Sindromul Griscelli

Sindromul Griscelli este o tulburare autozomal recesivă rară, care duce la diluarea pigmentului pielii şi al părului (păr argintiu), apariţia unor smocuri mari de pigment la nivelul părului şi acumularea de melanozomi în melanocite.

Într-o anumită variantă a sindromului Griscelli se poate manifesta hepatoslenomegalia, limfohistocitoza şi o imunodeficienţă combinată a celulelor T şi B.

Asocierea imunodeficienţei duce adesea la o activitate alterată a celulelor natural killer (NK), absenţa hipersensibilităţii de tip întârziat şi un răspuns slab al proliferării celulelor determinate de activitatea antigenică. De asemenea, au mai fost descrise următoarele asocieri: afectarea funcţiei limfocitelor şi incapacitatea de a produce niveluri normale de imunoglobuline.

O altă variantă a sindromului Griscelii prezintă asociate semne neurologice. (1)

În analiza tipurilor de sindrom Griscelli au fost descrise următoarele:

• Sindrom Griscelli de tip 1 manifestat printr-o disfuncţie centrală a sistemului nervos central
• Sindrom Griscelli de tip 2 în care se dezvoltă, de obicei HLH.
• Sindrom Griscelli de tip 3 cu asocierea parţială a albinismului.

Această descriere a fiecărui tip în parte este importantă, deoarece, cele trei tipuri au evoluţii particulare.

Un studiu arată faptul că pacienţii cu sindromul Griscelli de tip 1 pot ajunge până la vârsta de 21 de ani fără a prezenta niciun fel de probleme, cu excepţia problemelor de retard motor şi retard mental sever, iar pacienţii cu sindrom Griscelli de tip 3 se prezintă sănătoşi la vârsta de 21-24 de ani, dar prezintă diluare pigmentară la nivelul sprâncenelor, genelor, iar părul este de culoare argintie. (2)

Cauze şi factori de risc

Sindromul Griscelli este cauzat de o mutaţie la cel puţin 1 din 3 gene. Două din aceste gene sunt situate pe banda 15q21: RAB27A şi MYO5A. Aceste două defecte genetice s-au identificat atât la defectele fizice cât şi patologice. Al treilea tip de sindrom Griscelli, în care apare hipopigmentarea pielii şi a părului, prezintă o mutaţie în gena care codifică melanofilina MLPH. Acelaşi rezultat apare şi prin eliminarea exonului F din gena MYO5A.

Semne şi simptome

Mutaţiile la nivelul genelor MYO5A şi RAB27A cauzează diluarea pigmentării şi alte anomalii ale organelor interne. Acestea sunt:

• manifestările cutanate ale tuturor tipurilor de sindrom Griscelli includ leziuni granulomatoase ale pielii, albinism parţial şi limfadenopatie generalizată. Aspectul părului este descris ca fiind de culoare gri argintiu, argintiu auriu, gri sau aspect de „plin de praf”. Pielea este de obicei palidă, dar albinismul nu este complet.
• manifestările hepatice includ hepatoslenomegalie şi icter, ca urmare a hepatitei.
• pacienţii pot prezenta paloare ca rezultat al pancitopeniei.
• deficienţe neurologice pot să apară ca rezultat al infiltrării limfohistocitare cu eritrofagocitoză la nivelul sistemului nervos central. La examenul clinic, mai ales la copiii cu mutaţii la nivelul generi MYO5A, se pot întâlni manifestări ca: hemipareză, paralizie facială periferică, spasticitate, convulsii, retard psihomotor şi dezvoltare psihomotorie severă.
• defecte oculare. Albinismul ocular parţial a fost observat la unii pacienţi cu sindrom Griscelli, dar degenerarea retinei nu a fost raportată în acestă tulburare.
• Rajadhyax et al a remarcat hidrocefalie obstructivă fără anomalii hematologice sau organomegalie la unii pacienţi cu sindrom Griscelii. (3)

Diagnostic

Analize de laborator:

Caracteristicile sindromului Griscelii evidenţiate prin analize de laborator includ:

• pancitopenie,
• hipofibrinogenemie,
• hipertrigliceridemie şi
• hipoproteinemie.

Pentru evidenţierea hepatitei se pot realiza testări ale bilirubinei totale. Un test pozitiv ar indica un vârf al bilirubinei la vârsta de 4 săptămâni de 26,5 mg/dl. Aceasta poartă numele de hiperbilirubinemie neonatală.

Analiza cromozomilor poate fi efectuată pentru a detecta mutaţii ale genelor MYO5A şi RAB27A.

Imagistică:

Atât tomografia computerizată cât şi RMN sunt utilizate pentru a evalua sindromul Griscelli. De obicei, rezultatele sunt normale la naştere, însă manifestările acesteia se vor evidenţia atunci când boala evoluează. (4)

Tratament

Tratamentul medical al pacienţilor cu acest sindrom este dificil. Singurul tratament real pentru sindromul limfohistocitic hemofagocitar, cu care este asociat sindromul Griscelii, este transplantul de celule stem.

Transplantul de măduvă osoasă este singurul remediu posibil pentru sindromul Griscelli. Chiar şi un număr redus de celule donatoare, introduse în măduva osoasă a pacientului, poate fi suficient pentru a controla simptomele sindromului Griscelli în cazul mutaţiei pe gene RAB27A. (5)