Sindromul Silverman (sindromul copilului abuzat)
Sindromul Silverman sau Sindromul copilului abuzat este o condiție clinică ce afectează copiii care au fost abuzați fizic de către un părinte sau un tutore și cuprinde totalitatea injuriilor non-accidentale (cauzate de către aceștia), care variază de la leziuni externe (echimoze, escoriații), la leziuni interne (hemoragii) și afectare emoțională. Acest sindrom este o cauză important de morbiditate și mortalitate infantilă. (1, 3)
Epidemiologie
Rata abuzului infantil este de 25,2/1000 copii, din care abuz fizic 5,7/1000, abuz emoțional 3,4/1000 și abuz sexual 2,5/1000, rata neglijenței fiind de 15,9/1000.
Cel mai frecvent sunt afectaÈ›i copiii adoptaÈ›i, copiii lasaÈ›i în îngrijirea unei alte persoane decât părintele, copiii cu handicap, primii născuÈ›i, majoritatea cazurilor survenind înaintea vârstei de 3 ani, cu o medie de 16 luni. (1, 2, 5)
Simptomatologie
Simptomele sunt variabile, de la leziuni fizice interne È™i externe la afectare emoÈ›ională. Semnele fizice de abuz infantil sunt echimoze, semne de È™trangulare, semne de arsuri de È›igară, escoriaÈ›ii, semne de igienă precară, malnutriÈ›ie, discrepanță între semnele fizice È™i cauza relatată de părinte sau de tutore. O manifestare relative frecventă este hematomul subdural cu sau fără fractură craniană. Alte leziuni interne sunt contuziile pulmonare, luxaÈ›ii, fracturi osoase.
Trauma emoțională necesită identificare și tratament precoce pentru a minimiza efectele pe termen lung care sunt reprezentate de:
- agresivitate
- comportament suicidal sau automutilare
- anxietate
- frică
- afectarea comportamentului școlar
- depresie
- abuz de alcool sau droguri
- tulburări de comportament sexual
- distorsionarea imaginii despre sine (2, 3, 4, 5)
Diagnostic
Diagnosticul se pune de obicei prin examen fizic în cazul leziunilor externe, sau prin investigaÈ›ii imagistice în cazul celor interne, direcÈ›ionate în funcÈ›ie de simptomatologia clinică. (3)
Tratament
Tratamentul este direcÈ›ionat în funcÈ›ie de tipul leziunilor existente. Pe langă măsurile de tratament adresate leziunilor fizice, este necesară intervenÈ›ia din punct de vedere legislativ care se impune în caz de abuz infantil. De asemenea, se recomandă consilierea psihologică a copilului agresat È™i a celorlalÈ›i membri ai familiei martori ai agresiunilor (fraÈ›i).
Nu se recomandă reintegrarea în familie a copilului imediat după tratamentul leziunilor fizice, întrucât într-un număr semnificativ de cazuri are loc continuarea agresiunilor, astfel încât este necesară luarea tuturor măsurilor necesare pentru a preveni repetarea traumei, acest sindrom fiind o cauză importantă de morbimortalitate infantilă. (1, 3, 4)
Prevenție
Identificarea cazurilor cu risc È™i consilierea acestora în ceea ce priveÈ™te îngrijirea unui copil È™i consilierea psihologică a părinÈ›ilor ce manifestă un comportament abuziv. Semnele ce pot ridica suspiciunea unui astfel de comportament sunt abuzul de alcool sau alte substanÈ›e, factori de stres în viaÈ›a de familie (financiar, social), existenÈ›a abuzurilor de altă natură în antecedente, istoric de boli psihiatrice sau probleme emoÈ›ionale ale părinÈ›ilor, neglijenÈ›a È™i lipsa de interes pentru copil. (2, 3)
intră pe forum