Sindromul vezicii dureroase (durerea vezicală)

Sindromul vezicii dureroase (cunoscut și sub denumirea de cistită interstițială) este o afecțiune cronică a vezicii urinare, întâlnită atât la femei, cât și la bărbați, care poate provoca durere și disconfort intens în zona pelviană. Sindromul vezicii dureroase poate afecta semnificativ calitatea vieții unei persoane, iar tratamentul poate presupune, în cazurile grave, inclusiv proceduri chirurgicale. Diagnosticarea timpurie poate ajuta la evitarea complicațiilor asociate cu sindromul vezicii dureroase, cum ar fi infecțiile urinare recurente, dar și la îmbunătățirea șanselor de reușită a tratamentelor non-chirurgicale. (1, 2, 3)

Simptome

Sindromul vezicii dureroase (SVD) este o afecțiune caracterizată prin prezența durerii sau a disconfortului la nivelul vezicii urinare sau a regiunii pelvine. Simptomele pot varia de la o persoană la alta, însă în general includ:

• durere constantă sau intermitentă în zona pelviană;
• disconfort sau presiune în vezică;
• polakiurie (nevoia frecventă și urgentă de a urina, care apare chiar și atunci când vezica urinară este goală);
• dispareunie (durere sau disconfort în timpul actului sexual);
• senzație de arsură sau durere în timpul urinării.

La unele persoane, consumul anumitor alimente sau băuturi, cum ar fi citricele, cafeaua sau alcoolul, poate agrava simptomele sindromului vezicii dureroase. În cazurile grave, persoanele cu cistită interstițială pot ajunge să urineze chiar și de 60 de ori pe zi. În cazul femeilor, simptomele condiției se pot agrava în timpul menstruației. Pe termen lung, condiția poate duce la stres psihologic și emoțional, care predispune la apariția unor tulburări de sănătate mentală. (1, 2, 5)

Prevalență

Prevalența sindromului vezicii dureroase variază în funcție de regiune și de criteriile de diagnostic utilizate. În general, se estimează că prevalența globală a condiției este de aproximativ 1-2%, cu o rată mult mai mare la femei. În SUA, aproximativ 1 milion de persoane sunt diagnosticate anual cu sindromul vezicii dureroase, iar aproximativ 90% dintre pacienți sunt de sex feminin. (1, 6)

Cauze

Cauzele exacte ale sindromului vezicii dureroase nu sunt cunoscute, însă se presupune că poate fi declanșat de mai mulți factori, inclusiv de infecții urinare, iritația vezicii urinare, traumatismul pelvian, stres sau de anumite afecțiuni ale sistemului nervos. Principalii factori de risc pentru sindromul vezicii dureroase sunt:

• sexul (femeile sunt semnificativ mai predispuse să dezvolte sindromul vezicii dureroase);
• vrâsta (persoanele cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta sindromul vezicii dureroase);
• un istoric de infecții ale tractului urinar;
• diferite afecțiuni, precum fibromialgia sau sindromul de oboseală cronică;
• traumatismele la nivelul pelvisului, inclusiv cele suferite în timpul nașterii. (1, 2, 5)

Diagnostic

Diagnosticul sindromului vezicii dureroase poate fi dificil, deoarece simptomele condiției sunt asemănătoare cu cele ale altor afecțiuni ale tractului urinar. În plus, în prezent nu există un test specific care să confirme diagnosticul de cistită interstițială, iar diagnosticul se bazează pe istoricul medical și pe simptomele auto-raportate. Cu toate acestea, pentru a exclude alte condiții, pot fi necesare teste suplimentare, precum teste sanguine, teste de urină sau o cistoscopie (procedură medicală care permite examinarea interiorului vezicii urinare, cu scopul identificării oricăror probleme fizice care pot provoca simptomele). (1, 2, 4)

Tratament

Tratamentul pentru sindromul vezicii dureroase poate varia în funcție de gravitatea simptomelor. Pentru formele ușoare ale afecțiunii, schimbările în stilul de viață, cum ar fi evitarea alimentelor și băuturilor care pot irita vezica urinară, reducerea stresului sau efectuarea unor exerciții de întărire a mușchilor pelvieni, pot ajuta la ameliorarea simptomelor.

Pentru formele moderate ale afecțiunii, poate fi necesară administrarea de medicamente analgezice și antiinflamatoare, pentru a reduce durerea și inflamația. În cazurile severe, pot fi necesare proceduri chirurgicale sau alte intervenții pentru a reduce simptomele. Intervenția chirurgicală poate fi necesară în cazurile severe de sindrom al vezicii dureroase care nu răspund la tratamentele medicale și la schimbările stilului de viață. (2, 7)