Sindromul Fitz-Hugh-Curtis

Sindromul Fitz-Hugh–Curtis este o afecţiune rară, care apare aproape exclusiv la sexul feminin. Acesta este caracterizată prin inflamaţie peritoneală, perihepatită (inflamaţia ţesutului din jurul ficatului) şi, uneori, afectarea şi a diafragmului asociate cu o boală pelvină inflamatorie.

Boala este cea mai frecventă la femei în perioada fertilă care asociază o patologie pelvică inflamatorie. Aproximativ 4-14% din femeile cu patologie pelvină inflamatorie dezvoltă sindromul Fitz-Hugh–Curtis, mai frecvent la adolescente, deoarece acestea sunt mult mai susceptibile la infecţii. (1)

Cauze și factori de risc

În cele mai multe cazuri, etiologia sindromului Fitz-Hugh-Curtis este una infecţioasă: infecţia cu Chlamydia trachomatis sau, mai rar, cu Neisseria gonorrhoeae, ambele fiind transmise pe cale sexuală. (4) Macanismul etiopatogenic nu este complet elucitat, presupunându-se că există un punct de plecare al procesului infecţios la nivel pelvin şi un proces de migrare a germenilor înspre ficat, determinând perihepatita asociată cu peritonită. De cele mai multe ori, parenchimul hepatic nu prezintă nicio modificare. (1) O altă posibilă etiopatologie este cea autoimună. (2)

Diagnostic clinic și paraclinic

Din punct de vedere clinic, sindromul Fitz-Hugh-Curtis este caracterizat prin apariţia bruscă a unei dureri localizate la nivelul etajului superior al abdomenului care poate iradia la nivelul umărului drept, sau chiar localizarea medială a braţului drept. Durerea poate fi acentuată de mişcare. Modificări adiţionale care mai pot însoţi durerea sunt: ameţeli, greaţă, vărsături, febră, stare generală proastă, transpiraţii nocturne, cefalee sau sughiţ. (1)

Diagnosticul paraclinic este compus din investigaţii de laborator împreuna cu culturi care să identifice bacteria implicată în patologie împreună cu o serie de investigaţii imagistice suplimentare ca să susţină diagnosticul de peritonită şi perihepatită (radiografie, ecografie, computer tomograf sau rezonanţă magnetică nucleară). (3)

Tratament

Tratamentul Sindromul Fitz-Hugh–Curtis este un tratament etiologic, obiectivele fiind eradicarea infecţiei bacteriene. Optiunea terapeutică este una antibiotică, în funcţie de rezultatele antibiogramei (metronidazol, doxicilina, tetraciclină). Tratamentul simptomatic este şi el inclus în schema de tratament: antialgice (codeină), antispastice, antipiretice.

În anumite cazuri tratamentul antibiotic nu este suficient pentru iradicarea infecţiei şi se poate apela şi la un tratament chirurgical: laparotomie, utilă mai ales pentru adezioliză. (1)