Spasmul bronșic

Spasmul bronsic, cunoscut și sub denumirea de bronhospasm, descrie contractura involuntară a mușchilor bronhiilor și bronhiolelor, care cauzează îngustarea cailor respiratorii și dificultăți de respirație. Asociat adesea cu prezența astmului, spasmul bronsic poate provoca episoade recurente de sufocare și respirație șuierătoare, care pot fi severe și pot necesita asistență medicală imediată. În plus, spasmul bronsic poate reduce semnificativ calitatea vieții pacientului și poate afecta activitățile zilnice. (1, 2)

Din ce cauze apare spasmul bronșic?

Spasmul bronsic poate să apară ca răspuns la o iritare sau o inflamație a căilor respiratorii, fiind declanșat de mai mulți factori, cum ar fi expunerea la alergeni, fumatul, stresul sau unele infecții respiratorii. Cele mai comune cauze pentru spasmul bronsic includ:

• expunerea la substanțe care provoacă reacții alergice, precum polenul, praful, mucegaiul sau părul de animale;
• unele infecții respiratorii, cum ar fi răcelile, infecția cu SARS-CoV-2 sau gripa;
• fumatul (fumul de țigară sau expunerea la alte substanțe toxice din țigări poate irita căile respiratorii);
• stresul sau anxietatea (pot declanșa simptomele spasmului bronsic, prin creșterea tensiunii musculare);
• exercițiile fizice (unele persoane pot experimenta spasmul bronsic în timpul sau imediat după efectuarea exercițiilor fizice).

De asemenea, unele medicamente, cum ar fi aspirina sau medicamentele beta-blocante, pot declanșa simptomele spasmului bronșic la anumiți pacienți. (1, 2)

Care sunt simptomele bronhospasmului?

Simptomele spasmului bronsic pot varia în funcție de severitatea și de cauza afecțiunii, dar cele mai comune simptome includ:

• respirație șuierătoare (sunet caracteristic care apare atunci când aerul încearcă să treacă prin căile respiratorii îngustate);
• tusea (poate fi uscată sau productivă și poate fi mai severă noaptea sau dimineața devreme);
• durere sau presiune în piept (în cazurile severe, spasmul bronsic poate provoca durere sau presiune în piept).
• scurtarea respirației (incapacitatea de a inspira corect sau de a expira complet aerul din plămâni);
• anxietate (simptomele spasmului bronsic pot provoca anxietate sau atacuri de panică). (1, 2)

Care sunt factorii de risc pentru spasmele bronșice?

Există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea de a experimenta spasme bronșice. Expunerea la fumul de țigară, niveluri ridicate de praf, substanțe chimice sau alte iritanți, deoarece pot irita căile respiratorii, constituie principalii factori de risc pentru bronhospasm. Alți factori de risc includ:

• astmul (persoanele diagnosticate cu astm au un risc mai mare de a experimenta spasme bronșice, aproximativ 80% din cazurile de spasme bronșice fiind asociate cu astmul);
• alergiile sezoniere sau alergiile alimentare;
• exercițiile fizice (la pacienții cu astm indus de efort, efectuarea de exerciții fizice poate duce la apariția bronhospasmului);
• infecțiile respiratorii, cum ar fi bronșita, răceala comună sau gripa. (2, 4, 5)

Adulții în vârstă, cât și copiii mici sau persoanele care se confruntă cu afecțiuni care reduc capacitatea sistemului imunitar de a face față infecțiilor, prezintă un risc mai mare de a dezvolta bronșită acută, care poate duce la spasme bronșice. (1, 2)

Cum sunt diagnosticate spasmele bronșice?

În general, spasmul bronșic semnalează astmul bronșic, o afecțiune care poate fi diagnosticată prin teste ale funcției pulmonare și un examen fizic (ce implică auscultația cu stetoscopul). Diagnosticul diferențial poate fi necesar pentru a exclude alte afecțiuni respiratorii, cum ar fi pneumonie, bronșită cronică, sau boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC). (1, 2)

Diferite teste pot fi efectuate pentru diagnosticarea afecțiunii care declanșează spasmele bronșice. Acestea includ:

• analize sanguine (pot fi efectuate pentru a evalua nivelurile de inflamație în corp și pentru a identifica afecțiuni care pot provoca spasme bronșice);
• oximetria pulsului (procedură de monitorizare non-invazivă care poate fi folosită pentru a evalua nivelurile de oxigen din sânge);
• spirometrie (procedură medicală non-invazivă utilizată pentru a evalua funcția pulmonară);
• test de difuzie pulmonară (măsoară capacitatea plămânilor de a transfera oxigenul din aerul inhalat în sânge și de a elimina dioxidul de carbon din sânge prin procesul de difuzie);
• testul de alergie cutanată (poate fi efectuat pentru a identifica alergenii care pot declanșa spasmele bronșice);
• hiperventilația voluntară eucapnică (procedură utilizată pentru a evalua funcția respiratorie și pentru a diagnostica afecțiunile respiratori). (1, 2, 4)

Pe lângă testele de respirație și de alergie, pot fi necesare teste imagistice, pentru identificarea unor eventuale afecțiuni pulmonare. Testele imagistice pot include radiografii toracice și tomografii. (1, 2)

Cum este tratat spasmul bronsic?

În general, tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor și reducerea frecvenței și severității episoadelor de spasme bronșice. Bronhodilatatoare cu acțiune scurtă reprezintă tratamentul de primă linie, oferind o „ameliorare de salvare” pentru simptomele bronhospasmului acut. (2, 4, 7)

Pe termen lung, însă, sunt utilizate bronhodilatatoare cu acțiune lungă, care pot reduce riscul de bronhospasme în viitor. Bronhodilatatoarele, administrate prin intermediul unui inhalator, pe cale orală (n. r. pastile sau capsule) sau prin injecții intravenoase sau intramusculare, relaxează mușchii bronhilor și deschid căile respiratorii, ceea ce facilitează inspirația și expirația. (2, 5, 7)

Alte opțiuni de tratament pentru spasmul bronșic:

• corticosteroizi (utilizate pentru a reduce inflamația din căile respiratorii);
• antagoniști ai receptorilor de leucotrieni (blochează acțiunea leucotrienelor, substanțe chimice care contribuie la inflamația căilor respiratorii și la spasmele bronșice);
• imunoterapie (în cazul astmului sau altor afecțiuni care declanșează spasme bronșice, imunoterapia poate ajuta la reducerea reacțiilor alergice);
• oxigenoterapia (poate fi utilizată pentru a ajuta la creșterea nivelului de oxigen din sânge). (2, 3, 5)

Pentru a preveni spasmele bronșice sau pentru a ajuta la reducerea frecvenței și severității simptomelor, este indicată evitarea factorilor care declanșează spasmele bronșice, cum ar fi fumatul, alergenii sau exercițiile fizice extenuante. (2, 5)

Care sunt complicațiile potențiale ale spasmelor bronșice?

Spasmele bronșice pot duce la complicații potențiale severe, mai ales dacă nu sunt tratate corespunzător. Îngustarea cailor respiratorii, o consecință directă a spasmelor, poate reduce fluxul de oxigen către plămâni și către organe, ceea ce poate duce la scăderea nivelului de oxigen din sânge, o condiție cunoscută sub denumirea de hipoxie. Pe termen lung, hipoxia poate afecta semnificativ organismul, ducând la funcționarea improprie a organelor. (1, 2, 6)

În plus, spasmele bronșice pot afecta și calitatea vieții, limitând capacitatea unei persoane de a face activități fizice sau de a se angaja în activități sociale. De asemenea, simptomele frecvente ale spasmele bronșice pot duce la anxietate sau depresie, cât și la reducerea capacității de atenție (dificultățile de respirație pot afecta capacitatea unei persoane de a se concentra). (1, 2)