Boala Tay-Sachs

Boala Tay-Sachs este o afecțiune neurodegenerativă autozomală rară, ce constă în afectarea ireversibilă a sistemului nervos.

Cauze

Boala Tay-Sachs apare în urma unei mutații la nivelul genei HEXA de pe cromozomul 15, cauzând un deficit al enzimei numite beta-hexoaminodază ce are rolul de a degrada gangliozidele GM2 (glicolipide cu o conformație diferită regăsite majoritar în neuroni). Din cauza acestui deficit enzimatic, gangliozidele se vor depune în exces la nivel lizozomal cauzând neuroinflamație, moartea neuronilor, descompunere mielinică și afecțiuni serioase de măduvă. (1,2,7)

Gangliozidele sunt glicolipide ce joacă un rol important în modelarea membranei, a comunicării celulare și sunt principalele transportoare de acid sialic în sistemul nervos (acidul sialic având un rol biologic în plasticitatea neuronală). (4,5)

În momentul în care există o mutație genetică HEXA, enzima specifică beta-hexoaminodază nu este prezentă suficient pentru a-și desfășura rolul de hidroliză. Riscul deficitului enzimatic duce la o lipsă de metabolizare corectă a gangliozidelor, conducând implicit la o acumulare excesivă la nivelul sistemului nervos. (3,6)

Semne și simptome

Boala Tay-Sachs cuprinde trei forme specifice de manifestări simptomatice distincte, în funcție de momentul în care subiectul este afectat: faza infantilă, faza juvenilă și faza adultului.

Boala Tay-Sachs infantilă

În faza infantilă a afecțiunii (cea mai des intâlnită) copilul se naște aparent sănătos, simptomele începând să fie vizibile în general între primele 3-6 luni de viață. Este important de menționat că simptomatologia bolii este puternic progresivă și, din nefericire, supraviețuirea este limitată la câțiva ani (între 3-5 ani).

Simptomele principale sunt:

  • hipersensibilitate la stimuli auditivi (mioclon auditiv)
  • slăbirea forței motorii
  • slăbiciune musculară progresivă ce se manifestă prin greutatea copilului de sta în picioare
  • convulsii
  • macrocefalie
  • pierderea progresivă a vederii și a auzului
  • o pată roșie - „cherry red spot” la nivelul retinei cauzat de acumularea de lipide la nivelul ganglionului retinian. (9)
  • paralizia

Boala Tay-Sachs juvenilă

În cazul formei juvenile a patologiei, simptomele debutează în intervalul de vârstă de 2-12 ani.

Simptomele timpurii sunt:

  • slăbiciune musculară
  • pierderea vederii
  • infecții respiratorii frecvente (în special pneumonia fiind o cauza a decesului în boala Tay-Sachs)
  • spasme musculare
  • ataxie (pierderea capacității de coordonare a mișcărilor)
  • declin al funcțiilor psihice

Boala Tay-Sachs a adultului

Forma adultului nu este la fel de agresivă precum forma infantilă și cea juvenilă. Este diagnosticată mai rar, de obicei la persoane cu vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani.

Boala Tay-Sachs a adultului se caracterizeaza prin:

  • slăbiciune musculară
  • afecțiuni psihiatrice (demență, bipolaritate, schizofrenie, paranoia, etc.)
  • pierderile abilităților motorii.


Așadar, simptomatologia bolii Tay-Sachs conține o gamă largă de tulburări neurologice ce debutează majoritar în copilărie și se extind ireversibil în timp. (2,7,8)

Diagnostic

Diagnosticul afecțiunii Tay-Sachs are markeri specifici de identificare a patologiei ce pot fi investigați timpuriu, încă din perioada prenatală:

  • pentru examenul prenatal, se folosește biopsia de vilozități coriale (CVS) ce reprezintă extragerea unui țesut din placentă (între săptămânile 10-12 ale sarcinii), care ulterior analizat poate determina dacă există o malformație de cariotip al fătului.
  • analize de sânge pentru detectarea prezenței de beta-hexoaminodază (2)
  • imagistică prin computer tomograf (CT) pentru detectarea macrocefaliei ce poate surveni odată cu apariția bolii (11)
  • imagistică prin rezonanţă magnetică nucleară (RMN) pentru o detectarea performantă în cadrul demielinizării neuronale și a structurilor corticale afectate (2,11)


Tratament

În prezent nu există un tratament omologat pentru tratarea bolii Tay-Sachs. În general se administrează o medicamentație pentru a diminua intensitatea simptomelor, respectiv: (2,10)

  • atribuirea anticonvulsivantelor pentru tratarea crizelor epileptice
  • antibiotice pentru combaterea infecțiilor respiratorii
  • o hidratare optima (13)
  • terapie fizică în vederea menținerii flexibilității musculaturii și a articulațiilor

Variante promițătoare de tratament

În prezent se încearcă diferite strategii în vindecarea afecțiunii Tay-Sachs:

  • Sporirea enzimatică prin introducerea de proteine însoțitoare (enzyme enhanging therapy) cu rolul de a stabiliza enzima acționând direct asupra genei (HEXA) cu rolul de a inhiba procesul degradator al acesteia. În cazul afecțiunii Tay-Sachs, pirimetamina a ajutat la inhibarea degradării genei HEXA pentru o perioadă scurtă de timp dar, simptomele nu au fost reduse, fiind însoțite de efecte adverse. (12)
  • Terapia prin înlocuirea enzimatică (enzyme replacement therapy) s-a bucurat de un mare succes în tratarea afecțiunilor lizozomale. În cazul afecțiunii Tay-Sachs, molecula de enzimă ce trebuie injectată intravenos este însă mult prea mare pentru a traversa bariera hemato-encefalică și a acționa la nivelul sistemului nervos. (2,10,12)
  • Terapia genetică (prin vectori virali sau ARNm) constă în livrarea unei gene corecte structural și funcțional cu scopul de a corecta un defect genetic. Terapia genetică rămâne în cazul bolii Tay-Sachs încă în fază de cercetare. (16)


Prevenție și recomandări

Deoarece boala Tay-Sachs este transmisă de către ambii părinți ce conțin mutația genei HEXA, există un risc de circa 25% ca ea să se transmită simptomatic la copil.

Pentru a preveni transmiterea se recomandă testarea viitorilor părinți de enzima beta-hexoaminodază pentru a-i analiza cantitatea în sânge și totodată funcționalitatea sa în parametri normali. (13) Dacă testul nu a fost realizat preventiv, în timpul sarcinii, în perioada săptămânilor 10-12, extragerea unui țesut din placentă (biopsia de vilozități coriale) rămâne eficientă în analiza cromozomială ce va detecta prenatal defectul genetic al viitorului făt, iar daca gena a fost transmisă și copilul devine simptomatic, părinții au rolul de a-i supraveghea comportamentul și simptomele iar măsurile vor fi luate de comun acord cu o echipă de medici specialiști.

Deși este o afecțiune rară și momentan netratabilă, eforturile cercetătorilor continuă cu speranța de a combate boala Tay-Sachs și simptomatologia aferentă. Se realizează diverse teste și experimente ce sunt la momentul actual în curs de desfășurare și așteaptă a fi omologate și clinic aprobate prin eficacitatea lor.