatia atrioventriculara este prezenta la jumatate dintre episoadele de tahicardie ventriculara. Aceasta apare cind nodulul sinusal depolarizeaza atriile la frecventa sa normala, care este mai mica decit frecventa centriculara patologica. Undele P pot fi vizualizate intre sau in cadrul complexelor QRS, dar cele doua au frecvente diferite. Pot apare batai fuzionate cu morfilogie mixta.
Tahicardia ventriculara monomorfa
Cind secventa de activare ventriculara este constanta, modelul electrocardiografic ramine acelasi, iar ritmul este denumit tahicardie ventriculara monomorfa. Tahicardia ventriculara monomorfa este mai intilnita la pacientii cu boala cardiaca structurala de baza. Exista o zona de conducere lenta, cel mai frecvent prin cicatrici datorate infarctelor miocardice anterioare, cardiomiopatiei primare, interventiilor chirurgicale, hipertrofiei si degenerarii musculare. Tahicardia reintranta apare cind o unde electrica calatoreste prin zona de conducere lenta, permitind repolarizarea unui circuit electric. Unda se sparge in cicatrice, activeaza ventriculii si reintra in zona de conducere lenta.Tahicardia ventriculara monomorfa este denumita dupa locul de origine, cele mai frecvente zone sunt tractul ventriculului sting, cel al ventriculului drept, septul interventricular si radacina aortica.
Tahicardia ventriculara polimorfa
Aceasta apare cind secventele de activare ventriculara variaza. Poate fi observata cu sau fara boala cardiaca structurala. Cind se observa in cadrul sindromului de QT prelungit este denumita torsada virfurilor. Cauzele includ anumite medicamente si defecte cardiace ereditare in structura si expresia canalelor ionice. Cele mai frecvente cauze sunt administrarea de quinidina, eritromicina, haloperidol.Tahicardia ventriculara si torsada virfurilor sunt observate si in afara medicamentelor, la pacienti cu cord normal, dar care prezinta tulburari genetice care afecteaza performanta sau procesarea intracelulara a canalelor ionice. Exemple: sindromul de QT prelungit, sindromul de QT scurt, sindromul Brugada, fibrilatia ventriculara idiopatica si tahiacradia ventriculara catecolaminergica familiala.
O a doua varianta a tahicardiei ventriculare este ritmul idioventricular accelerat, citeodata denumit si tahicardia ventriculara lenta este o aritmie cu o frecventa de 60-100 batai pe minut. Apare de obicei pe un cord afectat ischemic sau structural, este tranzitorie si rar se asociaza cu instabilitate hemodinamica sau colaps.
Cauze si factori de risc
Tahicardia ventriculara este consecinta unei boli cardiace ischemice sau structurale sau unei tulburari electrolitice (hipokaliemia, hipocalcemia, hipomagneziemia).Poate fi declansata si de urmatorii factori:
- consumul de agenti simpatomimetici: cafeina, cocaina, metamfetamina
- medicamente care prelungesc complexul QT: antiaritmice de clasa 1A, droperidol, fenotiazide
- afectiuni reumatologice: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida
- afectiuni cardiace congenitale: displazia ventriculara drepata, tetralogia Fallot
- toxicitatea la digitalice
- ischemia, inflamatia si apnea de somn
- cauze mecanice: tumorile miocardice, cateterele intraventriculare
- cauze metabolice: tulburarile electrolitice, acidemia, hipoxia, febra
- cauzele inflamatorii: carditele virale si alte miocardite
- miopatiile electrice: sindromul Brugada, sindromul de QT patologic.
Semne si simptome
Anamneza
Urmareste colectarea de date referitoare la aritmia ventriculara, cum ar fi:- prezenta si severitatea simptomelor
- prezenta simptomelor la efectuarea de exercitii fiice
- interventii si diagnostice cardiace anterioare
- istoricul medical familial sugestiv pentru boli mostenite
- consumul recent de droguri ilicite sau medicamente.
Principalele simptome si semne cuprind:
- disconfortul toracic, dispnea, greata
- diaforeza, palpitatiile, anxietatea sau senzatia de moarte iminenta
- sincopa si presincopa.
Sincopa
Sincopa cardiaca in contrast cu cea mediata nural se caracterizeaza prin instalare brusca, asociata cu exercitiile fizice, incontinenta, convulsii si recuperare rapida cind aritmia este tranzitorie. Palpitatiile sunt comune in sincopa cardiaca si cea mediata neural. In timpul episoadelor benigne aceste palpitatii sunt descrise drept batai puternice la o frecventa scazuta, comparate cu pulsul rapid identificat cind tahicardia declanseaza sincopa. Sincopa in prezenta unei boli cardiace cunoscute sau aparente necesita presupunerea existentei unei aritmii severe.
Pre-sincopa sau ametelile
Majoritatea pacientilor cu ameteli episodice, cefalee usoara sau alte simptome presincopale prezinta diagnostice benigne sau autolimitante.
Palpitatiile
Pacientii cu extrasistole ventriculare si cei cu aritmie sustinuta raporteaza palpitatii simptomatice.
Examenul fizic
In afara de tahicardie, se evidentiaza si gradul de instabilitate hemodinamica.Semne ale insuficientei cardiace congestive cuprind:
- hipotensiunea, hipoxemia
- distensia venoasa jugulara
- raluri prin edemul pulmonar.
Modificarea statusului mental cuprinde:
- anxietatea, agitatia
- letargia, coma.
Semne ale disociatiei atrioventriculare cuprind:
- unde a neregulate la pulsul jugular
- intensitate variabila a primului zgomot cardiac
- modificari in presiunea sanguina sistolica de la bataie la bataie.
Evolutia bolii
La pacientii cu tahicardie ventriculara monomorfa, riscul mortalitatii se coreleaza cu gradul de boala structurala. Boala cardiaca de baza, cum ar fi cardiomiopatia ischemica, cardiomiopatia dilatativa, cardiomiopatia hipertrofica, boala Chagas si displazia ventriculara dreapta sunt asociate cu tahicardie ventriculara monomorfa sau polimorfa care degenereaza in fibrilatia ventriculara.Daca tahicardia ventriculara se asociaza cu colapsul hemodinamic, morbiditatea la pacientii resuscitati poate include encefalopatia ischemica, insuficienta renala acuta, disfunctia bentriculara tranzitorie, pneumonia de aspiratie si trauma.
Daca tahicardia ventriculara este tolerata hemodinamic tahicardia poate determina o cardiomiopatie dilatativa, care se dezvolta dupa o perioada de citeva luni si este rezolvata prin controlul eficient al tahicardiei.
Diagnostic
Studii de laborator
Teste ale electrolitilor serici- hiperkaliemia si hipokaliemia, neimportind etiologia lor sunt asociate cu cresterea ectopiei ventriculare si pot afecta repolarizarea
- hipocalcemia severa poate prelungi intervalul QT si permite instalarea tahicardiei ventriculare polimorfe
- hipomagneziemia poate fi importanta clinic la pacientii cu patologii cardiace in perioada postoperativa imediata.
Testele toxicologice
- administrarea unor antiaritmice si a drogurilor ilicite si recreationale pot declansa aritmia ventriculara
- se urmareste detectarea supradozelor de antidepresante triciclice, medicamente care afecteaza canalele de potasiu (cisaprid) si stimulantele.
Testele functiei tiroidiene
- hipertiroidismul, nivelul ridicat al tiroxinei pot declansa aritmia ventriculara
- necesitatea evaluarii functiei tiroidiene la pacientii care consuma amiodarona.
Alte studii de laborator cuprind:
- evaluarea nivelului transaminazelor si bilirubinei
- saturatia nivelului de oxigen venos central ajuta la evaluarea severitatii hemodinamice a aritmiei
- testarea genetica pentru cardiomiopatia hipertrofica, sindromul de QT prelungit, sindromul Brugada si tahicardia polimorfa catecolaminergica.
Teste imagistice
Electrocardiografia permite analiza morfologiei, frecventei si substratului electric al aritmiei. Ajuta la excluderea tahicardiei supraventriculare sau aritmiilor atriale cu bloc de ram fascicular. In combinatie cu monitorizarea Holter, electrocardiografia aduce date suficiente pentru diagnosticarea initiala a majoritatii cazurilor de tahicardie ventriculara.Caracteristicele electrocardiografice care sustin diagnosticul de tahicardie ventriculara cuprind:
- disocierea atrioventriculara
- bataile fuzionate la initierea aritmiei
- durata complexului QRS peste 140 ms
- axa QRS intre 180-270 grade.
Monitorizarea Holter reprezinta inregistrarea activitatii electrice cardiace pe o perioada de 24 de ore. Se pune accentul mai ales pe intervalul QT si undele T.
Electrocardiograma de efort consta in testarea repetata cu exercitii fizice a cordului, care ajuta la adoptarea unor doze farmacologice adecvate si a unor strategii interventionale speciale. Exercitiile Treadmill sunt eficiente in recrearea aritmiilor si permit evaluarea eficienta a presiunii sanguine in cardiomiopatia hipertrofica, sincopa si alte scenarii clinice. Testarea la efort are o sensibilitate mai crescuta fata de monitorizarea electrocardiografica.
Radiografia toracica permite o evaluare rapida a dilatatiei ventriculare, a presiunii venoase pulmonare si a influentelor mecanice-cateterele ventriculare. Odata cu accesul rapid la ecocardiografie, importanta radiografiei a scazut.
Ecocardiografia - Toti pacientii cu ectopie semnificativa clinic trebuie sa fie examinati ecocardiografic complet. Testul permite evaluarea functiei ventriculare, grosimii peretilor, caracteristicile arterei coronare proximale, tumorile si bolile cardiace structurale.
Rezonanta magnetica cardiaca este folosita pentru a evidentia tumorile cardiace si cardiomiopatia dilatativa.
Proceduri efectuate
Cateterizarea cardiaca ramine controversata si este in general rezervata pacientilor cu simptome severe, cu aritmie la care diagnosticul si evaluarea riscului sunt imposibile prin metode neinvazive. Poate permite biopsierea cardiaca pentru a detecta miocardita, permite efectuarea studiilor hemodinamice, angiografia coronariana, ventriculografia stinga care faciliteaza creearea de harti ale ventriculului.Stimularea atriala si ventriculara programata sunt eficiente in reproducerea tahicardiei ventriculare reintrante. Poate identifica zonele de conducere lenta din peretele liber al ventriculului drept si sept care reprezinta substratul reintrarii.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni: fibrilatia atriala si ventriculara, flutter atrial, torsada virfurilor, tahicardia supraventriculara, hipocalcemia, hipomagneziemia, edemul pulmonar, insuficienta cardiaca congestiva, infarctul miocardic acut, extrasistolele ventriculare, sindromul de QT patologic, sindromul de pacemaker, sindromul Wolff-Parkinson-White, ritm idioventricular accelerat.
Tratament
Tratamentul tahicardiei ventriculare acute
Se incearca diagnosticarea corecta si conversia aritmiei. Tahicardia ventriculara asociata cu pierderea cunostintei sau hipotensiune este o urgenta medicala care necesita cardioversie imediata la o energie de 100-200 J cu soc bifazic.Daca este hemodinamic stabil si nu sunt evidente ale ischemiei coronare sau ale infarctului, conversia ritmului poate fi efectuata prin cardioversie sau medicatie intravenoasa. Se plaseaza o linie intravenoasa si se monitorizeaza electrocardiografic anterior cardioversiei. Daca functia ventriculului sting nu este afectata se administreaza amiodarona, apoi lidocaina. Daca terapia medicala nu are succes se aplica cardioversia electrica sincronizata cu energie de 50-200 J si sedarea pacientului.
Tahicardia ventriculara fara puls
Se trataeaza cu defibrilare imediata, cu energie inalta, nesincronizata. Socul electric initial este dee 200 J urmat de un soc egal sau mai mare. Daca se foloseste un defibrilator monofazis, socul trebuie sa fie de 360 J. Se administreaza agenti vasopresori, se prinde un abord venos, se suplimenteaza cu oxigen si se administreaza antiaritmicele.Tahicardia ventriculara instabila
Se caracterizeaza prin semne si simptome ale aportului insuficient de oxigen la organele vitale, durere precordiala, dispnee, hipotensiune si nivele alterate ale cunostintei. Aceasta situatie se trateaza imediat prin cardioversie sincronizata cu energie de start de 100 J.Tahicardia ventriculara stabila
Se caracterizeaza de obicei prin tahicardie monomorfa cu perfuzie adecvata. Acesti pacienti nu experimenteaza simptome ale instabilitatii hemodinamice. Se trateaza cu amiodarona, procainamida sau sotalol. Se indica cardioversia sincronizata daca terapia medicala esueaza in stabilizarea ritmului. Socul initial este de 100 J, urmat de energii ridicate.Terapia de lunga durata-chirurgicala
Biopsia excizionalaTahicardiile ventriculare permanente secundare cardiomiopatiei lipoide focale, fibroamelor izolate sau hamartroamelor beneficiaza de biopsie excizionala diagnostica si terapeutica.
Implantarea de cardioverter/defibrilator
Dispozitivul este folosit mai ales la pacientii cu risc crescut. Similar stimulatoarelor aceste dispozitive pot fi implantate transvenos. Odata instalate, detecteaza ritmurile ventriculare patologice si le stopeaza prin administrarea unor socuri electrice.
Ablatia endocardiaca pe cateter
Este folosita in tahicardia ventriculara idiopatica (cord normal structural) dar poate fi utilizata pentru a reduce aritmia in prezenta cardiomiopatiei. La unii pacienti ablatia percutana epicardica poate fi folosita cu succes cind ablatia endocardica esueaza. Tehnicile actuale includ evaluarea 3D a cicatricii, isopotential sau creearea unei harti a activarii, urmata de ablatia prin radiofrecventa de inalta energie.
Prognostic
Prognosticul variaza cu procesul cardiac specific, dar are o predictie pozitiva daca functia ventriculara stinga este buna. La pacientii cu cardiomiopatie ischemica si tahicardie ventriculara nesustinuta, rata mortalitatii subite se apropie de 30% in 2 ani. La pacientii cu tahicardie ventriculara idiopatica prognosticul este excelent, iar riscul major este reprezentat de sincope. Totusi pacientii cu sindromul de QT patologic, displazia ventriculara dreapta si cardiomiopatie hipertrofica sunt la risc crescut de deces subit in ciuda functiei ventriculare stingi prezervate.Mortalitatea si morbiditatea in tahicardia ventriculara apar de obicei datorita degenerarii spontane in fibrilatie ventriculara. Chiar si fara aceasta degenerare, tahicardia ventriculara poate produce insuficienta cardiaca congestiva si instabilitate hemodinamica cu deces secundar.
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
- Accident ischemic tranzitor
- Reumatismul articular acut - RAA
- Angina pectorala stabila
- Infarctul miocardic
- Insuficiența cardiacă
- Atrezia tricuspidiană
- Extrasistolele ventriculare
- Fibrilatia ventriculara
- Aritmia
- Fibrilatia atriala
- Factori de risc în bolile cardiovasculare
- Transplantul cardiac
- Sfaturi pentru sănătatea inimii
- Inima (cordul)
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.- Intepaturi la inima
- De vreo luna am niste junghiuri ca niste apasari in zona inimii
- Tahicardie si tremuraturi
- O problema urgenta: am 17 ani si bataile inimii s-au accelerat
- Ajutor. Insuficienta cardiaca sau nedezvoltare?
- Dureri la inima
- Am dureri de inima la frig, la efort, la emotii mai puternice
- Tahicardie, anxietate.rău și palpitații din senin
- Tahicardie
- Stare proasta - tremur, tahicardie