Sindromul inimii de vacanță (Holiday Heart Syndrome)

Sindromul inimii de vacanță (Holiday Heart Syndrome) se caracterizează prin prezența unor tulburări de ritm sau de conducere ce se instalează în urma unui consum acut de etanol la persoane fără antecedente de natură cardiacă.

Afecțiunea a fost descrisă pentru prima oară în anul 1978 de către Philip Ettinger după ce a examinat un grup de 24 de pacienți. Aceștia erau toți consumatori de alcool, dar mai aveau în comun faptul că luaseră parte la o petrecere ce avusese loc într-un week-end sau într-o vacanță, imediat anterior internării unde consumaseră cantități mari de alcool. De aici și numele de sindromul inimii de vacanță (holiday heart syndrome). În cazul celor 24 de pacienți cea mai frecventă tulburare de ritm a fost fibrilația atrială.

Sindromul inimii de vacanță constă în apariția de tulburări de ritm, cel mai frecvent de tahiaritmii supraventriculare, ca urmare a unui consum de etanol la persoane aparent sănătoase. Cel mai frecvent, fibrilația atrială este tahiaritmia incriminată la pacienții cu sindromul inimii de vacanță. În unele studii s-a arătat că folosirea marijuanei în scop recreațional poate induce aceleași modificări care apar în cazul consumului de etanol. (1-5)

Epidemiologie

Frecvența cu care tulburările de ritm și de conducere survin după un consum acut de etanol nu este stabilită cu exactitate. Un studiu arată că, după un consum crescut de etanol, 35% din cazurile noi de fibrilație atrială sunt în corelație cu ingestia de etanol și în 63% din cazuri fibrilația atrială apare la pacienți sub 65 de ani. Un alt studiu însă arată că doar 5 până la 10% din cazurile de fibrilație atrială nou instalată pot fi atribuite consumului acut de alcool.

Sindromul inimii de vacanță apare mai frecvent la bărbați, dar nu s-a putut stabili cu exactitate o relație directă între acestea. Se consideră că incidența crescută la bărbați se datorează faptului că indicența fibrilației atriale și a consumului de alcool este mai mare la bărbați decât la femei.

Fibrilația atrială este cea mai comună manifestare întâlnită în sindromul inimii de vacanță. Alte tulburări de ritm precum flutterul atrial, extrasistolele atriale și ventriculare sau tahicardia joncțională se întâlnesc mai rar. (2, 3, 4)

Fiziopatologie

Au fost propuse mai multe mecanisme prin care se produc tulburările de ritm și de conducere din sindromul inimii de vacanță. Totuși, mecanismele fiziopatologice sunt complexe și nu sunt cunsocute în totalitate. În acest sens se consideră că sindromul inimii de vacanță se datorează efectelor direct și indirect pe care etanolul le produce la nivel cardiac.

Efectul direct al etanolului se produce prin modularea activității sistemului nervos simpatic. Consumul de etanol duce la creșterea secreției de adrenalină și noradrenalină care determină apariția de tahiartimii supraventriculare. Totodată, la nivel intracelular, se produce o creștere a eliberării de calciu de la nivelul reticulului sarcoplasmatic. Această creștere determină într-un final apariția de tahiaritmii supraventriculare.

Efectul indirect al consumului de etanol se produce prin metabolitul etanolului, acetaldehida. Acetaldehida determină de asemenea o creștere a activității sistemului adrenergic care duce la apariția efectelor aritmogene. (1, 2, 3, 4)

Manfiestări clinice ale sindromului inimii de vacanță

Pacienții cu sindromul inimii de vacanță pot prezenta o simptomatologie variată, dar palpitațiile reprezintă cel mai frecvent simptom pentru care pacienții se prezintă la medic. Palpitațiile pot fi intermitente sau persistente și sunt caracteristice fibrilației atriale. Uneori, pacienții cu o frecvență ventriculară crescută pot prezenta episoade sincopale, dispnee, fatigabilitate sau angină pectorală.

Deseori, pacienții cu sindromul inimii de vacanță sunt consumatori de alcool, din acest motiv este important ca la examinarea pacientului să fie căutate semne ale insuficienței cardiace cauzată de cardiomiopatia alcoolică sau de o afecțiune hepatică.

La examenul fizic pacientul poate fi tahicardic, pulsul poate fi neregulat, iar ascultator nu se constată modificări. Pot fi prezente semne ale intoxicației cu etanol. (1, 2, 3, 4, 5)

Diagnostic

Pacienții cu sindromul inimii de vacanță pot prezenta la investigațiile de laborator semne ale consumului de etanol: macrocitoză (creșterea VEM), raportul TGO/TGP este crescut. Frecvent, pacienții consumatori de alcool prezintă deficite electrolitice, în special de magneziu și de potasiu. Alte enzime cu valori crescute în alcoolismul cronic sunt gama-glutamiltranspeptidaza (GGT) și a transferina deifictară în carbohidrat (CDT).

La efectuarea electrocardiogramei se evidențiază aritmiile specifice sindromului inimii de vacanță: fibrilația atrială, care apare cel mai frecvent, flutter atrial, extrasistolele atriale sau ventriculare, tahicardia joncțională. În cazul unui consum cronic de alcool este necesară efectuarea ecocardiografiei pentru investigarea structurii și funcției cordului. În cardiomiopatia dilatativă ce apare după un consum îndelungat de alcool, cordul este dilatat global de volum, iar fracția de ejecție a ventriculului stâng poate fi scăzută. De asemenea, existența fibrilației atriale poate duce la apariția trombilor intraatriali. Radiografia toracică poate arăta un cord dilatat de volum (cardiomegalie). Frecvent, pacienții consumatori de alcool prezintă afectare hepatică, prin urmare este necesară investigarea funcției hepatice și efectuarea unei ecografii abdominale. Funcția coagulării poate fi și ea alterată în prezența unei hepatopatii cronice.

Diagnostic diferențial:

• alcoolism;
• arimtii cardiace cauzate de altă patologie;
• cardiomiopatie dilatativă;
• afecțiuni psihiatrice. (2, 3, 4, 5)

Tratamentul sindromului inimii de vacanță

Stoparea consumului de alcool reprezintă prima măsură instituită în cazul pacienților cu sindromul inimii de vacanță. Pacienților ce se prezintă cu fibrilație atrială și cu o frecvență ventriculară mare le pot fi administrate beta-blocante în vederea controlului frecvenței ventriculare. Dacă la 48 de ore de la internare, sub tratament cu beta-blocant, fibrilația atrială nu se remite, se poate încerca conversia electrică a fibrilației atriale la ritm sinusal, după o pregătire în prealabil cu anticoagulante. În vederea conversiei medicamentoase la ritm sinusal mai pot fi folosite pe lângă beta-blocante și blocante ale canalelor de calciu sau digitala.

Prognostic

Prognosticul sindromului inimii de vacanță la pacienții fără alte anomalii cardiace este bun, dacă se suprimă consumul de alcool. Activitatea fizică obișnuită poate fi reluată la câteva zile după externare în cazul celor ce nu suferă și de alte condiții. Dacă se continuă consumul de alcool, în timp se ajunge la apariția cardiomiopatiei dilatative (cardiomiopatie alcoolică) și la hepatopatii cronice.

Complicații:

• dezvoltarea insuficienței cardiace sau agravarea acesteia în cazul prezenței acesteia anterior internării;
• aritmii cu potențial fatal;
• trombembolism pulmonar;
• deces. (1, 2, 3, 4, 5)