Sinuzita recidivantă

Sinuzita este o afecțiune ce se traduce clinic prin inflamarea mucoasei care căptușește, la interior, sinusurile paranazale, termenul medical ce o definește în mod corect fiind rinosinuzită. Sinusurile paranazale ce sunt afectate în cadrul sinuzitei sunt sinusurile frontale, sfenoidal, etmoidale și maxilare, localizarea acestora făcând ca etiologia afecțiunii să fie multifactorială. (1)

Cum apare sinuzita?

Sinuzita poate apărea ca urmarea a unor factor etiologici variați, printre care se numără:

• un sistem imunitar slăbit;
• prezența polipilor nazali;
• infecții cu streptococi;
• alergii sezoniere;
• septul deviat;
• fumatul;
• răceala;
• gripa. (2)

Cea mai frecventă cauză de apariție a sinuzitelor recurente este comună tuturor tipurilor de sinuzită, anume cea virală. În urma inoculării unui virus apare o inflamație la nivelul căilor de drenaj ale secrețiilor sinusale, determinând astfel acumularea acestora la nivelul cavităților, fiind formate din flora bacteriană nazală, mucus și particule inhalate din mediul extern.

De asemenea, inflamația determină și o reducere a motilității ciliare la nivelul mucoasei sinusale, oferind astfel un substrat benefic pentru dezvoltarea unor suprainfecții cu specii precum streptococii, stafilococii și Haemophilus influenzae. (3)

O categorie aparte de agenți cauzali ai sinuzitei, în special a celei maxilare, este reprezentată de patologia dinților cu raport sinusal (a căror rădăcină are raport cu podeaua sinusului maxilar), adică cei din zona laterală, posterior de curbura canină a arcadei dentare superioare.

Astfel, un proces infecțios la nivelul apexului unuia dintre acești dinți poate să determine apariția unei inflamații a mucoasei sinusale. În plus, extracția unui astfel de dinte poate genera o comunicare oro-sinusală, iar tratamentul acesteia depinde în mare măsură de timpul scurs de la momentul expunerii sinusului maxilar la cavitatea bucală și de lărgimea orificiului rezultat.

Tipuri de sinuzită

Sinuzita, fiind o afecțiune care, în general, nu este prezentă pe durate lungi de timp, este clasificată în:

• sinuzită acută;
• sinuzită cronică;
• sinuzită subacută;
• sinuzită recurentă.

Sinuzita acută este, în general, cauzată de contactul cu diverși viruși, precum cel ce cauzează răceala, iar simptomele asociate acesteia durează maximum 4 săptămâni. Următoarele două forme de sinuzită se diferențiază prin perioada maximă în care afecțiunea se poate manifesta, reprezentând, în mare măsură, tipuri de sinuzită „de graniță” între formele acute și cea cronică. Mai exact, dacă sinuzita durează mai mult de 12 săptămâni, aceasta este considerată cronică, iar dacă durata acesteia este mai mică de 3 luni, este subacută. (2)

Sinuzita recidivantă este un tip aparte de sinuzită, reprezentând situația clinică în care un pacient a prezentat această afecțiune de minimum 4 ori pe ani și dacă fiecare episod de sinuzită durează mai puțin de două săptămâni. (4, 5)

Simptome și criterii de diagnostic ale sinuzitei recidivante

Simptomele asociate unei sinuzite recidivante sunt comune tuturor tipurilor de sinuzită, diferențele dintre acestea fiind în special reprezentate de perioada de timp în care acestea persistă și intensitatea lor. Principalul semn subiectiv al sinuzitei este senzația de plenitudine a capului, sau de „cap greu”, cauzată de blocarea căilor de drenare a sinusurilor și acumularea de secreții în acestea. În fapt, unul din rolurile sinusurilor paranazale este de a reduce greutatea capului, fiind cavități pneumatice. (1)

Diagnosticul rinosinuzitei cuprinde două tipuri de factori, anume criterii majore și minore. Astfel, criteriile minore de diagnostic ale sinuzitei recidivante sunt prezența durerii sau presiunii în urechi, tuse, dureri dentare, amețeală, halitoză, febră (de intensitate mai mică) și dureri de cap.

Din categoria criteriilor majore de diagnostic fac parte:

• prezența puroiului la examinarea nazală;
• dureri sau presiune facială;
• scurgeri nazale purulente;
• hiposmie sau anosmie;
• obstrucție nazală;
• congestie facială;
• febră.

Cumulativ, pentru ca unui pacient să i se pună diagnosticul de sinuzită recidivantă, acesta trebuie să prezinte cel puțin două simptome majore sau un simptom major și două minore, pe lângă frecvența caracteristică acesteia. (3)

Tratamentul sinuzitei recidivante

Atitudinea terapeutică în cazul sinuzitei are drept obiectiv ameliorarea simptomelor acesteia, astfel că se urmărește reducerea inflamației de la nivelul mucoaselor și reducerea cantității de secreții nazale, precum și a durerii și disconfortului cauzate de acestea. (2)

Se pot utiliza decongestionante pentru reducerea inflamației și secrețiilor mucoaselor sinusale, iar soluțiile saline sunt benefice pentru curățarea foselor nazale în vederea eliberării căilor de eliminare a secrețiilor în cauză.

De asemenea, dacă factorul etiologic al sinuzitei a fost unul bacterian, ori dacă sinuzita de cauză virală a suferit o suprainfectare bacteriană, se administrează antibiotice ulterior efectuării unei antibiograme pentru a limita infecțiile secundare. (3)

În cazuri avansate, deseori utilizată drept ultimă opțiune, în situația în care celelalte metode de tratament nu funcționează, se poate opta pentru intervenții chirurgicale. Acestea pot să fie minim invazive, precum sinoplastia cu balon, sau mai invazive, precum îndepărtarea mucoasei afectate ireversibil prin intervenții endoscopice. (6)

Această opțiune este utilizată deseori în tratamentul sinuzitelor maxilare de cauză odontală, întrucât vechimea și gravitatea acestora le pot oferi un caracter cronic, iar de elecție este antrostomia Caldwell-Luc, realizată atunci când nicio altă atitudine terapeutică nu a funcționat. (7)

Prevenirea sinuzitei recurente

Ideal, pentru prevenirea apariției unei sinuzite recidivante, este evitarea factorilor de risc ce pot duce la instalarea unei sinuzite acute, întrucât forma recurentă a acestei afecțiuni are ca punct de plecare un episod inițial ce nu este tratat complet. În acest sens, recomandările actuale includ evitarea fumatului, urmarea unor terapii împotriva alergiilor și clătirea cavităților nazale cu soluții saline. (2)

Din cauza faptului că acest tip de sinuzită apare deseori în decursul unui an, este important ca pacienții ce suferă de această să cunoască semnele și simptomele caracteristice afecțiunii și să poată analiza, din punct de vedere al intensității și gravității, normalitatea acestora.

Astfel, dacă un pacient ce prezintă un episod de sinuzită recidivantă detectează precoce o abatere de la simptomele normale, poate să se prezinte la medic pentru a primi un tratament corespunzător. (3)

Posibile complicații ale sinuzitei recidivante

Prognosticul acestei afecțiuni este unul bun, majoritatea cazurilor răspunzând la tratamentul instalat precoce. Cu toate acestea, există o serie de complicații ce pot apărea în cazul în care tratamentul a fost amânat sau dacă acesta nu a fost eficient, însă de o raritate crescută.

Printre acestea se numără:

• tromboză de sinus cavernos;
• celulită preseptală;
• abces subperiostal;
• celulită orbitală;
• abces orbital. (3)