Sinuzita acută

Sinuzita reprezintă inflamația sinusurilor paranazale, cauzată de infecții virale, bacteriene, fungice sau reacții alergice. Există 4 perechi de sinusuri paranazale: maxilare, frontale, etmoidale și sfenoidale.

Sinuzita acută se manifestă prin congestie și obstrucție nazală, rinoree purulentă, tuse, stare generală alterată și uneori febră, acuze ce interferă cu drenajul și determină acumularea de mucus. Tratamentul sinuzitei acute este reprezentat de antibiotice din clasa penicilinelor, Eritromicină, Trimetoprim-Sulfametoxazol, administrate pe o perioadă de 10-14 zile. Ameliorarea simptomelor și îmbunătățirea drenajului sinusal se efectuează cu ajutorul decongestionantelor și umidificatoarelor.

Sinuzita recurentă face necesară abordarea chirurgicală pentru a îmbunătăți drenajul sinusal. [1], [2], [3], [4], [5]

Clasificare

Sinuzita se împarte în 4 categorii:

• acută, cu remediere în mai puțin de 30 de zile;
• subacută, cu durată între 30-90 de zile;
• recurentă, constă în episoade multiple, cu recurență ciclică, fiecare episod se remite în mai puțin de 30 de zile;
• cronică, durează mai mult de 3 luni. [5]

Epidemiologie

• Sinuzita acută se întâlnește la 4,6% din totalul consultațiilor la adulții tineri.
• Circa 0,5% dintre răcelile comune se complică cu sinuzită. [4]

Etiopatogenie

Sinuzita acută este cel mai frecvent precipitată de o infecție acută de tract respirator superior de etiologie virală, peste care se suprapune o infecție bacteriană, cel mai frecvent cu Streptococcus pneumoniae și Haemophilus influenzae. Alte microorganisme implicate sunt alți streptococi, pneumococi, anaerobi, Moraxella catarrhalis, Staphylococcus aureus.

Infecția de căi aeriene superioare modifică mucoasa nazală care devine tumefiată și obstruează ostiumul sinusului paranazal, astfel încât oxigenul din sinus se absoarbe în vasele sangvine din mucoasă, rezultând o presiune negativă ce provoacă durere. Dacă aceste fenomene persistă, în mucoasa nazală se formează un transsudat care umple sinusul și care ulterior devine mediu de dezvoltare pentru bacteriile care pătrund în sinus prin ostium sau alte căi. Se acumulează ser și leucocite în exces menite să înlăture infecția, contribuind la crearea unei presiuni pozitive cu hiperemia și edemațierea mucoasei, clinic pacientul acuzând durere. [1], [2], [3], [4], [5]

Factori de risc

Există anumite condiții asociate cu risc crescut de a dezvolta sinuzită acută:

• febra de fân sau alte afecțiuni alergice;
• deviația septului nazal, polipi nazali sau formațiuni nazale;
• fibroza chistică, HIV/SIDA;
• expunerea la fumul de țigară. [1], [2]

Semne și simptome

Atât sinuzita acută, cât și cea cronică, produc semne și simptome similare, precum:

• rinoree purulentă;
• senzație de presiune și durere la nivelul faciesului;
• obstrucție și congestie nazală;
• dificultăți de respirație;
• hiposmie (diminuarea sensibilității mirosului);
• halitoză (respirație urât mirositoare);
• tuse productivă (mai frecvent noaptea);
• oboseală.

Clinic, pacientul cu sinuzită acută poate prezenta modificări caracteristice sinusului afectat.

• Sinuzita maxilară determină dureri la nivelul maxilarului, cu dentalgii și cefalee frontală.
• Sinuzita frontală se manifestă prin cefalee frontală.
• În sinuzita etmoidală apar dureri retroorbitale, cefalee frontală violentă și severă, acompaniate de celulită periorbitală și lăcrimare.
• În sinuzita sfenoidală, durerea este mai difuză, de obicei în zona frontală sau occipitală.

Starea generală poate fi alterată, iar febra și frisoanele marchează extinderea infecției dincolo de sinusuri.

Examenul clinic local pune în evidență o mucoasă nazală edemațiată și turgescentă, rinoree purulentă galbenă sau verzuie. Exsudatul se poate vizualiza în meatul mijlociu al cavității nazale (pentru sinuzita maxilară, etmoidală anterioară sau frontală) sau medial de cornetul mijlociu (sinuzita etmoidală posterioară sau sinuzita sfenoidală). [1-5]

Diagnostic

Diagnosticul de sinuzită acută este formulat pe baza anamnezei, a examenului clinic și a examenelor paraclinice. Diagnosticul sinuzitei acute este de obicei clinic. După anamneză, pacientul este supus rinoscopiei anterioare. Transiluminarea anormală a sinusului maxilar sau frontal sugerează prezența lichidului la acest nivel.

Paraclinic, se efectuează radiografia sinusurilor anterioare ale feței (SAF), ce poate identifica membrana mucoasă tumefiată cu existența unui exsudat, aspect radiologic de sinus opac.

Radiografia este utilă, însă examenul CT este mai valoros, precizează mai bine extinderea și stadiul în care se află sinuzita.

În situația unei sinuzite acute extinse intracranian, eșecul tratamentului sau infecție intraspitalicească, se efectuează culturi și teste de sensibilitate la antibiotice din secrețiile sinusale obținute în urma endoscopiei sau puncției sinusale cu aspirație.

Teste alergice cutanate, dacă medicul suspectează o alergie declanșatoare a sinuzitei acute.

La copil, sinuzita acută este suspectată atunci când rinoreea purulentă persistă mai mult de 10 zile și este acompaniată de tuse și astenie. Local, poate fi prezentă durerea facială sau un disconfort la nivelul feței. La examinarea cavității nazale se relevă un drenaj purulent, diagnosticul fiind confirmat de CT. [1-5]

Tratament

Obiectivele tratamentului în sinuzita acută sunt îmbunătățirea drenajului și controlul infecției.

Îmbunătățirea drenajului se efectuează prin următoarele metode:

• inhalații cu aburi;
• aplicarea unor prosoape umede și fierbinți la nivelul sinusurilor afectate;
• consumul unor băuturi calde care favorizează drenajul;
• vasoconstrictoare nazale topice de tipul Fenilefrină spray nazal;
• spray nazal cu corticosteroizi (Fluticazonă, Budesonid, Mometazonă, Beclometazonă);
• vasoconstrictoare sistemice: Pseudoefedrină, cu eficacitate mai redusă.

Controlul infecției se realizează prin antibioterapie. În sinuzita acută, antibioticele se administrează timp de 10-14 zile. Tratamentul de primă intenție în sinuzita acută constă în Amoxicilină (500 mg per os, la 8 ore) ± Clavulanat. Pacienții alergici la peniciline pot urma tratament cu Eritromicină, Trimetoprim-Sulfametoxazol. Tratamentul de linia a doua include cefalosporine de tipul Cefuroxim 500 mg la 12 ore sau fluorochinolone de tipul Moxifloxacină 400 mg/zi.

Copiii primesc antibiotice similare, cu mențiunea că dozele sunt ajustate în funcție de greutate. Se evită utilizarea fluorochinolonelor la copii deoarece au risc de închidere prematură a cartilajelor de creștere la nivelul epifizelor.

Lipsa de răspuns la tratamentul antibiotic face necesar tratamentul chirurgical pentru îmbunătățirea stării și ameliorarea drenajului și a ventilației, precum și pentru a îndepărta colecția mucopurulentă și detritusul epitelial. Procedura chirurgicală- sinusotomie maxilară, etmoidectomie sau sinusotomie sfenoidală, se efectuează de obicei pe cale intranazală cu ajutorul unui endoscop și include drenajul sinusului afectat cu managementul complicațiilor. [3], [4], [5]

Sfaturi și remedii la domiciliu

• Odihna - vă ajută organismul să lupte împotriva infecției și să se recupereze.
• Igiena cavităților sinusale- inspirați vaporii dintr-un bol cu apă fierbinte sau respirați aerul cald și umed de sub dușul fierbinte ce va ajuta la calmarea durerii și la scurgerea secrețiilor.
• Lavajul nazal - ajută la curățarea sinusurilor. [1]

Complicații

Sinuzita acută prezintă mai puțin frecvent complicații, cele grave fiind rare. Atunci când apar, acestea includ:

• sinuzită cronică (cu durată de peste 12 săptămâni);
• meningită;
• alte infecții: celulită periorbitală, osteomielită (foarte rar);
• afectare oculară: scăderea vederii sau orbire, care poate deveni permanentă. [1], [4]