Stomatita purtatorilor de proteza dentara

Stomatita indusa de proteza dentara este o leziune a mucoasei orale frecventa. Desi virsta pacientului si calitatea protezei dentare nu predispun indivizii la dezvoltarea acestei conditii, riscul de a dezvolta stomatita, hiperplazia mucoasei si cheilita angulara creste de aproape trei ori la purtatorii de proteza. Studiile indica existent unor asocieri intre suprafata de tesut acoperit de catre proteza dentara maxilara, nivelul de vitamina A, fumatul si persistenta protezei dentare pentru perioade indelungate.

Cauze si factori de risc

Factorii care tin de conditia mucoasei orale sunt implicati in etiologia acestei afectiuni, alaturi de comportamentul si modul de folosire a protezei dentare si a altor dispozitive ortodontice de catre pacienti. Purtarea peste noapte a protezei dentare este se pare cel mai important factor. Desi agentul etiologic dominant pare a fi infectia fungica, alti factori trebuie luati in considerare: dispozitivele ortodontice si factori locali si sistemici ai pacientilor in virsta si edentati (fara dinti). Extinderea inflamatiei a fost corelata cu prezenta levurilor candidozice colonizind suprafata protezei dentare. Trauma a fost demonstrata a juca un rol in producerea alterarilor membrane de baza implicind expresia colagenului tip IV si a lamininei, indicind o posibila relatie intre aceste elemente si stomatita indusa de proteza dentara.

In cazul factorului determinat de protezele dentare se incrimineaza o alergie sub forma unei mucozite de contact. Aceasta reactie poate fi legata de prezenta monomerilor de rasina, peroxidului de hidroquinona, dimetil-p-toluidinei sau a metacrilatul din proteza dentara. Mai mult, sensibilitatea de contact precum cea de mai sus este mai comuna la bauturile reci si la rasinile folosite la rece decit la materialele de baza ale protezei dentare aplicate la cald.

Speciile de Candida au fost identificate la cei mai multi pacienti, Candida albicans fiind specia predominanta izolata. Caracterul commensal al levurii in aceasta situatie ramine o controversa inca datorita frecventei acestora in populatia generala; rolul acestui organism ca factor etiologic unic in stomatita indusa de proteza dentara este neclar, totusi prezenta organismelor candidozice in biofilmul dentar sustine rolul lor in dezvoltarea si mentinerea stomatitei. Cel mai adesea etiologia este considerata multifactoriala, proteza fiind un factor etiologic primar. Caracterul comunitatilor biofilmului purtatorilor de proteza dentara s-a dovedit a fi totusi diferit fata de cazul indivizilor sanatosi.

Semne si simptome

Boala este mai comuna la persoanele in virsta decit la cele tinere deoarece acestea cresc rindurile purtatorilor de proteza dentara, iar nivelul igienei orale in acest grup este scazut. In plus, bolile cronice legate de inaintarea in virsta (diabetul zaharat), medicamentele si statusul imunocompromis al virstei contribuie la acest nivel de risc.

Stomatita apare de obicei la pacientul care poarta proteza dentara maxilara completa sau partial. Prezenta unei proteze dentare moi temporare in deteriorare si o solutie de curatare inadecvata sunt asociate cu prezenta crescuta a organismelor candidozice in biofilm. La majoritatea pacientilor durata leziunilor este necunoscuta datorita caracterului asimptomatic. In cazuri rare, pacientii pot acuza usoara singerare si tumefiere a zonei afectate, cit si senzatie de arsura, xerostomie sau cacogeuzie.

Desi simptomele sunt rare, prezentarea clinica cu eritem si edem al mucoasei palatine acoperite de proteza dentara poate fi descoperita. Eritemul intens este elemental cel mai comun. Uneori, o infectie fungica evidenta sub forma coloniilor albe de suprafata sau a placilor albicioase poate fi observata pe mucoasa. Eritemul de intensitate variabila, care poate fi asociat cu petesiile diseminate se distribuie pe mucoasa acoperita de baza protezei dentare dar nu si mai profund. Palparea mucoasei afectate nu prezinta sensibilitate dureroasa sau friabilitate tisulara. Severitatea stomatitei poate varia.

Diagnostic

Studii de laborator

Se poate efectua o cultura sau examinarea unui frotiu la microscop dintr-o proba de mucoasa colorata cu hidroxid de potasiu sau coloratia Schiff.

Examen histopatologic

Hiperplazia epiteliala papilara inflamatorie nu este asociata cu semnele citologice de displazie. Displazia epiteliala nu a fost observata in probele de mucoasa.

Stadializarea stomatitei induse de proteza dentara:
Nivelul afectarii mucoasei poate fi clasificat astfel:
Tipul I - hiperemie punctiforma sau inflamatie simpla localizata.
Tipul II - eritem difuz localizat la mucoasa in contact cu baza protezei dentare.
Tipul III - suprafata granulara sau hiperplazia papilara inflamatorie a palatului.
Stomatita de tipul III implica raspuns epithelial la stimularea inflamatorie cronica la colonizarea levurica si posibil o trauma aparuta prin nepotrivirea protezei dentare.

Tratament

Controlul mecanic al placilor si verificarea modului de folosire a protezei dentare sunt cele mai importante masuri in preventia si tratarea bolii. De asemenea igienizarea protezei dentare este un element important in tratarea stomatitei.

In ciuda absentei simptomelor, pacientii cu episoade anterioare, netratate, cronice necesita terapie datorita riscului hiperplaziei epiteliale papilare, care necesita excizie chirurgicala inainte de amplasarea protezei dentare. In cazurile usoare tratamentul antifungic fara interventie chirurgicala poate fi o alternativa inainte de realinierea sau inlocuirea protezei.

In absenta hiperplaziei papilare, se va verifica adaptarea bazei protezei la suprafetele mucoase alveolare si palatine si se vor identifica si inchide corect nepotrivirile. Igiena scrupuloasa a protezei dentare este obligatorie cu periere zilnica. Protezele dentare trebuie tinute peste noapte in solutie antiseptica cum este clorhexidina sau hipocloritul de sodiu diluat (10 picaturi de inalbitor de rufe intr-un pahar pentru proteza alaturi de apa). Daca baza protezei dentare contine metal, pacientul trebuie sa evite folosirea hipocloritului de sodiu. Un alt beneficiu al regimului de inmuiere peste noapte a protezei dentare este inlaturarea protezei dentare pentru o perioada mai lunga, minimalizind iritatia, fiind de electie pentru terapie.

Se va initia tratamentul antifungic daca sunt identificate levuri sau daca afectiunea nu se vindeca cu regimul descries mai sus. Terapia topica este tratamentul de prima linie. Folosirea clotrimazolului sau a nistatinului, cu inlaturarea protezei din gura este recomandata. Aplicarea agentilor antifungici sub forma de pudra sau crema pe suprafetele de contact ale protezei dentare este de asemenea recomandata. Se vor combina tratamentul topic cu ingrijirea adecvata a protezei dentare.

In cazurile care nu raspund la tratamentele obisnuite, se va lua in considerare o boala sistemica si impactul acesteia asupra functiei orale si a homeostaziei. Printre conditiile sistemice care afecteaza stomatita indusa de proteza dentara cea mai importanta este boala diabetica. La pacientii cu diabet zaharat tip 2, numarul de levuri care adera la celulele epiteliale palatine este semnificativ ridicat; sustinind ipoteza ca diabetul ar predispune pacientii la stomatita candidozica. Alte conditii care necesita excludere cuprind imunodeficienta celulara si tulburarile imunologice umorale, infectia HIV, hipotiroidismul, dieta deficitara si folosirea de medicamente.

Preventie si complicatii

Igiena protezei dentare este un element important in tratarea stomatitei si poate fi efectuata de catre pacient. Incidenta crescuta la 6 luni a stomatitei poate fi semnificativ scazuta semnificativ prin educarea pacientilor. Incidenta stomatitei si durata purtarii protezei sunt strins corelate. Dentistii pot ajuta la prevenirea acestei afectiuni instrind pacientii asupra ingrijirii cavitatii orale si inlaturarii protezei dentare pentru 6-8 ore in fiecare zi.

Hiperplazia epiteliala a mucoasei palatine a fost raportata transformindu-se malign.

La cei mai multi pacienti eliminarea factorilor mecanici si traumatici, masurile constante de igiena orala si administrarea de antimicotice orale a dus la vindecarea rapida a leziunilor inflamatorii. Recurentele sunt comune cind factorii declansatori sunt reintrodusi.