Sindromul EEC

Sindromul EEC (ectrodactilia - displazia ectodermica - despicatura palatului/buzei superioare) este o forma rara de displazie ectodermica, o conditie autosomal dominanta mostenita in model genetic. EEC este prescurtarea triadei simptomatice caracteristice. Alte elemente intalnite la acesti pacienti cuprind: refluxul vezicoureteral, infectiile urinare recurente, obstructia canalului nazolacrimal, hipopigmentarea pielii si parului, dinti lipsa sau anormali, hipoplazia smaltului, fotofobie, afectare cognitiva ocazionala, anomalii ale rinichilor si surditate de conducere. (4)

Simptomele pot varia de la o persoana la alta. Indivizii afectati au adesea anomalii ale membrelor incluzand ectrodactilie, conditie in care o parte sau toate degetele centrale lipsesc. Ectrodactilia afecteaza degetele din mijloc de la maini si picioare. Despicatura palatului sau a buzei superioare (buza de iepure) sunt caracteristice. Componenta displazica ectodermica se refera la anomaliile structurilor care provin din stratul extern al embrionului. In sindromul EEC aceasta displazie afecteaza parul, dintii, unghiile, pielea si glandele sudoripare.

Cele mai multe cazuri ale sindromului EEC sunt cauzate de mutatii ale genei p63 si sunt mutatii spontane (noi) sau sunt mostenite autosomal dominant. Exista cel putin inca alte 4 sindroame determinate de mutatia acestei gene incluzand: sindromul AEC/Hay-wells, sindromul Rapp-Hodgkin, sindromul brat-glanda mamara si sindromul ADULT. Overlap-ul intre aceste conditii este considerabil iar unii medici le considera expresii diferite ale aceleiasi boli. (1) (3)

Sindromul EEC poate fi diagnosticat prin identificarea simptomelor caracteristice, istoricul medical detaliat al pacientului, evaluarea clinica si unele teste speciale. Tehnicile de imagistica utile cuprind: radiografia, examenul oftalmologic, ecografia renala. Testarea moleculara genetica poate confirma diagnosticul de EEC, detectand mutatiile genei TP63. Diagnosticul prenatal poate fi indicat la identificarea ectrodactiliei, a despicaturii palatine/buzei sau altor anomalii asociate la o ecografie fetala de rutina.

Tratamentul sindromului EEC este simptomatic si specific pentru fiecare individ. Poate fi necesara colaborarea unei echipe largi formata din: pediatri, chirurgi, oftalmologi, audiologi, logopezi si dermatologi. (2) (3)

Embriologie

Displazia asociata cu sindromul EEC este consecinta anomaliilor ectodermului embrionic. Foarte timpuriu in dezvoltarea embrionului, celulele stem embrionice se diferentiaza in trei tipuri celulare: ectodermul, mezodermul si endodermul. Din aceste trei tipuri celulare isi au originea organele corpului. In termeni generali, celulele ectodermice genereaza pielea, maduva spinarii si dintii. Celulele mezodermice genereaza vasele de sange, muschii si oasele, iar cele endodermice genereaza plamanii, sistemul digestiv si urinar. (4)

Cauze si factori de risc

Cele mai multe cazuri de sindrom EEC sunt cauzate de mutatiile genei TP63. Produsul acestei gene este o proteina implicata in mecanismul patologic al sondromului EEC, denumita p63. Un procent mic din cazuri similare EEC sunt cauzate de anomaliile cromozomiale. Sindromul EEC este mostenit autosomal dominant. Unele cazuri apar spontan, fara istoric de boala in familie. (6)

Bolile genetice sunt determinate de combinatii ale genelor cu un anumit model primit prin cromozomii mosteniti de la mama si tata. Conditiile genetice dominante apar doar cu o singura copie a genei anormale necesara pentru manifestarea bolii. Gena anormala poate fi mostenita de la oricare parinte sau poate fi rezultatul unei mutatii noi in individul afectat. Riscul de a transmite gena anormala de la parintele afectat la copii este de 50% pentru fiecare sarcina, indiferent de sexul copilului rezultat.

Gena TP63 contine instructiuni pentru sinteza unei proteine esentiale pentru dezvoltarea corecta a membrelor si a structurilor derivate din ectoderm. Mutatiile genei duc la reducerea nivelelor functionale ale proteinei p63 normale, afectand dezvoltarea acestor structuri. (5) (1)

Semne si simptome

Epidemiologie

Sindromul EEC afecteaza barbatii si femeile in numar egal. Incidenta exacta si prevalenta conditiei in populatia generala nu este cunoscuta.

Istoric medical

Simptomele sindromului EEC sunt variabile, chiar si printre membrii aceleiasi familii. Variabilitatea se datoreaza in parte diferitelor mutatii ale genei PT63 (anumite mutatii fiind asociate cu anumite modificari).

Ectrodactilia

Implica deficitul sau absenta unuia sau a mai multor degete de la mana sau picior. Mainile si picioarele pacientului sunt adesea descrise drept „gheara” si pot include un singur deget (degetul mic, inelarul sau o sindactilie a celor doua) cu anomalii similare ale picioarelor.

Displazia ectodermica

Este caracterizata de absenta glandelor sudoripare cu piele uscata, cu scuame, fisurata si par rar, uscat si adesea deschis la culoare, gene, sprancene si unghii sfaramicioase. Sunt observate adesea si anomaliile derivatelor ectodermice, neuroectodermice si mezectodermice. Anomaliile derivatelor ectodermice pot afecta epidermul, incluzand glanda mamara, pituitara si glandele sudoripare, cat si firele de par, smaltul dentar, unghiile, cristalinul si urechea interna. Derivatele neuroectodermice care pot fi afectate cuprind placile senzoriale, celulele pigmentare cutanate si mugurii firelor de par. Derivatele mezectodermice afectate cuprind dermul, hipodermul, dentina, muschii capului si celulele conjunctivale, celulele endoteliale vasculare cervicofaciale si o parte a scheletului maxilofacial.

Simptomele hipohidrotice ale displaziei ectodermice sunt evidente nu doar pe pielea persoanelor afectate, dar si in fonatie si producerea vocii. Deoarece corzile vocale nu mai sunt atat de hidratate cum este necesar in timpul fazei de vibratie, nu se produce inchiderea completa iar miscarea faldurilor mucoasei este intrerupta, ducand la scaparea de aer printre corzi si producerea unei voci respirate. (5) (7)

Despicaturile faciale

Exista controverse in literatura asupra naturii exacte a implicarii despicaturilor faciale in sindromul EEC. Unii medici sustin ca despicaturile implicate in EEC sunt cea a buzei superioare cu sau fara asocierea despicaturii palatine, facandu-se astfel diferenta intre sindromul EEC si alte sindroame, cum este AEC (ankiloblefaron, displazie ectodermica si despicatura) in care se descriu alte tipuri de despicaturi. Alti medici includ doar despicatura palatului alaturi de ectrodactilie si displazia ectodermica in diagnosticul EEC.

Deficitele de vorbire

Aceste deficite asociate cu sindromul EEC sunt numeroase. Despicaturile determina adesea vorbire hipernazala si incompetenta velofaringiana. Din aceasta cauza sunt incorporate in strategiile de articulare adaptative ale individului compensarea glotica. Articulatia mai este impiedicata si de anomaliile dentare, incluzand lipsa dintilor sau dintii malformati. Deficitele de limbaj sunt de asemenea asociate cu sindromul EEC, fiind atribuite surditatii de conducere (anomalii ale osicioarelor) cu impact semnificativ asupra achizitiei limbajului. De asemenea, afectarea functiei cognitive care acompaniaza adesea EEC inhiba dezvoltarea limbajului. (5) (3)

Anomaliile oculare

Unele persoane au tulburari oculare, incluzand anomalii ale ductelor lacrimale cu absenta lacrimilor, susceptibilitatea crescuta la infectii ale ochilor si inflamatia cronica a conjunctivelor, ducand la afectarea vederii. Alte anomalii afectand ochii cuprind: fotofobia, ulceratiile corneene, keratita si blefarita.

Anomalii genitourinare

In unele cazuri, persoanele afectate pot avea anomalii genitourinare. Orice parte a tractului genitourinar poate fi afectata. Simptomele pot cuprinde absenta rinichilor, atrezia uretrala, obstructia ureterelor cu acumularea urinei in uretere si pelvisul renal (hidronefroza). O complicatie foarte rara este atrofia vezicii urinare cu subtierea anormala a mucoasei vezicale, rezultand mictiuni dureroase (disurie), polakiurie si urgenta urinara. (3) (5)

Alte anomalii

Au fost raportate si alte anomalii in unele cazuri incluzand mameloane hipoplazice. Unele persoane au dezvoltat surditate de conducere. Urechile pot fi anormal de mici iar auriculii malformati. Sunt descrise anomaliile glandulare cum este un timus nedezvoltat si activitate redusa a glandei pituitare (hipopituitarism). Anomaliile glandulare pot determina deficite ale hormonului de crestere. Inteligenta este de obicei neafectata la copiii cu sindrom EEC. (1)

Diagnostic

Diagnosticul este mai ales clinic, bazandu-se pe identificarea triadei caracteristice simptomatice. Pot fi folosite mai multe teste pentru a evalua pacientii cu sindrom EEC. Imagistica cuprinde radiografia clasica pentru a evidentia anomaliile membrelor si ale fetei. Un examen oftalmologic complet va detecta complicatiile ochilor asociate cu conditia, asa cum este obstructia ductului lacrimal. Ecografia renala va detecta posibilele complicatii renale. (3) (1)

Examenele moleculare din biopsiile cutanate pot arata subtierea anormala a epidermului si absenta unor anumite structuri specializate localizate in piele (glandele sudoripare). Testele genetice moleculare pot confirma diagnosticul de sindrom EEC. Acestea detecteaza mutatiile genei TP63 sau anomaliile cromozomiale care determina fenotipul. La pacientii diagnosticati clinic cu EEC, analiza mutatiei genei TP63 este primul test de efectuat; daca este negativ, testarea anomaliilor cromozomiale poate fi considerata. (6)

Diagnosticul prenatal al sindromului EEC poate fi indicat dupa identificarea ectrodactiliei, a despicaturii palatine/ buzei superioare sau a altor anomalii asociate, detectate la o ecografie fetala de rutina. Diagnosticul prenatal este disponibil pentru familiile ale caror risc de a avea copii cu sindrom EEC este deja cunoscut. Testarea genetica poate fi efectuata pe celulele obtinute din fluidul amniotic sau prin biopsia vilozitatilor corionice. (7)

Tratament

Tratamentul este simptomatic in functie de tabloul clinic si nevoile fiecarui individ.

Chirurgia reconstructiva poate fi de ajutor pacientilor cu defecte care determina dizabilitate functionala, cum sunt: sindactilia, ectrodactilia, despicatura palatina sau a buzei superioare si alte anomalii faciale asociate (urechi malformate, mandibula nedezvoltata). Chirurgia dentara si dispozitivele de corectare pot fi folosite pentru a trata anomaliile dentare.

Pot fi necesare lacrimile artificiale pentru persoanele cu obstructia ductului lacrimal. Chirurgia poate fi de asemenea de ajutor pentru obstructia ductelor lacrimale. Se pot folosi emolientele pentru a trata pielea uscata. Daca surditatea este prezenta se pot folosi aparate auditive. Copiii cu hipohidroza trebuie atent monitorizati pentru semne de hipernatremie, mai ales in perioadele de activitate prelungita si in lunile de vara. Cand este prezenta hidronefroza, drenajul temporar al urinei poate fi necesar. Chirurgia poate fi indicata cand este prezenta durerea sau infectia sau cand functia renala este compromisa. (5) (1)

Consilierea genetica este benefica pacientilor afectati cat si familiilor acestora.

Prognostic

Prognosticul pacientilor este foarte bun. Speranta de viata variaza de la usor redusa la normala. Complicatiile cele mai periculoase provin din problemele glandelor sudoripare. Persoanele cu capacitate de a transpira redusa au risc de insolatie, care poate duce la convulsii, coma sau deces. Speranta de viata a persoanelor cu sindrom EEC fara anomalii ale glandelor sudoripare este normala.

Pentru majoritatea persoanelor afectate prognosticul este foarte bun. In general au probleme medicale minime sau care pot fi controlate, IQ normal si pot avea o viata implinita in ciuda dizabilitatilor. O adaptare sociala de succes joaca un rol important in calitatea vietii individului. (3)