Sindromul Stendhal

Sindromul Stendhal, hiperculturemia sau sindromul Florenta este o tulburare psihosomatica care determina batai cardiace rapide, ameteala, lesin, confuzie si chiar halucinatii atunci cand un individ este expus operelor de arta frumoase sau in cantitate mare aglomerate intr-un singur spatiu. Termenul poate fi folosit si pentru a descrie o reactie similara in alte circumstante, de exmplu cand individul este confruntat cu frumusetea lumii naturale.

Sindromul Stendhal este denumit dupa autorul francez al secolului al 19-lea Stendhal, care a descris experienta lui cu acest fenomen intr-o carte, in timpul vizitei sale la Florenta in 1817 in Biserica Sfintei Cruci, unde se afla mormintele lui Machiavelli, Michelangelo si Galileo.

Desi exista multiple descrieri ale persoanelor care ametesc si lesina cand vad arta florentina, in special la Uffizi, datand de la inceputul secolului 19, sindromul a primit un nume abia in 1979, cand a fost descris de pshiatrul italian Graziella Magherini, care a observat si descris peste 100 de cazuri similare printre turistii si vizitatorii Florentei.

Sindromul Stendhal poate fi experimentat de oricare persoana emotionata de grandoarea operelor de arta. Cel mai adesea apare la persoanele care viziteaza operele de arta din Florenta, Italia. Este un sindrom atat de des intalnit in aceasta regiune a lumii incat medicii recunosc simptomele frecvent cand pacientii dezorientati se prezinta la spital imediat dupa ce au admirat o opera de arta din vecinatate.

Cercetatorii sfatuiesc turistii sa nu incerce sa viziteze intr-o perioada foarte scurta Florenta, pentru a evita dezvoltarea sindromului. Astfel iubitorii de arta sunt sfatuiti sa echilibreze timpul petrecut in fata operelor de arta cu practicarea altor activitati, cum este participarea la evenimente sportive, cumparaturile sau cina la un restaurant.

Dr. Megherini explica in cartea sa asupra subiectului ca, desi sindromul Stendhal este o conditie psihosomatica rara, apare cel mai adesea la turistii care au dezvoltat simptome de stres prin incercarea de a vedea si a face prea multe intr-un oras faimos pentru muzeele sale, galeriile de arta si monumentele istorice. Sindroamele similare, cum este sindromul Paris si sindromul Ierusalim, apar in aceste orase cand indivizii sunt covarsiti de artefactele culturale si religioase semnificative. Pentru unele persoane, simptomele sindroamelor au dus la spitalizare si terapie antidepresiva.