Sindromul de lob occipital

Tumorile de lob occipital sunt mai rare.

Tulburarile vizuale sunt unul din cele mai importante semne ale tumorilor cu localizare la nivel occipital. Deficitele de camp vizual apar prin lezarea directa a ariei striate sau a radiatiilor optice. Modificarile de camp vizual se intalnesc la aproape toti pacientii si se manifesta sub forma de hemianopsie homonima controlaterala (fiind afectata si vederea maculara), deficit de camp vizual in semiluna si hemianopsie in cvandrant.

Cand tumora evolueaza dinspre partea interna a cutiei craniene comprimand fata convexa a lobului occipital, atunci hemianopsia se mareste progresiv in campul nazal homolateral si in campul temporal opus. Hemianopsia in cvadrant apare atunci cand tumora intereseaza fata inferioara sau superioara a scizurii calcarine. Daca sunt interesate ariile de proiectie ale vederii, bilateral, atunci se produce cecitatea corticala (pacientul nu mai vede). In cecitatea corticala globii oculari sunt normali, nu sunt afectati, orbirea rezultand din afectarea centrului nervos de prelucrare a informatiilor vizuale.

In cazul tumorilor de lob occipital, cecitatea corticala se instaleaza lent, mai ales daca este vorba despre un meningiom (acesta evolueaza lent pe o perioada de ani de zile). Daca debuteaza brusc, atunci cel mai probabil cauza este ruptura unui vas din zona occipitala. O caracteristica interesanta a cecitatii corticale este aceea ca bolnavii nu-si dau seama de acest lucru si neglijeaza aspectul, pe de o parte deoarece aceasta se instaleaza lent, iar pe de alta parte deoarece este lezat insusi centrul de perceptie vizuala. La unii pacienti cecitatea corticala se rezuma doar la lipsa de percepere a anumitor culori (mai ales in leziunile occipitale stangi).

In leziunile lobului occipital stang se mai intalneste si agnozia vizuala sau prosopagnozia (imposibilitatea de a recunoaste figurile persoanelor cunoscute). In cazul leziunilor bilaterale extinse se intalneste sindromul Balint care se manifesta prin:

• tulburari de atentie vizuala
• ataxie optica (bolnavul nu poate atinge obiectul fixat cu privirea)
• paralizia psihica a vederii.

Halucinatiile vizuale sunt mai rar intalnite. In perioada de stare, simptomatologia este completata de sindromul de hipertensiune intracraniana care potenteaza tulburarile vizuale si starea generala de rau. Sindromul de hipertensiune intracraniana poate sa domine tot tabloul clinic, facand dificil diagnosticul de tumora de lob occipital doar pe baza semnelor clinice.

Tumorile de lob occipital se mai manifesta clinic prin tulburari de vorbire, daca tumora intereseaza si lobul parietal.
Tulburarile psihice constau in scaderea capacitatii cognitive, a memoriei de scurta durata, stari de euforie alternand cu stari depresive, pierderea interesului pentru evenimentele cotidiene.

Manifestarile epileptice sunt diverse, putandu-se materializa prin crize comitiale, grand mall sau petit mall, crize jacksoniene. In cazul unor leziuni concomitente in hipotalamus apar si tulburari sfincteriene sau crize narcoleptice.

In stadiul final al bolii, cand tumora atinge dimensiuni mari, apar tulburarile motorii si chiar tulburari cerebeloase, cand tumora apasa asupra emisferului cerebelos de dedesupt. Tulburarile motorii se manifesta ca o hemipareza controlaterala, iar tulburarile cerebeloase iau forma unor tulburari de echilibru nesistematizate.